Căcatul este un subiect capcană. Cu toții ne căcăm. Într-adevăr, excrementele sunt necesare vieții. Dar societatea politicoasă și regulile ei de conduită se asigură că ai rar curajul să discuți despre ele.
Fecalele – sau scaunele – pe care le produci îți pot arăta cât de sănătoase sunt colonul și tractul gastrointestinal. Deci hai să las regulilele alea deoparte.
Videos by VICE
Oamenii de știință cercetează multe subiecte ciudate, iar forma scaunului nu face excepție. În 1998, Stephen Lewis și Ken Heaten de la Universitatea din Bristol au dezvoltat o formă de măsurare a scaunului care variază de la constipație (tipul 1) la diaree (tipul 7).
Astăzi, Bristol Stool Chart permite oamenilor cu simptome gastrointestinale să descrie clar doctorului ce văd în toaletă, fără să aducă mostre.
Pentru majoritatea dintre noi, forma scaunului poate varia în funcție de ce faci. O perioadă de deshidratare, poate asociată cu o zi de activități fizice sau întârzierea eliminării fecalelor, poate să ducă la un scaun mai uscat decât este normal.
În același mod, o masă neobișnuit de picantă poate fi urmată de un scaun mai moale.
Cum ar trebui să-ți arate căcatul?
În mod ideal, scaunele ar trebui să se elibereze cu ușurință, fără să te scremi și fără un sentiment intens de urgență.
Pe Bristol Stool Chart, acestea sunt tipurile 3,4 și 5; căcat în formă de cârnat cu crăpături pe suprafață, cu până la doi sau trei centimetri în diametru; forme de cârnați mai lungi sau ca un șarpe, cu consistență netedă, similară cu cea a pastei de dinți, cu un diametru de unu până la doi centimetri; sau bile moi cu margini bine definite.
Deși sunt indubitabil mai ușor de curățat, formele mai uscate de căcat (tipurile unu și doi) tind să formeze un scaun mai mare care poate aplica presiune pe termen lung asupra intestinului gros. În timpul mișcării intestinului, scaunele uscate ar putea să dilate canalul anal peste deschiderea lui normală. Astfel s-ar putea să te scremi și să ai parte de durere până reușești să te eliberezi.
Când te scremi ca să scoți fecalele uscate, crește riscul de rupere a anusului, poți face hemoroizi, prolaps și diverticuloză. Asta se întâmplă când se formează săculeți pe peretele intestinului din cauza umflării excesive. Aceștia pot deveni mediu propice pentru infecții sau inflamații.
Scaunele moi pot fi asociate cu infecții ale intestinului sau paraziți precum Giardia sau o tulburare inflamatorie, cum ar fi boala Crohn. Ca regulă de bază, scaunele netede, dar nu moi, sunt cele mai bune. Orice schimbare în obiceiurile de excreție care duce la producția susținută de scaune mai uscate și un sentiment de golire incomplet – sau scaune moi și un sentiment de urgență – ar trebui discutată cu medicul.
De ce contează apa pentru scaune?
Chiar și dacă nu îți analizezi prea mult rahatul, poți observa diferențele pe baza conținutului de apă.
Intestinul gros este un centru minunat de reciclare și adaptare pentru corp. Reciclarea apei este una dintre funcțiile sale cheie. În fiecare zi, corpul tău folosește aproximativ nouă litri de fluide pentru digestia mâncării, inclusiv 1,5 litri de salivă, 2,5 litri de secreții gastrice și 0,8 litri de bilă. Dar evident că nu te caci la un asemenea volum.
Cu cât durează mai mult ca mâncarea digerată să treacă prin intestinul gros, cu atât mai multă apă este folosită și scaunul va deveni mai uscat. Deci factorii care afectează tranzitul mâncării vor avea o influență semnificativă asupra formei scaunului.
Cantitatea și stilul de viață pot influența durata tranzitului. Antibioticele, analgezicele (în special cele bazate pe opioide, cum ar fi Endone, dar și cele care conțin codeină), la fel și sedentarismul pot reduce mobilitatea intestinală. Asta încetinește trecerea alimentelor prin intestinul gros și așa ajungi să te constipi.
Ce rol are dieta?
Dieta joacă un rol semnificativ în sănătatea și forma scaunului.
Studii observaționale, făcute în sudul și estul Africii în anii 1970 și 1980, au comparat sănătatea gastrointenstinală a caucazienilor cu o dietă vestică și a africanilor nativi care aveau un stil de viață tradițional. Cercetătorii au descoperit că scaunele mai uscate și constipația erau mai comune la oamenii cu diete de tip vestic.
Asta a fost asociată cu o creștere în cancerul de colon, boli inflamatorii intestinale și alte tulburări cronice cu care se confruntă societățile vestice. Rezultatele au fost atribuite nivelurilor diferite de fibre din dietele acestor două populații, iar concluziile au fost confirmate pentru cancerul de colon în numeroase studii.
Fibrele influențează timpul tranzitului, forma scaunului și sănătatea, în două moduri. În primul rând, când o persoană sănătoasă și bine hidratată mănâncă alimente bogate în fibră, cum ar fi tărâțe din grâu, alimentele rețin apă și se umflă. Asta mărește volumul scaunului, îl face mai neted și stimulează un tranzit mai rapid. În același timp îl diluează și evacuează rapid orice toxine ingerate odată cu mâncarea.
Există alte componente mai potente ale dietei cu fibre: carbohidrații fermentabili cum ar amidonul rezistent (o formă de amidon care nu se digeră în intestinul subțire), beta glucan și fructooligozaharidele, care sunt de obicei găsite în grânele integrale, leguminoase, fructe și legume. Acestea sunt o sursă nutrițională importantă pentru trilioanele de bacterii care populează intestinul gros (microbiomul).
Deșeurile cheie din acest festin bacterian, acizii grași cu lanț scurt, sunt precum aurul pentru corpul tău. Unul dintre acești acizi grași cu lanț scurt, butiratul (acidul alimentar care oferă parmezanului aroma îmbietoare), reduce timpul de tranzit prin întărirea contracțiilor musculare de la nivelul intestinului gros.
Acești acizi grași cu lanț scurt întăresc, dezvoltă și repară straturile de celule de la nivelul intestinului gros. Distrug celulele canceroase, reduc inflamația și durerea din intestin și oferă senzația de sațietate. Merită hrăniți, ai putea zice.
Doar că una dintre victimele occidentalizării dietelor a fost fibra. Un vestic obișnuit ar putea consuma în jur de 12-15 grame de fibre pe zi. Deși nu a fost setată nicio limită superioară pentru consumul zilnic de fibre, australienilor sănătoși le este recomandat să consume cel puțin 30 de grame de fibre alimentare pe zi, iar aproximativ 15-20 de grame din cantitate să fie amidon rezistent.
Deci clar mai ai mult de parcurs. Cu toate astea există niște avertismente. Dacă ai simptome gastrointestinale – cum ar fi durere de stomac, greață, vomă și diaree – fibra s-ar putea să nu ajute mereu. S-ar putea să ai nevoie de părerea doctorului ca să știi ce fibre să consumi.
Componența furajeră a unor surse de fibră ar putea intensifica simptomele pentru oameni cu diverticuloză, de exemplu. Simptomele colonului iritabil ar putea fi exacerbate de surse de fibre bogate în oligo fructoză fermentabilă, di sau monozaharide și polioli (FODMAP). Din categoria asta fac parte ceapa, usturoiul, merele, perele, laptele, leguminoasele, unele produse de panificație și pastele, caju.
Pentru majoritatea dintre noi, totuși, mai multă fibră în diete ar trebui să reducă durata tranzitului, să înmoaie scaunele, să facă mișcările intestinale mai confortabile și să îmbunătățească sănătatea intestinului.
Trevor Lockett este liderul grupului de sănătate personalizată la Commonwealth Scientific and Industrial Research Organization (CSIRO) în Australia. Acest articol a fost publicat inițial pe The Conversation. Citește articolul original.
Articolul a apărut inițial pe VICE US.