Cea mai mare bază a unei mine de cărbuni din lume. Imagine: Lu Guang/Greenpeace
China, care se confruntă cu un fenomen de poluare tot mai periculos în orașele mari – un raport recent susținea că Beijing abia dacă poate fi declarat oraș potrivit condițiilor de viață – face ceea ce au făcut înaintea ei multe alte națiuni în proces de industrializare: își mută productorii imenși de smog în zone sărace sau rurale pentru ca toți ceilalți oameni să poată respira mai ușor. Dar China nu-și mută doar uzinele pe bază de cărbuni la periferia societății; de ani de zile construiește 16 baze de cărbuni imense în zonele rurale ale țării. Acolo, acestea nu vor sufoca marile orașe ale Chinei; vor produce destulă poluare cât să sufoce întreaga lume.
Videos by VICE
Cea mai mare dintre aceste baze, Baza Industrială Energetică și Chimică Ningdong, se întinde pe 1 000 de kilometri pătrați, cam cât suprafața LA-ului. Deja e funcțională și pare să fie în continuă extindere. E operată de Shenhua, una dintre cele mai mari companii miniere din lume. China speră să folosească aceste baze de cărbuni nu doar pentru a găzdui unele dintre cele mai mari uzine pe bază de cărbuni din lume, ci pentru a utiliza tehnologia intensivă pentru a converti cărbunele într-un combustibil numit syngas care poate fi folosit pentru a face plastic și alte materiale.
Syngas e mai puțin poluant la ardere decât cărbunele tipic, dar, așa cum am spus și mai demult, sintetizarea acestui combustibil emite aproape de două ori mai multă poluare cu carbon. De aceea, atunci când organizația ecologică Inside Climate News, care a câștigat și premiul Pulitzer, a călătorit în China pentru a investiga operațiunea, membrii ei și mai mulți experți în climatologie au concluzionat că „va distruge complet climatul”.
Imagine: Ningdong
Ningdong e miezul acestei operațiuni. Iată cum descrie William J. Kelly de la Inside Climate operațiunea masivă de la o mie de kilometri de Beijing:
Concepută în 2003, Shenhua a început să fie funcțională în 2008, pe baza de cărbuni de 1000 de kilometri pătrați. E o zonă cât trei sferturi din suprafața Los Angeles-ului care se va acoperi puțin câte puțin, timp de 17 ani, cu mine de cărbuni, uzine energetice, conducte, străzi, căi ferate și uzine de procesare chimică cu turnuri, hornuri…Proiectul e atât de imens încât inginerii au folosit cea mai mare macara din lume pentru plasarea centrului uzinei, un reactor de sinteză Fischer-Tropsch de 2 155 de tone înalt cât o clădire cu 17 etaje.
Greenpeace a documentat dezastrul cauzat de proiect în regiune și a menționat că uzinele de cărbuni „vor declanșa niște crize de apă severe în nord-vestul arid al țării. Această cantitate imensă de apă va fi utilizată pentru extragerea cărbunelui, forțând deteriorarea terenului arid și obligând crescătorii de cite să caute alte zone de păscut.” De fapt, singurul motiv care va limita existența și dezvoltarea acestor uzine de cărbuni e chiar apa – dacă vor seca toate rezervele locale de apă, nu vor mai putea s-o folosească pentru a extrage cărbune.
Imagine: Greenpeace
Se estimează că va fi terminată până la sfârșitul deceniului, când va produce 30 000 de MW de energie și va extrage 100 de milioane de tone de cărbune în fiecare an în timpul acestui proces. Și e doar una dintre câteva zeci de astfel de operațiuni aflate în extindere.
Prin urmare, Ningdong va fi ultimul cui bătut în sicriul climatului global. Un document recent din Nature Climate Change nota că dacă toate aceste uzine de cărbuni vor fi construite, vor produce 21 de miliarde de tone de CO2. Brad Plumer de la Washington Post pune asta în context: „Întreaga națiune a Chinei a produs 7,7 miliarde de tone de dioxid de carbon în 2011.” Pe scurt, China e pe cale să ne intoxice pe toți.
Bill McKibben a estimat în Rolling Stone că, dacă ne luăm după predicțiile climatologilor, oamenii din toată lumea pot arde în condiții de siguranță 365 de gigatone (sau miliarde de tone) de carbon fără să afecteze serios sistemul climatic global. Folosind aceste estimări, Kelly a remarcat că dacă China ar arde doar 10 miliarde de tone de carbon anual, tot ar consuma cele 349 de miliarde de tone rămase până în 2050.” După asta o să înceapă o un fenomen catastrofal de încălzire globală.
Așadar, bazele imense de cărbuni ale Chinei s-ar putea să fie cea mai mare amenințare pentru un climat global stabil.
Traducere: Oana Maria Zaharia
