În România, circulă mult mitul ăla că scoatem pe bandă rulantă sute de programatori şi game designeri care s-au ridicat din cenuşa mioritică ca nişte păsări Phoenix şi au devenit corporatişti minune la multinaţionale străineze. Ceea ce e ok, atât timp cât vorbim de succesul lor individual şi nu o dăm în naţionalisme. Adevărul e că n-am auzit până acum de niciun grup de români care să se adune la un loc, cât să scoată un joc autohton mişto şi nu, Silent Hunter nu se încadrează.
Publicitate
Asta se vede cel mai bine la jocurile de mobil, care oricum sunt, în general, de o calitate îndoielnică, dar care la noi ating culmi noi în materie de cancer digital. Din marea de jocuri autohtone le-am ales p-alea care nu par chiar copii grosolane după alea străine, dar pe care nici nu le-ai ţine pe mobil mai mult de o zi, ca să vezi ce înseamnă gamingul românesc pe Android. Şi, deşi înţeleg că majoritatea sunt făcute la mişto, tot e trist că n-am găsit altele mai ok.
O să zic de pe acum că ăsta va fi singurul joc din lista asta pe care s-ar putea să-l joci mai mult de câteva minute. Practic eşti Salam în Cadillac şi trebuie să eviţi tot felul de alţi manelari printr-o versiune colorată a Saint Tropez-ului, totul pe maneaua bulgărească Sen Tropez de Aziz. Misiunea ta rasistă e să colectezi bani, să buşeşti maşini de poliţie şi să calci romi. Pe lângă asta ai tot felul de power-up-uri creative precum şaorma şi cocaină, care îţi dau zvâcul de care ai nevoie. Din cauza muzicii, jocul devine foarte insuportabil la un moment dat, dar după ce-l închizi, îţi dai seama c-ai irosit cinci minute din viaţa ta cu un joc care e mai banal ca alea pe care le jucai în laboratorul de informatică, în loc să înveţi Turbo Pascal.
Ştii clipul ăla penal cu băiatul care zice că e bine „că plouă, că creşte pateul"? A aflat până şi un boşorog ca Mircea Badea de el, deci cum naibii să nu ştii? Mă rog, s-a făcut un joc după asta, din păcate e genul ăla de rahat idle click. Adică funcţionează pe sistemul dai click oriunde, provoci ploaie, creşte pateul până bubuie şi tu scoţi profit nişte pateodolari (echivalentul petrodolarilor din ficat). Cu banii câştigaţi cumperi un pateu mai scump şi mai valoros, precum Pate Măcriş, care înfloreşte din tufiş şi Pate de gâscă, pe care dacă nu-l papi, te muşcă. N-am jucat prea mult, dar văd că are şi variante de pate cu mascaţi şi spartani. Aş zice că e cancer românesc, dacă tipul ăsta de jocuri unde nu faci absolut nimic n-ar avea un succes nebun internaţional. Dap, curentul ăla minimalist din artă, texte şi cultură a mers atât de departe, încât şi jocurile cele mai de succes nu sunt despre absolut nimic în zilele noastre. Sper că eşti mulţumit de tine.
Vine un moment în viaţă în care nu te mai întrebi ce face ţara ta pentru tine, ci te gândeşti ce poţi face tu pentru ţara ta. Ei bine, eu am scos steagul României dintre nişte bucăţi de lemn în jocul ăsta puzzle monoton, aşa că simt, în suficienţa mea, c-am suferit pentru ţară la fel de mult ca Arsenie Boca. Ăia care-au făcut jocul au arătat atât de mult dezinteres faţă de el, încât au lăsat reclame de la Google pe printscreenurile lor de promovare. Şi tu o să arăţi la fel de mult interes pentru jocul lor.
Jocurile de curse cu dacii
Poate singurele jocuri româneşti care au o vagă tentativă de gameplay sunt cele de curse, în mare pentru că se folosesc de un şablon care există de pe vremea Tetrisului. Dar îţi dai seama că sunt româneşti, pentru că totul e despre Dacii, maşina original românească, chit c-a fost mereu copiată după Renaulturi.
Mergi cu un Logan şi trebuie să eviţi gropi şi să colectezi bani. Practic eşti într-o variantă a filmului Transporter, dacă era regizat de Sergiu Nicolaescu.
Dacă ai avut vise umede naţionaliste în care ţineai Dacii tunate 3D pe mobil, jocul ăsta e pentru tine. Dacă vrei să şi faci ceva cu ele, încearcă în altă parte.
Vreau să fiu bogătan şi continuarea sa originală, Vreau să fiu bogătan 2, sunt o parodie semicocălărească după Vrei să fii miliardar, în care răspunzi la nişte întrebări de cultură generală atât de inteligente, că le-ar face p-alea de la Te pui cu blondele să pară citate din Schopenhauer. Jocurile ar vrea să fie ironice, dar sunt aceleaşi miştouri semidocte de cocalari care urăsc cocalarii, pe care le auzi la Trăsniţi în NATO. Unul din jocuri are ca URL cuvintele „cocalar trivia" şi ălalalt „hate me", deci s-ar putea să fie un trolaj fin. Sau nu.
Ăsta e un exemplu tipic de ce-ar numi americanii „whack-a-mole", adică „izbeşte o cârtiţă". Dar cârtiţele din jocul ăsta sunt politicieni români, pe care trebuie să-i binecuvântezi cu un ciocan peste căpău. E un joc bun prin care să-ţi verşi frustrările după alegeri, mai ales că politicienii sunt grupaţi după partide, deci poţi să-i izbeşti pe cei mai antipatici, inclusiv pe Domnu' Dan Diaconescu.
Nu ştiu dacă mai ţii minte, dar acum câteva luni, tot internetul românesc a trolat o fetiţă de 11 ani din Constanţa, care a dat invitaţii în masă la ziua ei. O sută de mii de oameni spuneau c-o să vină peste fetiţă şi vorbeau tot felul de căcaturi despre cum o s-o dezvirgineze de ziua ei şi alte lucruri de bine. Mă rog, toţi trolii şi-au dat seama cât de josnici au ajuns în momentul în care Măruţă le promova viralul şi au renunţat. Tot ce ne-a rămas din perioada aia sunt nişte articole despre acest nonsubiect şi vreo trei jocuri. Singurul care nu pare copiat după unul străin e ăsta numit Cadourile Izabellei , unde trebuie să strângi cadouri pentru fată, fără să-i dai pachete de ţigări.
Aplicaţia Fără Număr , pe care o găseşti în vreo trei-patru versiuni pe Google Play, este după cum îi vezi pe liceenii din clip, încă un mişto făcut de cocalari nonmanelari, faţă de cocalarii manelari. Practic e o aplicaţie în care arunci cu bani ca-n clipurile produse de Dan Bursuc. Amuzant e că toate aplicaţiile de genul ăsta par făcute de puştani plictisiţi, ceea ce explică cumva de ce toate sunt atât de superficiale.
Ştii clipul ăla penal cu băiatul care zice că e bine „că plouă, că creşte pateul"? A aflat până şi un boşorog ca Mircea Badea de el, deci cum naibii să nu ştii? Mă rog, s-a făcut un joc după asta, din păcate e genul ăla de rahat idle click. Adică funcţionează pe sistemul dai click oriunde, provoci ploaie, creşte pateul până bubuie şi tu scoţi profit nişte pateodolari (echivalentul petrodolarilor din ficat). Cu banii câştigaţi cumperi un pateu mai scump şi mai valoros, precum Pate Măcriş, care înfloreşte din tufiş şi Pate de gâscă, pe care dacă nu-l papi, te muşcă. N-am jucat prea mult, dar văd că are şi variante de pate cu mascaţi şi spartani. Aş zice că e cancer românesc, dacă tipul ăsta de jocuri unde nu faci absolut nimic n-ar avea un succes nebun internaţional. Dap, curentul ăla minimalist din artă, texte şi cultură a mers atât de departe, încât şi jocurile cele mai de succes nu sunt despre absolut nimic în zilele noastre. Sper că eşti mulţumit de tine.
Vine un moment în viaţă în care nu te mai întrebi ce face ţara ta pentru tine, ci te gândeşti ce poţi face tu pentru ţara ta. Ei bine, eu am scos steagul României dintre nişte bucăţi de lemn în jocul ăsta puzzle monoton, aşa că simt, în suficienţa mea, c-am suferit pentru ţară la fel de mult ca Arsenie Boca. Ăia care-au făcut jocul au arătat atât de mult dezinteres faţă de el, încât au lăsat reclame de la Google pe printscreenurile lor de promovare. Şi tu o să arăţi la fel de mult interes pentru jocul lor.Poate singurele jocuri româneşti care au o vagă tentativă de gameplay sunt cele de curse, în mare pentru că se folosesc de un şablon care există de pe vremea Tetrisului. Dar îţi dai seama că sunt româneşti, pentru că totul e despre Dacii, maşina original românească, chit c-a fost mereu copiată după Renaulturi.Mergi cu un Logan şi trebuie să eviţi gropi şi să colectezi bani. Practic eşti într-o variantă a filmului Transporter, dacă era regizat de Sergiu Nicolaescu.
Ăsta e un exemplu tipic de ce-ar numi americanii „whack-a-mole", adică „izbeşte o cârtiţă". Dar cârtiţele din jocul ăsta sunt politicieni români, pe care trebuie să-i binecuvântezi cu un ciocan peste căpău. E un joc bun prin care să-ţi verşi frustrările după alegeri, mai ales că politicienii sunt grupaţi după partide, deci poţi să-i izbeşti pe cei mai antipatici, inclusiv pe Domnu' Dan Diaconescu.
Nu ştiu dacă mai ţii minte, dar acum câteva luni, tot internetul românesc a trolat o fetiţă de 11 ani din Constanţa, care a dat invitaţii în masă la ziua ei. O sută de mii de oameni spuneau c-o să vină peste fetiţă şi vorbeau tot felul de căcaturi despre cum o s-o dezvirgineze de ziua ei şi alte lucruri de bine. Mă rog, toţi trolii şi-au dat seama cât de josnici au ajuns în momentul în care Măruţă le promova viralul şi au renunţat. Tot ce ne-a rămas din perioada aia sunt nişte articole despre acest nonsubiect şi vreo trei jocuri. Singurul care nu pare copiat după unul străin e ăsta numit Cadourile Izabellei , unde trebuie să strângi cadouri pentru fată, fără să-i dai pachete de ţigări.
