Cele mai citite povești despre muzica românească din 2016 te ajută să înțelegi mai bine poporul

Dacă arunci un ochi peste ce au căutat românii pe Google în 2016, o să începi să-ți pui foarte multe întrebări despre direcția neamului nostru. E un amalgam de curiozități inocente, gen „ce este schița?", altele mai metafizice, adică problema timpului, chestii previzibile, legate de noul iPhone și de calendarul ortodox, și dileme cruciale precum „cum se programează pc să se oprească?". Suntem un popor complex, asta-i clar.

E concluzia la care am ajuns și după ce am văzut care-s cele mai importante povești din lumea muzicii care ți-au atras atenția și click-urile în 2016. Românul s-a născut cu gusturi eclectice în materie de jurnalism muzical. De la stilul de viață a lui Dani Mocanu și până la destinul lui Fizz, articolele astea spun multe despre curiozitățile românilor. La fel de mult ca și căutările de pe Google, really.

Înainte de finalul anului, aruncă o privire peste listă, ca să-ți amintești de articolele care te-au fascinat, pe tine și pe poporul român, în 2016:

Poți să înveți multe de la Șatra BENZ. Nu știu exact ce, dar bănuiesc că ai ceva de învățat. Probabil cum să-ți tai blugii skinny cu o lamă fină fără să-i fuți. Sau care e viitorul limbii române din versurile lor. Prima oară când am ascultat piesa „Șatra se întoarce" am zis că e cea mai slabă din scurta lor carieră. Dar la o analiză mai atentă mi-am dat seama că m-am înșelat. Este o capodoperă literară. Și la cum merg lucrurile în România, probabil o să fie subiect de Bacalaureat peste câțiva ani. Sigur o să treacă tot tineretul, dacă mă iau după traficul pe care l-a făcut.

L-am suspectat de multă vreme pe Fuego că e mai mult decât un simplu adult cu chip de preșcolar, care cântă despre magia Crăciunului și alte labe. Nu e cel mai talentat cântăreț din lume, sau măcar din România, dar omul are calitățile lui. Nu prea au legătură cu muzica, dar niciun om nu ar trebui să fie judecat după locul lui de muncă. M-au convins cele șase motive pentru care e un zeu. Nu ești ceea ce produci, zice o felicitare anti-capitalistă pe care am citit-o acum multă vreme pe ceva forum. Se aplică în cazul lui.

Românul e fascinat de viața șmecherilor. Aia care-l fură și îl lasă cu ochii-n soare. Există un motiv pentru care am plecat capul în fața invadatorilor de prea multe ori. Cea mai bună dovadă e faptul că de fiecare dată când sunt alegeri un condamnat sau anchetat penal ajunge să iasă învingător. După ce am citit despre viața interlopilor din versurile lui Dani Mocanu, m-am gândit că sunt mari șanse să-l vedem pe manelistul vremurilor noastre în Parlamentul României, dacă-și joacă bine cărțile. Sau poate chiar mai sus. Dacă Gigi Becali a ajuns în Parlamentul European, nu văd de ce Dani Mocanu nu ar avea succes în scena geopolitică internațională.

Mai știi când s-a umplut internetul cu poze de la stația de metrou din Victoriei? Acolo unde oamenii stăteau ca la coada de pâine din vremea lui Ceaușescu? Foarte aiurea. Și toată lumea a început să comenteze despre faptul că acolo o să aibă loc un nou Colectiv. Ei bine, înainte de asta, băieții de la Carla's Dreams au susținut un concert la Piatra Neamț unde au leșinat oameni pentru că organizatorii au vrut să adune cât mai mulți fani, mai ales copii, într-un loc cât mai strâmt. Mă rog, era într-un mall, dar era cu intrare liberă, la cea mai hot trupă din muzica românească. M-a făcut să realizez faptul că societatea nu a învățat nimic din incidentul de la Colectiv. Hai să ne bazăm pe organizatori să aibă grijă de noi, cât timp ne împingem ca animalele în direcția scenei.

Dacă nu era Jizz, adică Fizz, în topul ăsta, atunci cine trebuia să fie? Asta e întrebarea. Sunt și Nick de la N&D și Lucian Viziru, dar ei sunt mai mult un bonus. Fizz e highlight-ul materialului. Și-a început cariera cu un stigmat de cocalar care voia să fie luat la pulă de oricine cu un IQ mai mare de 60. După ce și-a mărit penisul, pentru că era evident că o să o facă la un moment dat, și-a deschis o agenție imobiliară, unde dă ochii în fiecare zi cu angajați care știu că și-a mărit penisul. Awesome.

E greu de înghițit faptul că festivalul Untold, Mecca cocalarilor, e chiar decent, dar trebuie să accepți asta. Nu mă surprinde să văd articolul cu festivalul Untold în topul celor mai citite materiale. În fiecare an, în perioada show-ului din Cluj-Napoca, toată lumea vorbește doar despre asta. Dacă nu ești la festival, nasol, sau poate nu, pentru că poți să faci absolut orice, și nimeni nu o să te bage în seamă. Pentru că atenția e pe Cluj Arena. Sparge o bancă sau o casă de pariuri. Cerul e limita. Apropo, glumeam, să nu faci asta c-ajungi la pușcărie. E doar un argument ca să înțelegi cât de viralizat e Untold-ul în rândul românilor.

Având în vedere faptul că a fost citit de multă lume, cred că, din păcate, sunt mulți români care au un tatuaj cu 3 Sud Est pe spate sau cu fața lui Cristi Minculescu pe ficat. Dar poate mai sunt și alții care s-au gândit serios la asta și s-au întors din drum după ce au realizat că nu ar trebui să-și pună pe piele fața lui Sișu. Știu, crezi că e o dovadă de devotament suprem, dar în realitate e o decizie pe care o să ajungi să o regreți, pentru că nu știi unde te duce viața. S-ar putea să ajungi la un interviu într-o corporație cu Proconsul tatuat pe gât. Nu vrei asta.

Povestea lui Nelu Stratone, un rocker care a lucrat pe la radio și la Oficiul pentru Drepturile de Autor, și care a plecat mai repede de la concertul Goodbye To Gravity de la Colectiv, pentru că „nu mai aveam bani", e ușor de apreciat. Pentru că e un fan de muzică. La fel ca noi toți. Diferența e că el a prins muzica dintr-o altă generație, și noi stăm acum și învățăm meserie de la el. Asta pe lângă faptul că el nu avea o libertate atât de mare în alegerea concertelor și albumelor pe care voia să le asculte. De fapt, asta trebuie să învățăm de la el. Într-o perioadă când publicul e super spoiled, și sălile de concerte goale, e bine să citim despre o perioadă când băgai o dumă pe la serviciu ca să mergi să vezi un artist în concert. Poți să citești mai multe despre rock-ul în perioada comunistă din cartea lui Rock sub seceră și ciocan, pe care o poți cumpăra aici.

Tot despre perioada comunistă e vorba și în materialul ăsta cu Nicu Covaci, ursul muzicii românești. Ceea ce mă face să mă simt optimist în legătură cu preferințele publicului din prezent. E bine că vrem să cunoaștem câte ceva din istoria muzicii noastre de înainte de revoluție. Mai ales că vorbim de o perioadă în care e greu de crezut că erau droguri și alte  substanțe SF pentru vremea respectivă. Sunt povești pe care le-ai auzit probabil și de la ai tăi și tot ți-e greu de crezut. Eu îl cred pe Nicu Covaci, pentru că pare genul de om care m-ar rupe în bătaie și la vârsta lui.

Dacă ești de părere că în muzica populară din România se vorbește doar despre valorile tradiționale, să știi că ai dreptate. Una dintre valorile alea tradiționale e bătutul femeii. Pentru că suntem un popor de misogini care trage la măsea, și apoi își lovesc femeile până rămân fără dinți. Cel puțin asta am învățat după ce am ascultat opusurile de la Puiu Codreanu și alți cântăreți. Aș vrea să cred și eu că țăranul își muncește toată ziua pământul și alte povești de adormit copii, dar în realitate e un leneș care-și petrece toată ziua la birt. Mai și fute alte vecine, când se plictisește să rearanjeze casa cu soția. Frumos.

Citește mai multe despre muzică:
Cum erau petrecerile de muzică house de la începutul anilor 2000, din Timișoara
Ce muzică românească ar trebui să asculţi, în funcţie de partidul pe care-l votezi
Am vorbit cu liderul trupei Gorillaz despre muzică, viață și mândrie națională stupidă