Șoferi de autobuze mi-au povestit cele mai dubioase experiențe prin care au trecut

Dacă iei suficiente autobuze în Londra, o să vezi că există exact două tipuri de oameni care i se adresează șoferului: bătrâni fixiști care îi înjură de câte ori se schimbă ruta din cauza unor reasfaltări sau bețivi care îi fac dobitoci pentru că nu-i lasă să urce în autobuz cu shaorma în mână. Și probabil de asta arată majoritatea șoferilor fie indiferenți, fie nervoși la culme.

Am vorbit cu câțiva șoferi despre cât de mizerabil e jobul lor.

Daniel, 38 de ani, a început să lucreze ca șofer de autobuz în Londra acum 17 ani

VICE: Cum e să fii șofer de autobuz în Londra?
Daniel: Te plictisești. Uneori ajung să vorbesc sau să cânt singur. Nu faci decât să stai în trafic. Transpiri, în jurul tău sunt oameni care se plâng de căldură și înghesuială. Nici eu nu vreau să stau prins în trafic, dar n-am cum să zbor.

Care e cea mai nasoală experiență pe care ai avut-o cu un client?
Când am început să conduc, aveam o rută printr-un cartier periculos. Am avut acolo o ciocnire cu un alt șofer care m-a amenințat că mă taie. Iar acum vreo zece ani, în Brixton, un tip a vrut să coboare când eram pe banda din mijloc și când am refuzat să deschid ușile, a zis că o să cheme pe cineva să mă împuște la următoarea stație. Dar dacă ar fi coborât și l-ar fi călcat o mașină, eu aș fi fost vinovat că am deschis ușile în mijlocul străzii.

Care e cea mai mișto parte din jobul tău?
E plăcut să vezi copiii cum cresc. Merg pe aceeași rută de șapte ani și i-am văzut cum se transformă din copii în tineri adulți și cum se schimbă de-a lungul anilor.

Mohammed, 49 de ani, e șofer de autobuz de 11 ani

Care e interacțiunea ta de zi cu zi cu oamenii la locul de muncă?
Mohammed Shabbir: Interacționez destul de mult și încerc să mă fac util. Dacă mi se pun întrebări, încerc să ofer răspunsuri. Oamenii își închipuie că noi știm toate rutele și străzile, dar nu e chiar așa. În orice caz, de câte ori pot, îi ajut.

Ai avut vreo experiență deosebit de proastă cu clienții?
Nu am avut experiențe atât de proaste cât să-mi rămână în minte. Sincer. Așa sunt eu, nici nu las lucrurile să mă afecteze. Avem atâtea culturi diferite în jur încât ne temem să vorbim cu oamenii. Dar experiența șoferilor la locul de muncă depinde și de atitudinea lor. Mulți sunt morocănoși și cred că de asta li se întâmplă și mai multe lucruri rele.

Dar vreo experiență frumoasă ai avut?
Am fost invitat la nunta fiicei unei pasagere. Pasagera mergea regulat pe ruta mea și am fost șoferul ei timp de patru ani. La un moment dat, mi-a zis că fiica ei se căsătorește și s-ar bucura dacă aș veni și eu la nuntă. Mi s-a părut foarte drăguț. Încă ținem legătura, am rămas prieteni. Acum m-am împrietenit cu un alt pasager cu care merg în weekenduri la go-karting.

Richard, 46 de ani, e șofer în Londra de 16 ani

Cum e interacțiunea ta zilnică cu publicul?
Richard: Am mulți pasageri fideli, pe care deja îi cunosc. Cu unii te obișnuiești și ți-e dor de ei când nu apar. Și ei se obișnuiesc cu tine și sunt mereu politicoși, chiar dacă se grăbesc.

Sună diferit de Londra pe care o cunosc. Pentru că e vorba de periferia Londrei. Am avut și rute prin centru înainte, dar nu exista contact personal cu oamenii; toți se grăbeau care încotro, nu aveau timp nici de un salut.

Care e cea mai nasoală experiență pe care ai avut-o cu un client?
Eram în Tottenham, la un stop, și un tip a început să dea cu pumnii în geam – dar nu avem voie să oprim oriunde, așa că am continuat să merg. Apoi am fost prins în trafic și a reușit să prindă autobuzul la următoarea stație. A început să mă amenințe și să mă înjure. A trebuit să chem poliția pentru că nu mai voia să coboare și nici nu mă lăsa în pace. N-am primit ajutor de la niciun pasager, ba chiar au început să mă înjure și alții că stăm pe loc până rezolv treaba cu el. A fost o zi proastă.

Andy, 50 de ani, e șofer în Londra de 29 de ani

VICE: Salut. Care e interacțiunea ta cu publicul ca șofer?
Andy: Nouăzeci de procente dintre oameni te ignoră și nu spun nimic și doar zece procente te salută sau îți mulțumesc. Dacă te iei la vorbă cu cineva la întâmplare, dai peste nebuni care vor să te ia la bătaie, deci mai bine nu interacționezi cu nimeni. Știu doi șoferi care au renunțat la job după niște experiențe proaste.

Ai avut vreo experiență foarte frumoasă?
Nu prea. E doar un job. Conduc autobuzul, clienții urcă și coboară și asta e. Nu prea se creează relații. În seara asta știu pe cine o să duc cu autobuzul. Doi tipi de la sharomerie care iau autobuzul după ce ies de la job. Mereu duhnesc a carne de pui prăjită.

Mersi, Andy.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia