România a ajuns, din nou, în presa internaţională. Nu, nu cu bine, ci cu rău, că ordonanța lui Tudorel a scos magistraţii români la protest. Nu e de mirare, că nu prea vezi în fiecare zi judecători şi procurori care protestează – nu în lumea bună, cel puţin, că în România, a devenit un fel de ritual al ultimilor doi ani. Ne-am alăturat şi noi Turciei lui Erdogan, deși nu cred că-și dorea cineva. Măcar la noi încă nu sunt direct arestaţi magistraţii pe care regimul îi consideră indezirabili, deşi, la cum acţionează Inspecţia Judiciară şi Secţia de Cercetare a Magistraţilor, n-ar fi exclus să ajungem acolo.
Pe lângă ştirea în sine, am mai avut şi una tragicomică: cei din Ministerul Justiţiei ar fi încercat să îi împiedice pe magistraţi să se organizeze. Au blocat accesul la Facebook în mai multe instanţe din ţară. Probabil că specialiştii IT din minister n-or fi auzit de internet mobil. În funcţie de vechime şi alte cele, un procuror sau judecător poate ajunge să câştige lunar de la 10 000 la peste 20 000 de lei. Un abonament de telefonie mobilă cu net nelimitat costă câteva zeci de lei, în funcţie de operator. În geniul său, Tudorel, sau cine a dat ordinul, chiar s-a gândit că o să îi împiedice pe magistraţi să vorbească între ei, dacă blochează Facebook pe calculatoarele din judecătorii. Asta îţi arată că oamenii respectivi sunt mânaţi nu doar de o incredibilă ticăloşie, ci şi de foarte multă prostie.
Videos by VICE
Faza evident că n-a ţinut, dar măcar ne-a arătat până unde sunt dispuşi să meargă. „Până la capăt!”, după cum tot au insistat pesediştii şi trepăduşii lor. Probabil vor zice unii că nu e vreun drept universal să ai acces la Facebook. Sunt şi companii private care blochează diferite site-uri. Aşa este, dar aici nu-i despre Facebook, ci despre demers și context. Acum au fost vizaţi magistraţii, dar nu e ca şi când n-ar visa pesediştii să mai pună botniţă pe Internet pentru toată lumea.
Politicienii români au un istoric bogat de a interzice chestii. La aproape 30 de ani de la căderea comunismului, mentalitatea după care se ghidează o mare parte din ei e că prea multă libertate strică. Uite doar câteva din chestiile care i-au deranjat.
Autostopul
E interzis în România din 2015. Nu sunt foarte surprins dacă nu ştiai asta. În mod real, e o lege inaplicabilă, pe care nu o bagă nimeni în seamă. Ca să te poată amenda, poliţiştii trebuie să demonstreze că ai luat nişte bani de la autostopist, chestie pe care nu prea au cum să o facă, dacă nu-s şi ei în maşină să te surprindă în flagrant.
Băgată în seamă sau nu, legea există şi un polițist superzelos te poate opri să te amendeze, dacă a văzut că ai luat-o la ocazie pe tanti Floarea, să o duci şi pe ea până în satul învecinat. Sau poate să stea pe BlaBla și să joace cartea flagrantului.
Uber, Taxify și alte aplicații de ridesharing care fac concurență mafiei din taximetrie
Politicienii sunt bipolari când vine vorba de aplicații ca Uber și Taxify. Pe de o parte, s-a discutat de o lege pentru ele. Pe de alta, firmele de taxi, despre care n-am putea spune că-s ușă de biserică, nu vor concurență și politicienii care le țin spatele ar vrea să nu mai fie piață liberă. Cele mai invocate motive sunt că: Uber & co. n-ar plăti taxe, fac concurenţă neloială taximetriştilor cinstiţi, nu au grijă de siguranţa pasagerilor și nu au licență de transportatori. Toate astea, evident, pot fi corectate cu o lege. Uber, cel puțin, s-a arătat deschisă încă din vremea lui Grindeanu să lucreze împreună cu Guvernul la un cadru legal.
Marotele astea nici măcar nu sunt originalităţi ale autorităţilor române, că diferite forme de şicane sau interdicţii au fost implementate şi în alte ţări europene, sau chiar SUA.
La noi, doar Firea a avut tupeul să interzică platformele astea. Din fericire, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat hotărârea, dar cine ştie ce o să se întâmple până la urmă, că în Cluj, unde asociaţiile de taximetrişti au fost cele care au cerut în instanţă interzicerea aplicaţiilor de ridesharing, instanţele au dat decizii contradictorii.
Manualele şcolare
Războiul lui Liviu „Genunche” Pop cu „baronii manualelor auxiliare” a fost probabil tentativa sa de a se remarca la Ministerul Educaţiei şi prin altceva, nu doar gafele de exprimare de tractorist agramat. E greu de înţeles ce a fost în capul său, că măsura nu a avut niciun fel de noimă, nici educaţională, nici economică. N-a fost nici măcar în logica hoţească pesedistă.
Toţi specialiştii în educaţie şi chiar sindicatele din învăţământ au spus că interzicerea manualelor auxiliare e o idee proastă, doar ministrul Pop a ţinut-o pe-a lui. Mânia sa proletară a fost aşa de puternică, încât i-a obligat pe copii să înveţe de pe ceva îndreptar pentru toate materiile, că a pus carul înaintea boilor: a interzis manualele existente, înainte ca alea redactate de editura ministerului să fie măcar gata.
Când, în cele din urmă, au apărut şi cele elaborate de specialiştii statului, n-a trecut o zi fără să fie semnalate gafe şi greşeli în ele. Rezultatul a fost un dezastru atât de colosal, că s-a renunţat la manualele unice la un an după ce au fost băgate pe gâtul profesorilor şi copiilor.
Criticile pe Facebook (da, iar Facebook)
Primul caz mai mediatizat a fost al băiatului ăluia din Odobeşti, care şi-a permis să îl critice pe primarul PSD pe Facebook. Nu a fost singurul caz de acest gen. Bazându-se pe o decizie a Curţii Constituţionale care a zis că Facebook e spaţiu public, primarii pot pretinde amendarea celor care îi supără pe reţeaua socială. S-a întâmplat şi în comuna Floreşti din judeţul Cluj, acolo unde ardelenilor le place să creadă că-s buricul civilizaţiei.
Faptul că politicienilor nu le plac criticile şi încearcă să folosească poliţia pe post de câine de pază nu e ieşit din cale-afară de surprinzător. Ce e cel mai revoltător însă e că polițiștii au început să amendeze din proprie iniţiativă cetăţeni, când le semnalează abuzurile sau îi supără pe Facebook. Oamenii care ar trebui să ne protejeze de tâlhari şi criminali sunt atât de panseluţe, că se simt lezaţi în amorul propriu de nişte cuvinte spuse online de cetăţeanul care le plăteşte salariile.
Vânzarea terenurilor către străini
Asta e una din doleanţele euforicilor de pe ambele paliere ale spectrului politic. Românii verzi naţionalişti sunt revoltaţi de înstrăinarea sfântului pământ geto-dac către străinezii care doresc doar răul poporului multimilenar român, în timp ce socialiştii vituperează mânios la adresa sărăcirii ţăranului mioritic de către corporaţiile străine, blestemaţi fie Monsanto şi toţi porcii capitalişti!
Aşa vorbesc oamenii ăştia de cumpărarea terenurilor de către străini, de parcă ar veni nemţii să îl încarce în remorci, să fugă cu el în afara ţării. În orice caz, Guvernul a venit cu un proiect care face cvasi-imposibilă vânzarea pământurilor străinilor, să fii obligat să îl dai vecinului Ion, chiar dacă oferă mai puţin, că aşa e patriotic şi creştineşte. Totuşi, parcă nu poţi avea aşteptări prea mari de la oamenii respectivi, când îl auzi şi pe Klaus Iohannis cum spune că îl îngrijorează treaba asta.
Preţurile în euro
Geniul financiar din fruntea Ministerului Finanţelor Publice a găsit vinovaţii pentru devalorizarea monedei naţionale: românii nepatrioţi care încearcă să îşi vândă casa sau maşina şi trec în euro sau dolari preţul la ziar. Faptul că leul a luat-o la vale în ultima perioadă n-are nici o legătura cu măsurile populiste şi lipsa de responsabilitate fiscală a executivului. Nu, de vină e tot omul de rând, care vrea să îşi valorifice proprietatea. Cu banii trimişi în ţară de românii din diaspora însă nu e nici o problemă, acolo e bună valuta.
Orlando ne spune că se lucrează la remedierea situaţiei, să fie bine ca să nu fie rău. O să fie interesant de văzut ce soluţie îi va coace bezna minţii. Va interzice ziarelor să publice anunţuri cu preţurile exprimate în euro sau dolari? Va pune agenţii ANAF să urmărească internetul, să îi amendeze pe cei care nu îşi trec de vânzare Dacia în moneda naţională? Dacă am învăţat ceva de la actualul Guvern e că orice este posibil, îndrăzneşte să crezi!
Urarea lui 2018: „muie PSD!”
Unul din lucrurile care îi deranjează cel mai mult pe membrii actualei coaliţiei de guvernare este că erau obişnuiţi să fie primiţi cu flori şi pupincurisme peste tot unde se preumblau. Acum nici nu mai pot să îşi arate feţele în public fără să fie huiduiţi şi întâmpinaţi cu respectiva urare. Oricât de gros ai avea obrazul, tot ţi-e puţin urât să fii luat la dânsa în public.
Pe şoferul cu numărul de înmatriculare „MUIEPSD” au pus Poliţia Rutieră să îl urmărească, să îi ridice plăcuţele şi permisul. Au vrut să îi deschidă şi dosar penal, dar i-au trimis rapid la plimbare procurorii pe lacheii lui Dragnea. A fost însă un bun prilej să îi vedem pe mai-marii din Ministerul de Interne cum se fac de râs cât încearcă să justifice abuzul.
Sunt atât de supăraţi pe respectiva urare, că ar vrea să reincrimineze insulta, să îi bage la pârnaie pe cetăţenii care îşi permit să îi ia la 11 metri. Dacă tot îi deranjează atât, eu aş zice să le-o transmitem pe unde îi prindem, cât încă e legal, şi n-o interzic şi pe aia.
Am făcut lista asta, deloc exhaustivă, ca să fii atent la orice declară Puterea – de la București și din provincie. Dacă ne-a învățat ceva efectul fluturelui e că este suficient ca o mână de oameni să rostogolească aceeași idee ca ea să prindă forme rubensiene.
Editor: Răzvan Băltărețu
