Am întrebat niște oameni care-i boala venerică din cauza căreia nu pot dormi noaptea

„Super gonoreea" ar putea fi cea mai înfricoșătoare combinație de cuvinte, pe lista chestiilor de genul „tarantulă mâncătoare de păsări" și „președintele Trump".

Din păcate, la fel ca Trump și păianjenii care vânează păsări, e o chestie cât se poate de adevărată. Anul trecut, au fost raportate mutații rezistente la antibiotice ale infecțiilor cu transmitere sexuală în Anglia, Japonia și Canada. La scurt timp, Centrul de Control al Bolilor a anunțat primul caz de infecție extrem de rezistentă din America. Oamenii de știință americani au avertizat recent că virusul gonoreea ar putea deveni rezistent la toate tipurile de antibiotice, într-un viitor nu foarte îndepărtat. Asta înseamnă că boala nu se mai poate trata, iar același lucru se întâmplă și cu sifilis. Am belit-o.

Dar sunt aceste mutații superputernice de BTS-uri frica cea mai mare a oamenilor? Într-un raport recent de la CCB se arăta că rata BTS-urilor a ajuns la un punct culminant în 2015, ceea ce ne-a determinat să întrebăm în stânga și-n dreapta: Care boală cu transmitere sexuală te îngrijoarează cel mai mult și de ce?

Asta probabil e din cauza educației sexuale din liceu, dar eu personal consider chlamidia cea mai înfricoșătoare. E foarte comună, iar majoritatea oamenilor care au infecția nu prezintă simptome. Faptul că poate fi un virus latent până când este transmis sexual este o oroare pentru mine. Doar prin teste specifice poți detecta dacă o ai, ceea ce nu mă preocupa în liceu (nici măcar nu eram activ sexual.)

Deși nu am intrat în contact și nu am avut nici o experiență personală, mereu mi-a stat pe creier asta. Din fericire, se vindecă destul de ușor cu antibiotice, dar faptul că oricine poate avea virusul și să nu aibă habar a fost principala mea sursă de frică.

Ca educator sexual, mă simt norocos că știu două lucruri: orice BTS poate fi controlată sau vindecată eficient, iar frica instigă oamenii să mintă despre condiția lor medicală și să evite să fie testați, decât să-i determine să folosească prezervative, PrEP și să poarte conversații deschise cu partenerii sexuali. Asta nu înseamnă că bolile cu transmitere sexuală nu-ți pot pune viața în pericol sau să fie dureroase, dar șmecheria e să te prinzi din timp, să le tratezi eficient și să fii sincer cu oricine expus.

Dacă ar fi să aleg cea mai înfricoșătoare boală, ar fi SIDA, pentru că am crescut cu preconcepția că homosexualii sunt predispuși să contracteze SIDA și să moară. Preconcepția asta nu s-a șters complet, iar persoanele cu HIV încă mai au probleme de natură romantică și sexuală din cauza stigmei, chiar dacă procentele virale sunt infime (ceea ce înseamnă că nu pot transmite boala).

Am crescut în anii '90, o vreme în care orice sculă era înarmată cu o boală sinistră care te omora, îți ruina familia și dădea naștere la un film supra-apreciat. Să nu mă înțelegeți greșit, să ai organele genitale pline de iritații dureroase sau cervixul să se transforme în cancer ar fi oribil, niciun dubiu în privința asta. Dar am fost la piesa Angels in America și cineva s-a căcat sânge pe scenă. Am înțeles că tratamentele sunt din ce în ce mai eficiente, dar eu nu am asigurare medicală și pentru mine asta e cea mai mare panică.

Am o obsesie pentru curățenie, pe care am dezvoltat-o de mic, deoarece aveam eczeme oribile, în continuare am, așa că lucrurile miniscule și terminale mă sperie de toți morții. Herpesul mă sperie cel mai tare, deși știu cât de infantil sună. Micile iritații și zgârieturi sunt mereu o chestie gravă pentru mine, pentru că sunt foarte sensibil. Cum e la gândaci: îi prefer pentru că îi văd ușor și pot să-i omor, dar cu furnicile nu merge. Sunt peste tot și nu pot să fac față.

Cam așa e herpesul pentru mine. Nu poți să-l vezi și deodată apare și-ți distruge viața pentru câteva săptămâni. Nu știu ce aș face, dacă aș lua herpes. Știu că sună dramatic, dar deja am probleme cu pielea de ceva timp și e extenuant să te gândești la efortul și anxietatea care vin la pachet. Știu că nu se compară cu cancerul, dar cred că eu neg ideea de a avea vreodată cancer, ceea ce e stupid, dar probabil ignoranța e liniștitoare.

Înainte mă speria tare herpesul și odată am crezut că l-am luat. Am fost și la doctor, dar el a râs de mine și m-a trimis la un dermatolog. Aveam doar o iritației a pielii, un simptom dubios al sindromului ovarelor polichistice.

Asta s-a întâmplat acum câțiva ani. De atunci, m-am culcat conștient cu oameni care mi-au spus că au herpes. Factorul de panică deja fusese extirpat pentru mine și chiar cred că BTS-urile ar trebui să fie de-stigmatizate. Cea de care mi-e cel mai frică este hepatita C. E mult mai probabil și înfricoșător să iau asta de la oameni care au folosit seringi nesterile. M-aș îngrijora mai mult în legătură cu SIDA, dacă aș ști măcar o persoană care să aibă asta, dar nu știu și oricum se pare că au evoluat tratamentele pentru asta.

Știu că HIV nu mai înseamnă moarte sigură, dacă ai asigurare medicală, dar războiul administrativ al serviciului de sănătate, homosexualii, educația și știința mă fac să mă gândesc dacă tratamentul HIV e pe punctul să regreseze în era Reagan, iar în cazul ăsta prefer abstinența.

Dar până la urmă nici asta nu e atât de înfricoșător ca revenirea sifilisului, care recent s-a cam pișat pe antibiotice. Îți cam taie cheful să te întrebi ce potențială plăcere trecătoare va fi cea care îți va da o bacterie atât de puternică.

Mă tem de toate BTS-urile pentru că nu am avut niciodată, lucru care se datorează în parte ginecologului meu, care seamănă incredibil de bine cu Ice Cube, ceea ce asigură vizite regulate. Plus, datorită prezervativelor, probabil ai auzit de ele.

Cred că nu mi-e frică de HPV, drogul de trecere a BTS-urilor. Lipsa unor simptome perceptibile, împreună cu atitudinea indolentă a oamenilor față de sănătatea sexuală, înseamnă că cel mai probabil o să contractez și eu o boală la un moment dat. Iar când va veni ziua aia, va trebui să mă uit în ochii ginecologului meu Ice Cube, care va fi foarte dezamăgit.

Traducere: Diana Pintilie