Acest articol a apărut inițial în VICE Danemarca și face parte din „Safe Sesh”, o campanie marca VICE pentru reducerea consecințelor negative, şi este produsă în colaborare cu The Loop și cu Societatea Regală pentru Sănătate Publică. Citește aici mai multe despre seria asta.
Tripurile pe acid sunt fie o experiență minunată şi edificatoare, fie una profund traumatizantă. Efectul pe care îl are LSD asupra consumatorilor depinde des de mediul în care se află aceștia, de starea lor mentală şi de dispoziția în care sunt atunci când îl folosesc. Având în vedere că rezultatele pot varia foarte mult în funcție de persoană, mă întreb care sunt constantele — dacă există particularități pe care începi să le înțelegi abia după ce iei LSD sporadic, în mai multe situații, timp de ani de zile.
Videos by VICE
Pentru a afla, i-am contactat pe trei experți danezi în LSD, ca să le scormonesc prin zecile de ani de experiență și să învăț cum drogul ăsta îți poate schimba perspectiva asupra lumii, în funcție de vârsta la care îl consumi.
Peter Ingemann, 74 de ani
VICE: Bună, Peter, cum a fost prima ta experiență pe acid?
Peter: Probabil la fel ca a tuturor celor care au încercat LSD pentru prima dată. M-am simțit de parcă aveam o pereche nouă de ochelari. Obiectele încep să-şi schimbe dimensiunea şi forma, şi începi să gândeşti diferit. E greu de explicat dacă nu l-ai încercat niciodată.
Cum ți-a afectat LSD viața?
Le spune mereu oamenilor că LSD îți permite să experimentezi o stare temporară de nebunie. Poți s-o compari într-un fel cu simțul olfactiv al unui câine. Ca multe alte animale, câinii au un simț olfactiv foarte bine dezvoltat, spre deosebire de oameni. Abilitatea unui câine este de mărimea unui stadion, pe când cea a unui om este mică cât un timbru. Acum că ți-ai făcut o idee, este imposibil să-ți imaginezi cum văd ei lumea cu ajutorul mirosului. LSD e cam la fel. Îți permite să vezi o frântură pe care altfel n-ai putea s-o experimentezi.
Cred că acidul te face mai modest și îți deschide ochii, în sensul că realitatea nu e mereu ceea ce pare. În același timp, e important să-ți amintești că viața obișnuită, de zi cu zi, nu este ușoară și că problemele tale nu se vor rezolva de la sine dacă iei LSD.
Ce i-ai spune unei persoane tinere care se gândește să experimenteze cu drogurile psihedelice?
Sfatul meu este destul de simplu: nu folosi drogurile ca să scapi de problemele pe care le ai deja. Dacă te gândești s-o faci, fă-o doar pentru a-ți îmbunătăți experiențele care sunt deja mișto. De fapt, cred că orice stimulent — băutura, drogurile, țigările, sexul — îți poate face viața mai distractivă, dar ar trebui să te răsfeți cu ele doar dacă te simți confortabil și în absența lor. Dacă ți se pare că nu te poți bucura de viață fără droguri, ar trebui să ceri ajutor.
Holger Christensen, 64 de ani
VICE: Erai la un festival prima dată când ai luat acid?
Holger: Da, aveam 17 ani și eram cu niște prieteni la Thylejren, care era pe atunci o comunitate de hippies în peninsula Jutland. Știam că trebuie să fim atenți, dar totul părea perfect, așa că ne-am drogat de câteva ori.
De-a lungul vieții tale, ai avut tripuri care te-au marcat?
Sigur, am două experiențe pe care mi le voi aminti mereu. Odată, mă plimbam printr-o pădure, mă uitam la copaci, și am observat ceva în felul în care vântul fremăta printre frunze — părea incredibil de familiar. Mi-am dat seama repede că îmi amintea de felul în care mă uitam la lume când eram bebeluș, din cărucior. Celălalt moment pe care n-o să-l uit niciodată a fost atunci când timpul părea că nu mai există. Tot ce mi-a rămas a fost un fel de mișcare prin spațiu. E greu de descris. Experiența aia mi-a stârnit interesul pentru fizică, astronomie și cosmologie, pe care le studiez încă de pe atunci.
Poți să zici că drogurile psihedelice au jucat un rol important în viața ta?
Da. Când eram tânăr, locuiam cu un prieten într-un apartament mic din Christianshavn în Copenhaga și ne-am convins că făceam cercetări despre efectele științifice ale LSD-ului. Speram ca micile noastre experimente să ne facă să ne înțelegem pe noi înșine și să ne ajute pe viitor, ca să putem să fim mai bine pregătiți pentru orice avea să urmeze.
Experiența aia m-a transformat într-o persoană spontană, lipsită de griji. Înainte s-o fac, mă vedeam ca pe o persoană foarte inteligentă și organizată pe toate planurile, pregătită să facă față lumii. Dar tripurile pe acid te fac să realizezi că partea conştientă a minții tale este extrem de limitată. Suferim zilnic de miopie atunci când privim lumea — egourile noastre stau în calea felului în care trebuie percepută cu adevărat realitatea. Când iei LSD, toate filtrele alea dispar.
Ce sfaturi înțelepte despre LSD i-ai da versiunii tale de la 17 ani?
Că la 17 ani ești prea tânăr pentru asta. Trebuie să fii sigur pe tine înainte să începi tripul. Și ar trebui s-o faci doar când ești înconjurat de oameni pe care îi placi, într-un loc în care te simți confortabil, pentru că lucrurile se pot schimba dramatic odată ce te ia tripul. Mulți oameni cred că LSD este despre relaxare completă și uitat la desene, dar este exact opusul. Te poate schimba la un nivel fundamental, te forțează să privești realitatea într-un fel complet nou.
Adam, 54 de ani
Adam, care a cerut să rămână anonim, este un fost membru al vechii mișcări Youth House din Copenhaga — o comunitate pentru tinerii care considerau că fac parte din primul val de punkeri danezi. El ia LSD, cu pauze, din anii ‘80.
VICE: Cum ți-a afectat LSD viața?
Adam: Tripul a fost mereu ca și cum adăugam o piesă lipsă într-un puzzle mare din mintea mea. În copilărie, nu puteam să stau potolit multă vreme — nu mă puteam concentra la nimic mai mult de 20 de secunde și nu prea știam nici cum să socializez cu alți oameni. Eram exmatriculat din toate școlile. Doctorii spuneau că sunt hiperactiv, într-o vreme în care mulți nu știau despre ADHD. Totul s-a reglat atunci când am început să experimentez cu LSD. Am învățat cum să mă concentrez și cum să comunic cu ceilalți.
Cum a fost prima dată?
A fost în anii ‘80. Unii dintre prietenii mei locuiau într-o fermă veche la periferia orașului, cu o grămadă de oameni pe care nu-i cunoșteam. Într-o zi, cineva de la școală m-a invitat să-mi pierd vremea cu ei pe acolo, și ăla a fost momentul când am încercat pentru prima dată LSD. Experiența n-a fost prea grozavă la început, pentru că nu puteam să nu mă gândesc la toate poveștile de groază pe care le auzisem — despre oamenii care se aruncau de pe acoperișuri pentru că îi făcea să creadă că pot zbura. Îmi stăteau mereu pe creier, aşa că mi-a fost greu să scap de ele, dar până la urmă am reușit.
Eu nu cred că LSD are un impact negativ asupra sănătății mintale. Poate declanșa cu siguranță anumite probleme personale reprimate pentru că-ți deschide larg porțile către emoțiile tale și nu prea le mai poți închide la loc, chiar dacă vrei. Oamenii te avertizează mereu despre tripurile proaste, dar părerea mea e că tripurile alea chiar te pot învăța câteva ceva despre propria ta persoană.
Ce sfaturi le-ai da tinerilor care se gândesc să experimenteze cu LSD?
Nu ar trebui să iei acid în mod regulat. Au fost perioade în viața mea când consumam mult, dar și perioade lungi în care nu luam deloc. Și asigură-te că ești afară, înconjurat de natură, atunci când iei LSD pentru prima dată. Am o grămadă de prieteni care şi-au luat-o rău pe acid, așa că dacă suferi de boli mintale, nu-l încerca. Totuși, dacă vrei s-o faci oricum, fii pregătit să te confrunți cu orice — nu există milă. Ăsta-i motivul pentru care LSD are reputația asta — e onestitatea asta necruțătoare, cu care puțini s-au mai confruntat înainte.