Cine se uită la filme porno cu necrofilie?

Pornografia necrofilă e exact ce se aude. În filmele astea, actorii fac sex ca în toate celelalte filme, doar că unul dintre ei face pe mortul. Nu sunt filme pentru oricine.

Și nici nu sunt același lucru ca genul „snuff porn“, în care bărbații chiar ucid femeile pentru plăcerea privitorilor. Necro e o categorie de pornografie pentru privitorii cu un fetiș pentru moarte, o afinitate pentru acte simulate de crimă și necrofilie. Deși e legal, majoritatea site-urilor porno precum Pornhub, Redtube și xHamster interzic acest tip de conținut – un purtător de cuvânt al ultimului site mi-a zis că li se pare „respingător”.

Deși multora le poate părea bolnav și dubios, există multe studiouri care fac sute de astfel de clipuri în fiecare an. Ba chiar sunt atât de răspândite, încât se pot împărți pe categorii – cele mai populare sunt cu strangulări și împușcături. Unele conțin, pe lângă fantezia cu moarte, și viol sau incest, și au reușit să atragă și staruri din mainstream, precum Moka Mora, Melissa Moore și Stella Cox. Ceea ce te face să te întrebi: Pentru cine sunt căcaturile astea și cum de există atât de multe?

Citește și: Oamenii de știință care studiază necrofilia homosexuală la animale

Pe larg vorbind, conținutul cu fetiș mortuar e pentru persoanele necrofile, dar termenul nu înseamnă ce îți închipui. De obicei, ni-i imaginăm pe necrofili ca niște oameni care devastează morminte și fut cadavre. Dar, conform lui Anil Aggrawal, care a scris, în 2009, cel mai comprehensiv studiu despre necrofilie, fetișul se întinde pe un spectru care conține zece tipuri distincte. Există oameni excitați de conceptul de moarte (tipul I) sau oameni care vor să facă sex lângă un sicriu, există ucigași (tipul IX) și oameni care nu pot face sex cu persoane vii (tipul X).

Aggrawal spune că majoritatea persoanelor cu fetișul morții sunt necrofili de tipul I. De obicei, a zis că nu se întâmplă ca două tipuri de necrofilie să se combine în aceeași persoană și se îndoiește că acești oameni chiar ar pune în aplicare acte reale de necrofilie. Nimeni nu poate estima exact câți necrofili sunt în lume, pentru că nu s-a făcut niciun studiu demografic. Dar dacă ne luăm după activitatea de pe forumurile fetișiste și cifrele de vânzări ale companiilor porno, putem estima că există măcar 100 000 de necrofili în lume.

Repet, vorbim de persoane cu un interes sexual pentru moarte, și nu pentru decese reale. Fetișul nu are nicio legătură cu realitatea, a zis Geno, care are un forum despre fetișul morții intitulat DeadSkirts. Geno spune că sângele fals în exces îi scârbește pe mulți necrofili, care preferă decesele simulate fără sânge. „Nu vreau să văd o moarte reală”, a zis el.

Mulți fetișiști de pe forumuri precum DeadSkirts cred că și-au dezvoltat fetișul după ce au văzut filme vechi cu violență. Un puștan vede cum e ucisă o femeie sexy care respiră greu, în timp ce camera face close-up pe sâni, și așa i se naște în creier o conexiune care îi influențează sexualitatea. „Nu-i nevoie de mai mult”, a zis Guda, producător de filme necrofile la Bitch Slap Studios. „Trebuie doar să ai vârsta potrivită la momentul potrivit.”

Citește și: Cum iubește și trăiește un necrofil

Majoritatea necrofililor par mai interesați de luptă decât de moartea în sine, de jocul dintre dominare și supunere. Le place ca o strangulare să dureze câteva minute, și nu câteva secunde, cât durează în realitate. Iar apoi le place să se joace cu corpul inert al partenerului „mort”. Grace X, co-fondatoare și proprietară a forumului de necrofilie FetNoir, care a jucat în scene cu acest fetiș, mi-a explicat că, „în majoritatea scenelor în care jucăm, utilizăm moartea ca o metaforă pentru sex palpitant. În timpul strangulării, imităm mișcări și sunete sexuale, de exemplu.”

Fetișiștilor le place să compileze și scene cu morți din filme. Nu e important ca scenele să conțină și sex, importantă e lupta, moartea și inerția corpului. Unii dintre ei, cum e Geno, nu vor nici măcar să includă pornografie în fetiș. Dar clipurile făcute la Hollywood surprind rareori starea emoțională care le place fetișiștilor și nici nu pot satisface toate categoriile de fetișiști.

La începutul anilor 2000, câțiva oameni au realizat că necrofilii sunt așa de disperați după conținut încât ar plăti oricât pentru el. Uneori, producătorii scriau singuri scenariile, alteori îi lăsau pe fani să le trimită poveștile lor. Filmele făcute la comandă costau între trei sute și zece mii de dolari, în funcție de complexitatea producției. „Am avut clienți care au făcut comenzi încontinuu”, a zis Guda. „E incredibil, e ca un drog. Ajung să dea faliment și tot nu se opresc.”

Citește și: Mă întreb cum ar fi ca soţul meu să facă sex cu mine după ce am murit

Actorii din mainstream mi-au zis că au jucat în filme cu necrofilie pentru că sunt plătiți mai bine decât de obicei. Au zis că producătorii îi tratează foarte bine și nu-i presează să facă lucruri cu care nu se simt confortabil, probabil din cauză că domeniul e unul atât de marginal încât se ferește de acuzații de abuz.
„Dacă treci dincolo de blocajele mentale despre violență și necrofilie, faci o muncă ușoară plătită foarte bine”, a zis Odette Delacroix, o actriță din mainstream care a jucat în mai multe filme pentru necrofili. „Am doar câteva replici și joc o jumătate de oră, după care nu mai trebuie să fac nimic. Zac în timp ce mă pipăie sau mi-o trage cineva.”

Necrofilii pot fi comparați, în mai multe feluri, cu cei care au fetiș pentru femei uriașe. Ambele fixații se dezvoltă la o vârstă fragedă și sunt alimentate de jocul dominare-submisivitate. Nu au legătură neapărat cu sexul și sunt extrem de nișate. Cum spuneam, necrofilii nu sunt pasionați de morțile reale – dacă i-ar interesat asta, ar căuta videoclipuri cu decapitări de la ISIS. Le place să intre pe forumuri precum DeadSkirts și să comande videoclipuri care altora li se par bizare. Dar toți avem păsărelele noastre. Din fericire pentru timizi și conservatori, sunt puține șanse să dai peste pornografie necrofilă dacă nu o cauți intenționat.

Urmărește-l pe Mike Hay pe Twitter.