Cele mai bune fotografii cu animale pe care o să le vezi anul ăsta

De-a lungul timpului și a altor proiecte, în cadrele lui Jill Freedman a tot răsărit un tip de subiect: interacțiunile dintre oameni și animale. În fotografiile ei, unele dintre ele prezentate în Freedman File, surprinde felul în care arătăm dragostea față de vietățile astea în timp ce ne amintim că și noi suntem la rândul nostru animale. Oamenii nu merg tot timpul pe principiul „tratează-i pe ceilalți cum ai vrea să fii și tu tratat" când vine vorba de alte specii, d-aia ea a simțit că uneori tindem să trecem peste ideea asta. Freedman își pune problema cum putem să arătăm atâta afecțiune pentru animalele noastre de companie, iar în același timp să fim nepăsători față de altele - cum putem să vedem un prieten drag într-unul, dar acceptăm să-l mâncăm pe altul, fără să știm cum a murit.

Freedman a scris câteva idei despre tipul ăsta de relații:
Iubesc animalele. Când eram mică, îmi doream un câine mai mult decât orice pe lumea asta, dar mama era „alergică". O fată și câinele ei - încă mă oftică ideea. Dar aveam prieteni care aveau câini, am citit o groază de cărți despre animale - Black Beauty și Call of The Wild sunt preferatele mele - și am fotografiat oameni cu animale imediat cum am putut.

Mă încântă animalele. Sunt superbe. Sunt drăguțe și moi, blănoase și amuzante, sunt destul de demne și fac chestii aiurite. Ne învață atât de multe lucruri. Ne învață ce înseamnă bunătatea și compasiunea. Sunt loiale. Unele au maniere mai bune decât noi. Sunt bune pentru sănătatea noastră, au grijă de oamenii bolnavi și le oferă un motiv să-și dorească să rămână-n viață. Toți suntem animale, așadar suntem înrudiți.

Sunt ceva de care putem avea grijă și cu care să ne purtăm frumos. Ele ne acceptă indiferent cât de răi sau de urâți suntem. Tot ce vor e să fie iubite. Ele văd lucruri care nouă ne scapă. Ne inspiră să căutăm dincolo de ce e evident.

Spunem că ne iubim animăluțele, totuși nu le sterilizăm și nu le castrăm, așa că milioane de câini și de pisici se nasc ca să moară. ASPCA susține că-n jur de 1.5 milioane de animale din adăposturi sunt eutanasiate în SUA în fiecare an. Iar când vine vorba de consumul de animale, numărul lor e și mai mare. Citesc uneori publicații de la PETA, iar în 2012, organizația scrisese că 108 miliarde de animale sunt omorâte anual pentru hrană în SUA. Vânatul vine ca un plus la asta. PETA susține că-n jur de 40% dintre vânătorii din SUA omoară și rănesc milioane de animale de pe spațiul public în fiecare an, iar la asta se adaugă milioane de animale ucise de braconieri.

Cu toate astea, industria care se ocupă cu vânzarea de animale e înfloritoare. Anul trecut, American Pet Products Association a anunțat că americanii au cheltuit peste 60 de miliarde de dolari pe animalele lor de companie în 2015. Vietățile astea poartă haine, merg la saloane, participă la concursuri de frumusețe și au o groază de jucării. Le cumpărăm cadouri de Sfântul Valentin. Animalele de companie chiar sunt o forță economică în societatea noastră consumeristă.

Perspectiva asta sentimentală față de animale ține de folclorul american exact ca poveștile cu final fericit și mitul cu bărbații care nu plâng niciodată. Sentimentalismul ne permite să ignorăm realitățile în care trăim. Suntem împotriva cruzimii față de animale, dar tolerăm fabricile fermă, cursele de cai, pariurile cu câini, luptele între boi, vânatul de vulpi, luptele între câini, blana și pielea de animale.

Îmi place să fotografiez oameni cu animalele lor, să arăt diferitele tipuri de relații dintre ei. Am făcut cadrele astea de-a lungul anilor fără să-mi dau seama. Am destule chiar și pentru un album separat despre câini, Jill's Dogs , al șaselea album.

De ce le iubim și le admirăm atât de mult? Poate pentru că scot la iveală ce-i mai bun în noi? Poate pentru că chiar putem să devenim mai umani? Sau poate pentru că ne înțelegem mai bine cu alte specii decât cu cea din care facem parte?

La 77 de ani, Freedman postează zilnic pe contul ei de Instagram, iar lucrările ei sunt incluse într-o colecție permanentă la Muzeul de Artă Modernă, Centrul Internațional de Fotografie și Casa George Eastman, printre altele. Freedman e reprezentată de Galeria Steven Kasher din New York, unde locuiește și fotografiază în prezent.

— Text de  Cameron Cuchulainn