Cinci femei puternice mi-au spus cum au învățat să facă sex

În Statele Unite, administrația Trump amenință că va restrânge fondurile alocate pentru educația sexuală și pentru alte elemente susținute de progresiști. Or se știu consecințele nocive ale lipsei educației sexuale: adolescentele au sarcini nedorite, tinerii nu se protejează de boli transmisibile și se informează despre sex din filmele porno.

În România, mai mult de două mii de fete cu vârste sub 16 ani devin mame, uneori chiar și la vârsta de 12 ani. Dacă nu oferim educație sexuală în școli, la modul sincer și realist, cum învață tinerii să se bucure de sex într-un mod cât mai plăcut și sănătos?

Am vorbit cu studenta Chelsea Lucas, cu artista Nic Prior, cu poeta, performera, critica și curatoarea Christine Wertheim și cu regizoarea și designerița Lian Walden despre cum au reușit să învețe despre sex în ciuda carențelor din sistemul de învățământ.

Ana: Care sunt primele informații pe care le-ați primit despre sex?

Chelsea: Îmi amintesc foarte clar când am înțeles ce e sexul. O vreme, am crezut că înseamnă că oamenii se sărută și se tăvălesc dezbrăcați. Într-o zi, fratele meu și-a introdus degetul arătător de la o mână printr-o găurică făcută cu degetele de la cealaltă mână și în creierul meu s-a petrecut un declic. Îmi amintesc că mi-am acoperit capul și m-am simțit jenată și scârbită.

Ana: Am dat peste filme porno la o vârstă foarte fragedă. Mi se pare ciudat că nu ni se vorbește niciodată despre unul dintre principiile de bază ale actului sexul – penetrarea. Trebuie s-o descoperi singur.

Christine: Mama a făcut șase copii în mai puțin de șase ani, așa că nu țin minte să nu fi știut ce e sexul și cum se petrece. Cred că mi-a zis maică-mea la un moment dat, dar n-am o amintire exactă. Odată, o prietenă mi-a zis despre vecinii ei: „Știi că țâncii ăia cred că bebelușii sunt aduși de barză?" Nu înțelegeam ce zice, nu auzisem în viața mea teoria aia. Mi s-a părut cea mai tâmpită chestie din lume. Cum ar putea cineva să pună botul la basme din astea?

Nic: M-am uitat la filmul Rocky Horror Picture Show când aveam opt ani. Nu am înțeles nimic din ce se petrecea, dar cumva a fost prima oară când am avut contact cu lumea experiențelor sexuale queer. Am avut foarte puține conversații despre sex cu părinții mei.

Lian: În familia mea, am crescut printre băieți, frați și verișori. La un moment dat, am realizat că ai noștri ne tot ziceau să nu stăm goi unii pe lângă alții sau să nu rămânem singuri în întuneric, dar n-am înțeles de ce.

Ana: Există un moment când potențialul tău ca obiect sexual e suficient de palpabil cât să nu mai ai voie să umbli dezbrăcat pentru că poți fi sexualizat. Voi ați avut parte de educație sexuală la școală sau acasă?

Nic: Educația mea sexuală queer a avut loc în comunitate, de la prieteni și parteneri. Am avut câțiva prieteni foarte apropiați care sunt mai mari decât mine și care m-au învățat cum să mă protejez și să am grijă de corpul meu.

Au fost și momente de criză în care n-am avut informațiile necesare ca să gestionez o anumită situație. În aceste cazuri, ceream sfatul prietenilor și apoi mă gândeam: „Fantastic! Ce mult mi-ar fi plăcut să fi știut treaba asta ieri." Înveți multe din greșeli.

Christine: Am învățat multe acasă. Părinții mei erau catolici dar s-au transformat în hipioți, iar când eu și sora mea aveam șase ani, am trăit cu ei în colonie. Adulții din jurul nostru alergau în curul gol, de colo-colo, mereu drogați. Am crescut înconjurată de oameni care făceau sex. Am simțit chiar că atmosfera era prea sexuală. Mi s-a părut copleșitor pe alocuri.

Chelsea: Mama mi-a dat niște cărți, dar în rest m-a lăsat în grija școlii. În clasa a cincea, au separat fetele de băieți și au dus fetele într-o cameră unde ne-au arătat un film demodat despre cum îi vine unei fete menstruația. Știu că m-am simțit foarte trădată, pentru că nu mai auzisem niciodată de menstruație până să văd clipul respectiv. Nimeni nu te învață despre menstruație decât după ce ți-a venit.

Lian: La orele despre sănătate am învățat lucrurile de bază – despre anatomie, menstruație și boli transmisibile sexual. Prima oară când un băiat mi-a băgat mâna în chiloți, m-am gândit că nimeni nu l-a învățat nici pe el ce să facă.

Ana: Cum vi se pare că s-a schimbat educația voastră după ce ați început să faceți sex?

Lian: Cel mai important lucru pe care l-am înțeles a fost că nu există un singur fel corect de a te mișca sau de a te exprima sau de a simți.

Christine: Te-ai uitat la filme porno?

Lian: Nu, dar aveam destule imagini în cap cât să mă aștept că e ceva greșit la mine dacă fac sex și nu am orgasm. Acum știu și eu, ca toată lumea, că e perfect normal să nu ai orgasm la vârsta aia. Sau băieții care se sperie că termină prea rapid sau că nu au erecție. La fel, cred că e ceva în neregulă cu ei, pentru că nimeni nu le spune asta.

Ana: Pentru o femeie hetero, n-am învățat niciodată nimic despre puli. Când am făcut sex prima oară, am făcut cunoștință cu o chestie ciudată și ușor dezgustătoare. Mi-a luat ceva să înțeleg cum funcționează corpul unui bărbat – ca să nu mai zic de al meu!

Christine: Primul meu iubit era foarte matur sexual. Avea experiență, știa ce face și iubea femeile. Când am făcut, în sfârșit, sex, s-a ocupat de mine în totalitate. Nu-mi pot imagina cum e să nu ai un partener educat…

Lian: Îți spun eu: traumatizant!

Chelsea: Am avut primul iubit serios la 13 ani și am fost împreună tot liceul. A fost o relație abuzivă și groaznică. Nu mă masturbasem niciodată și nu știam ce e sexul când el a început să-mi facă diverse lucruri. Și era cu câțiva ani mai mare decât mine. Când am mai crescut, m-am ofticat că nu mă învățase nimeni despre consimțământ. Acum că mă uit în urmă, realizez că tipul era dependent de filme porno și voia să pună în aplicare toate prostiile pe care le vedea acolo. Eu credeam că e normal să facem sex în fiecare zi, la școală, acasă la el, în mașină, în spatele autobuzului. Acum am un alt iubit și e extraordinar. Învăț atât de multe de la el și îmi văd greșelile din trecut. Mi-aș fi dorit să-mi spună cineva toate astea de la început.

Lian: Și tu simțeai vreo plăcere?

Chelsea: Poate. Dacă n-o simțeam, o inventam. Băieții vorbeau tot timpul despre care fete sunt bune la pat și care nu. Pe vremea aia, nu conta cum mă simțeam în timpul sexului, conta doar ca băiatul să se simtă bine.

Nic: Eu m-am uitat la filme porno și mi-au conturat mult perspectiva asupra sexului. Mult timp, am crezut că trebuie doar să le fac pe plac altora. Eram submisivă și voiam doar să-i fac pe toți să se simtă bine. Abia acum un an sau doi am început să mă gândesc la plăcerea mea. Mai ales în cazul sexului penetrativ.

Ana: Am descoperit filmele porno mult mai devreme și am început să mă masturbez și să am orgasme de mică. Eram sigură că era un fel de pact cu diavolul. De asta, atunci când am făcut sex și n-am mai avut orgasm, m-am gândit că e din cauză că mă masturbasem prea mult și mă stricasem.

Nic: Un lucru care se înrădăcinează foarte puternic când te uiți la filme porno e seria de evenimente: Ne sărutăm, îi sug pula, el îmi dă limbi, ne futem – cei patru pași ai actului sexual. Într-o noapte, eram cu un tip și i-am zis că parcă n-am chef de asta. Și el a zis: „A, păi putem face alte chestii." A, păi nu trebuie să plec, putem face alte chestii! E o lecție simplă pe care am învățat-o târziu. Nu ești niciodată obligat să faci ceva ce nu-ți place și există un milion de lucruri de experimentat.

Christine: Eu am făcut sex cu mulți oameni cu care n-am vrut doar pentru că n-am știut să spun nu - nu m-a învățat nimeni asta, deși am avut o mamă feministă. Și mi se pare incredibil că femeile învață să aibă orgasm abia între 25 și treizeci de ani.

Lian: Sexul poate fi traumatizant! E stresant, dureros. Vii cu un bagaj de informații greșite și, chiar și după ce înveți să comunici și găsești un partener mișto, tot ți-e greu să te abandonezi plăcerii și să ai încredere în el. Meditația mă ajută și în viața sexuală pentru că mă învață să rămân concentrată pe plăcere. A fost important pentru mine să învăț că pot spune nu chiar și în timpul sexului. Și să învăț că orgasmul nu trebuie să fie un scop în sine, dar nici nu trebuie ignorat.