Acesta nu este un top. Nu e ceva de genu' „10 cele mai tâmpite și sinistre chestii pe care presa românească le-a dat despre incendiul de la Colectiv". Ar fi greu de făcut așa ceva. Unele materiale scrise sau difuzate în această săptămână pătrund atât de tare în abisul prostiei umane, încât singura reacție pe care o poți avea este cea de om descumpănit. De om care simte că toate valorile morale pe care le primise în copilărie, alea de au insistat maică-ta și taică-tu să-ți intre în cap, s-au pierdut pe undeva.

Poți privi chestiile astea care urmează în completarea celor conspiraționiste, foarte la modă de vinerea trecută încoace. Sau ca fratele sau sora mai mare a textelor și materialelor televizate care au redeschis o temă pe care o credeam îngropată, cam de la Inchiziție: cea a sataniștilor. Pentru că, da, în 2015, în România încă se vorbește cu seninătate despre morți dispăruți fără urmă și despre tineri care se închină la Diavol și au fost pedepsiți de Dumnezeu, fiind arși în flăcările dreptății.

Exemplele următoare nu sunt chiar atât de hardcore, dar, dacă vei avea un minimum de decență, s-ar putea ca, undeva pe la mijlocul articolului, să începi să înjuri, să te ridici și să pleci. Imaginile astea îți arată clar ce înseamnă abordarea de tabloid în România: momentul în care implantul în fesele unei anonime este tratat exact la fel ca moartea unui tânăr nevinovat, ieșit vineri seară, la un concert, în club. Aceleași titluri, aceleași întrebări, aceleași rahaturi.

Să începem cu Regina: Antena 1. Și cu regele neîncoronat al dejecțiilor: Dan Capatos. Acesta a invitat la emisiunea sa un parapsiholog, al cărui CV, prezentat în emisiune suna cam așa: „Este parapsiholog, cu două facultăți făcute în Rusia, la Moscova. Parapsihologia este o știință, până la urmă."

După care, s-a dat legătura în fața clubului Colectiv. Aici, printre sutele de lumânări aprinse, puteau fi zăriți reporterul Antena 1, însoțit de un tip venit să culeagă energiile locului. Să dea răspunsuri la chestiunile arzătoare ale zilei. Care chestiuni? Păi, uite, de exemplu asta: „Îl rugăm să ne spună dacă, din punct de vedere energetic, simte că această tragedie a avut urmări mai mari, în primele zile, decât cele anunțate inițial", îi spune Capatos.

Deci să confirme ce umbla, de câteva ore, prin canalele internetului, cum că autoritățile ar ascunde numărul real al morților din Colectiv. Clipul acelui moment îl poți urmări aici:

Clip via Klarmedia.com

„Eu am venit de dimineață, când era mai puțină lume, ca să simt vibrațiile. Există un câmp torsionic, cum le numim noi. Oamenii ăștia nu au murit ca oamenii obișnuiți, au murit în chinurile morții. Simțeau moartea, sufletele lor se mai zbăteau ca ei să mai trăiască. Deasupra lumânărilor ăstora la care ne uităm acuma, palpită viața lor. Nu se poate individualiza, pentru că sufletele, în general, sunt niște câmpuri de energie. Dar, dacă ar fi să împart cumva, eu cred că aș găsi aici 70-80 de morți ușor", explică expertul în parapshilogie.

Rar mi-a fost dat să citesc ceva mai crud. Ce face tipul ăsta e cam așa: se gândește la tot ce a citit și a văzut la televizor, în ultimele zile, despre incendiul din Colectiv: cum au fost flăcările, cum au murit tinerii, mărturiile supraviețuitorilor și ale medicilor. După aia, bagă-n ele, cum se zice în presă. Mai plusează și el un pic, stilistic vorbind, să dea un pic de gust iute emisiunii. Simțeau moartea, se zbăteau, viața încă mai palpită în ei…

Epitetele astea, discursul ăsta de revistă de secolul al XVIII-lea sunt însăși definiția rahatului. Un grup de ratați cu veleități literare ieftine, scoțând din tolbă cuvinte meșteșugite pentru publicul țintă al Antena 1. Iar încheierea lui Capatos, după discursul ăsta formidabil, pune mentosana pe colivă: „Repet, paraspihologia e un domeniu pe care îl cunoaștem atât de puțin, încât poate fi ușor încălcată limita aceasta a decenței. Dar sunt convins că nimeni nu a interpretat-o astfel."

Sunt mai tânăr decât Capatos. Cu puțin noroc, îi voi supraviețui, măcar câțiva ani. Când o veni acel moment, anunț, încă de pe acum, că mă ofer să fie eu acela care să mă angajez să nu încalc „limita asta a decenței" când o să vorbesc despre cariera lui.

„Coincidențe stranii." Auzi cuvintele astea, la începutul unei știri difuzate de România TV, și te aștepți să urmeze ceva oribil. Când aplici mizeria asta de rețetă tabloidă new age pe o tragedie cum a fost cea din Colectiv, îți iese o chestie după care îți vine să reconsideri posibilitatea de a te izola definitiv de restul lumii.

Clip via Klarmedia.com

Știrea în sine este compusă ca marile romane, din trei capitole și un dublu epilog. Mai întâi coincidențele:

1. „Primul single are un titlu înfricoșător, «The Day We Die». Era o premoniție, pentru Iadul pe Pământ care a urmat." ( Urmează imagini din videoclipul piesei ).

2. „Incendiul a izbucnit la aceeași oră cu cel din restaurantul Beirut, din Constanta. În aprilie 2014, trei tineri au murit arși de vii, când flăcările au cuprins clădirea în care munceau." ( Urmează imagini alb negru cu niște dansatoare din buric, care se mișcă în slow motion )

3. „Ca un făcut, procurorul care s-a ocupat de cazul de la Constanța, se ocupă și de tragedia din clubul Colectiv."

Nu e așa că totul e mai clar acum? Dacă tot nu te-ai prins, nu-i nimic! Te ajuta RTV, cu niște informații suplimentare. De exemplu, o declarație a preotului Eugen Tănăsescu, care-ți explică despre ce a fost vorba în incendiul de la Colectiv. Despre SATANA! „Halloween este o sărbătoare care urâțește copilăria pruncilor și una care denaturează cultul sfinților", scuipă cuvintele Tănăsescu.

Iar, la final de tot, mai aflăm și că, cu doar câteva ore înainte incediu, un preot baptist din Timișoara ne avertiza că petrecerile de Halloween au efecte malefice, se termină cu beții, orgii și împing spre suicid.

Chestia asta se numește ghiveci și ar trebui predată la toată școlile de jurnalism din lume. Traseul conceperii știrii începe de la tema flăcărilor, apoi ceva despre Iad, apoi iarăși făcări, dar într-un restaurant, apoi despre procurorul de caz și, inevitabil, totul se termină la SATANA!

N-are o idee centrală, nu există fapte, este doar un colaj de imagini concepute de producători idioți și de vreun editor de imagine care, până la momentul ăsta, a montat nunțile prietenilor, dar visează ca, într-o bună zi, să lucreze în echipa noului Mad Max.

Chestiile de sus par operele de artă ale unor demenți mânați de ideea de a face rating, oricâte rahaturi ar turna în mixerul de televiziune. Când vei vedea fragmentul următor, e foarte probabil să te simți jenat. E normal, stai liniștit, eu am și roșit. Mi se părea că iau parte la o piesă de teatru proastă, d'aia peste care mai dai pe TVR 2, când butonezi beat, sâmbătă noaptea.

Protagoniștii scenetei sunt prezentatorii Kanal D, Mădălin Ionescu și Adelina Pestrițu. Emisiunea WowBiz, la care s-a întâmplat momentul ăsta, fusese scoasă din grila postului, luni, în ziua de doliu național, în respect cică pentru tinerii morți în incendiul de la Colectiv. Ei bine, marți cei doi prezentatori au venit cu forțe proaspete. Nemaifiind nevoiți să lucreze zilnic, la foc automat, într-o lume în care evenimentele mondene se succed cu viteza luminii, Ionescu și Pestrițu au avut timp să pună în scenă ceva mai complicat. O regie în toată regula, cu intonații și replici scrise.

Pe scurt, Mădălin a fost copilul, iar Adelina a fost mami copilului. Copilul voia să se ducă în club. Iată ce au „discutat‟ ei, înainte de plecare:

Mădălin Ionescu: Plec, mamă, mă duc în club!

Adelina Pestrițu: Ai bani?

Mădălin: Mi-ajung!

Adelina: Mai ia d-aici! Dar de ce te duci așa de târziu?

Mădălin: Cântă trupa mea preferată!

Adelina: Ce cântă?

Mădălin: „Azi e ziua în care am să mor."

Adelina: Atunci nu te duce!

Mădălin: Lasă prostiile, mamă! Ești demodată!

Adelina: Ai grijă, mamă!

Aș vrea să-l cunosc pe producătorul acestei emisiuni. Sau măcar pe cel sau pe cea care a scris textul ăsta. Nu mă interesează Ionescu și Pestrițu, ei nu contează pe planeta asta. Dar geniul din spatele acestui moment nu mai poate rămâne, nicio secundă în plus, în anonimat. Ar trebui ca scrierile sale complete să fie publicate, de urgență, la cea mai mare editură din țară. Humanitas, Gabriel, ești pe recepție? Poliromul, voi? Apoi, să se angajeze, din bugetul de stat, traducători în toate limbile de circulație internaționale. O astfel de capodoperă nu poate rămâne consemnată așa.

Apoi, oamenii vor citi scrierile și ochii li se vor deschide. Viețile li se vor schimba. Lumea nu va mai fi niciodată la fel. Vor vorbi tot timpul ca la teatru, pe roluri. Fiecare subiect al zilei, fiecare dramă, mai mică sau mai mare, va deveni o piesă al cărei regizor va putea fi oricine. Cetățenii lumii vor cădea în genunchi și i se vor închina, pentru tot restul existențelor lor mizere, Zeului Rahat.

România TV a pus moartea pe hip-hop, distribuind un video muzical cu fețele câtorva dintre cei din Colectiv. Pentru că în capul ăstora, orice sună mai bine dacă pui un beat peste și niște versuri de final de gimanziu.

Aceeași România TV, de capul ei sau după ce a preluat o știre WowBiz (nu sunt foarte sigur, la cum curge mizeria peste tot), titrează incendiar: „Imaginile groazei! Uite-l pe Adi Despot ARS! Tocmai ieșea din club și era tumefiat. Ce e aici e de nedescris!"

Seria România TV continuă. După publicarea unei știri despre „ultima dorință a tinerei din #Colectiv", un cititor le scrie: „Presa-jeg". Omul de la Facebook-ul România TV, pe care îl bănuim că e, cel puțin, la fel de inteligent ca reporterii, producătorii și managerii postului replică uimit: „De ce jeg?".

Ce este viața? Ce este fericirea? Există Dumnezeu? Către ce se îndreaptă viețile noastre? Când o să vină un val de ciumă bubonică peste redacția RTV?

În fine, nu cred că exista vreo încheiere mai bună decât un citat din WowBiz. „Doamne Dumnezeule, iartă-i, că nu știu ce fac! De Paște, în #Colectiv au avut loc mai multe ritualuri SATANICE. Sute de rockeri s-au stropit cu sânge și au ars cruci. Vă rugăm, nu intrați în articol dacă sunteți o fire sensibilă".

Da, mai bine nu, mulțumesc WowBiz. Între-adevăr, sunt o fire mai sensibilă.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește și alte materiale despre presa românească:
Presa Hienelor sau cum să ajungi la ziar mințind dubios pe Facebook
De ce ți se pare presa atât de oribilă în România
Cazul „Oana Zamfir‟ e fix despre presa jalnică și despre ipocrizia românilor