Povestea ordonanței penale și a proiectului grațierii date de Guvern Grindeanu în crucea nopții seamănă cu o tâlhărie pregătită prost și executată și mai prost. Moment să-ți dau prima veste proastă: nici acum, după publicarea în Monitorul Oficial, nimeni nu știe cum se aplică prevederile și în ce condiții. De fapt, nici măcar guvernul (care a emis actele astea) nu știe mare lucru. Practic, e un haos. Singura certitudine matematică este că, la cum e scrisă ordonanța penală, există un singur beneficiar de care nu se îndoiește nimeni: Liviu Dragnea. El este elefantul mare și roz pentru care e croit la mare fix textul ordonanței penale. În rest, avem în continuare multe semne de întrebare la care încercăm să-ți răspundem cu ajutorul unor specialiști în drept și anticorupție.
Cui folosește ordonanța asta
„Există anumite persoane care se bucură clar de efectele ei. Sunt persoane care sunt implicate în dosare aflate în derulare sau care sunt deja condamnate definitiv pentru infracțiuni precum abuzul în serviciu cu prejudiciu de până la 200 de mii de lei, sau neglijență în serviciu și care se bucură că există această ordonanță”, spune judecătorul Cristi Danileț. Nu o spune pe șleau, dar – ai ghicit – toate indicile duc la Dragnea.
Videos by VICE
Laura Ștefan, expert anticorupție, e mai directă:
„Păi, în primul rând, beneficiază domnul Dragnea, în dosarul care este acum pe rolul instanțelor și unde prejudiciul e sub limita stabilită de ordonanță, cea de 200 de mii de lei. Mai beneficiază și cei care sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni de abuz în serviciu, de exemplu în legătură cu achizițiile publice unde prejudiciile sunt mai mici de 200 de mii de lei. Aici ar trebui făcută o analiză pe cazurile care sunt acum în instanță sau în anchetă penală. De fapt, lucrul ăsta ar fi trebuit să ni-l spună chiar ministrul Iordache, atât de grăbit încât a promovat această modificare printr-o ordonanță de urgență. Presupun că are un motiv pentru a face acest lucru și acest motiv ar trebui să fie fundamentat inclusiv pe date statistice. Nu am văzut acest tip de fundamentare, e limpede că ordonanța a fost dată intuitu personae -ca să spun așa – pentru rezolvarea anumitor probleme penale ale unora din liderii PSD.”
Adică tot Dragnea, pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele.
Laura Ștefan. Fotografie via contul ei de Facebook
De ce e nevoie să se precizeze pragul de 200 de mii de lei
Îmi explică Nicoleta Andreescu, director executiv APADR-CH: „Pragul provine dintr-o decizie a Curții Constituționale”. CCR a decis că este rezonabil să se considere abuz în serviciu fapte care produc prejudicii de la un milion în sus. De discutat în spațiul public – însă asta nu s-a întâmplat – ar fi care e cel mai nimerit plafon pentru investigarea unei astfel de fapte. Dacă ne gândim logic, dacă nu ar exista deloc plafon și ar fi un abuz în serviciu care ar prejudicia o instituție sau un cetățean cu 50 de bani, nu ar avea sens să mă apuc să o investighez ca pe o faptă penală. Nu înseamnă decât să consumi resursele statului. Însă Curtea nu a spus : puneți plafonul la 200 de mii de lei. A zis că ar trebui să existe un plafon.
Dacă mă întrebați personal, pentru mine, 200 de mii reprezintă o sumă imensă. Și cred că pentru majoritatea cetățenilor din țara asta, inclusiv pentru majoritatea instituțiilor publice și aici mă refer la primării. Un prejudiciu de 200 de mii e imens pentru o comună cu 2 000 de locuitori”, spune Andreescu.
Bun, să-l lăsăm o clipă pe Dragnea, am lămurit că e pentru el ordonanța. Dar e de presupus că ar mai fi și alți fericiți care să se bucure de prevederile ordonanței. Cam câți sunt ei? Și cine sunt ei? Pe net au apărut deja o mulțime de liste. Realitatea e ceva mai complicată.
„N-avem cum să calculăm!”, spune Danileț. „Această cifră, cu 200 de mii de lei prejudiciu, este introdusă, la prima vedere, arbitrar. Fără niciun fel de motiv. Nu știm de ce nu a fost 100 de mii de lei, sau de ce nu au fost 200 de mii de euro. Nu avem statistici cu câte dosare au prejudiciu de 200 de mii de lei. Practic, nu avem statistică pe așa ceva. Nu există. Înainte, Codul spunea clar: abuzul în serviciu care produce prejudiciu. N-avea importanță că e un leu sau o sută de mii de lei sau de euro. Sau de un milion de euro.”
Citește și Tot ce trebuie să știi dacă ieși la protestele din România în seara asta și vrei să fii OK
Ce se întâmplă cu politicienii care au dosare bazate pe așa ceva
„Dacă vorbim despre dosarele care au început deja, ele nu vor fi afectate. Dar de astă-noapte încolo, orice dosar pe bază de denunț trebuie început doar dacă denunțul se face în termen de maximum șase luni de la săvârșirea sa”, spune Danileț. „Nu este retroactiv. Pentru că este vorba despre procedură penală aici. Retroactivitatea se aplică numai normelor penale care dezincriminează fapte. La procedură, regula este că se aplică numai de la data apariției încolo. În privința dosarelor politicienilor începute pe rol, ele își continuă cursul fără să fie afectate în niciun fel.”
Altfel spus, politicienii cu dosare (și denunțuri) pe rol nu scapă. Dar nu asta e problema. Problema e mult mai mare și mai nasoală. Pentru că, în forma actuală, nu se face delimitarea între un denunț legat de o faptă de corupție și un denunț în cazul unui viol. Sau crimă. Sau terorism, că tot e la modă subiectul. Democrație.
„Eu, personal, nu am înțeles logica acestei modificări pe care au făcut-o prin ordonanță de urgență”, spune Laura Ștefan. „S-a discutat foarte mult despre faptul că unii dintre politicieni consideră că e o problemă faptul că denunțătorii sunt iertați de răspundere penală. Modificarea aceasta nu are însă legătură cu subiectul despre care au tot discutat. Ei practic au interzis formularea de denunțuri cu privire la fapte penale peste termenul de 6 luni. De azi, nu se vor mai putea face denunțuri în privința omorurilor, violurilor, tâlhăriilor, traficului de droguri șamd, decât în termenul de 6 luni. Ce înseamnă asta în practică este un mister! Evident, nu poți să interzici oamenilor să formuleze denunțuri. Vom vedea cum se aplică, dar e încă un exemplu de lipsă de coerență logică și juridică”, spune Laura Ștefan.
Cristi Dănileț. Fotografie via contul lui de Facebook
De ce ordonanța intră în vigoare abia peste 10 zile
„Nu există nicio rațiune evidentă”, spune Danileț. „De ce nu au fost trei, cinci sau o sută de zile? Nu avem o reglementare în lege, sau în nu-știu-ce norme care să impună un astfel de termen. Din contră, termenul ăsta de 10 zile ridică niște semne de întrebare: dacă era urgența, cum a fost lăsat termenul de 10 zile? Urgența înseamnă că ceva trebuie să se întâmple azi-mâine, dar nu peste 10 zile. Termenul ăsta îmi arată că nu e era, de fapt, o urgență modificarea. Ce înseamnă o ordonanță de urgență? Că lucrurile sunt atât de grave încât ordonanța trebuie să producă efecte de îndată. Dacă îi dai un termen de aplicare de 10 zile, asta înseamnă că nu ai urgență. E un precedent nefericit, în defavoarea celor care au emis ordonanța. S-ar putea ca pe baza asta CCR să spună – păi, nu aveți urgență.”
„Nu pot să înțeleg ce a fost în mintea guvernului cu introducerea acestui termen de 10 zile”, adaugă Laura Ștefan. „Pur și simplu e inexplicabil de ce au simțit nevoia introducerii acestui termen. E, practic, o invitație la proteste, cu scopul evident de a presa guvernul să retragă ordonanța. Altă explicație nu văd și nici domnul Iordache nu a oferit vreuna. Dacă tot faci o dezincriminare, de ce te vulnerabilizezi? Dar nu e ilegal”, adaugă expertul anticorupție.
Nu e ilegal, dar e ciudat
„E inexplicabil! Practic, guvernul are o idee și nu e de acord cu ea. Dacă vrei să distrugi ceva, te apuci să distrugi și, înainte să dai cu toporul, stai cu el în aer și te mai gândești zece zile. În acest interval, ordonanța poate să fie încă abrogată. Termenul poate să fie prorogat. Mâine se poate da o ordonanță în care să se spună că prevederile intră în vigoare din 2070. Și asta e posibil”, spune Laura Ștefan.
Citește și Toate tipurile de oameni care se bucură că guvernul tocmai a legalizat corupția
Care e rațiunea introducerii unui interval de 10 zile până când ordonanța să producă efecte
„Este destul de ciudat cum a apărut”, precizează Nicoleta Andreescu, director executiv APADOR-CH. „În forma publicată inițial nu apărea acest termen. Acest termen nu apare nici măcar ca recomandare a Consiliului Legislativ. Nu știu să vă explic de unde a apărut. Ce e cert e că apariția acestui termen, care se referă strict la modificările din Codul Penal, lasă calea unui atac la Curtea Constituțională. Dă un timp, un termen de grație. Dacă nu ar fi existat acest termen, de azi-noapte, de la ora 2, când s-a publicat ordonanța în Monitorul Oficial, ar fi produs efecte ireversibile”, spune Andreescu.
Bine, acuma, dacă ar fi să o luăm complet razna și să o dăm în filibustereală, în aceste 10 zile, guvernul ar putea – teoretic –să fie acuzat de abuz în serviciu. Deși nu e o soluție. Și nici măcar o idee bună.
„Nu toate lucrurile cu care nu suntem de acord sunt neapărat infracțiuni și/sau neconsituționale. Există acte guvernamentale care exced definiția infracțiunii. Eu personal am dubii că ne aflăm în fața unei infracțiuni în situația adoptării acestei ordonanțe”, spune Laura Ștefan.
De ce a fost nevoie să se prevadă în OUG că „dispozițiile nu se aplică în cazul adoptării de acte normative”
„Pentru mine e șocant să văd chestia aia acolo”, spune Cristi Danileț. „Că dacă adoptăm acte normative, nu răspundem pentru abuzul în serviciu… Cu siguranță s-au gândit ei să preîntâmpine oareșce lucruri. Ordonanța nu e explicată, nu există rațiune pentru ea”, adaugă magistratul.
Pe cine vizează până la urmă proiectul de lege privind grațierea
„APADOR-CH e o organizație care are ca profil drepturile omului”, spune Andreescu. „Nu suntem o organizație anti-corupție. Ne uităm în primul rând la modul în care sunt afectate interesele și drepturile persoanelor obișnuite. Pe noi ne interesează ce pățește cetățeanul de rând. Pe noi nu ne interesează consecințele grațierii asupra politicienilor ci asupra cetățenilor de rând. Măsura aceasta, dacă va fi luată în forma actuală, nu va rezolva problemele celor mulți și săraci care suferă de condițiile de detenție.”
Ministrul Justiției. Fotografia via contul oficial de Facebook al lui Florin Iordache
Creează o inegalitate?
Acuma, știm și noi că nu suntem o societate perfectă și că unii sunt mai egali ca alții. Pe noi ne interesează cei care nu sunt cunoscuți și nu au posibilitatea să recurgă la resurse financiare ca să-și apere drepturile. De exemplu, nu văd cum ar putea să avantajeze pe cetățeanul obișnuit faptul că se modifică prin ordonanță de urgență Codul Penal. Din contră, cetățeanul obișnuit are nevoie de o legislație simplă și predictibilă, să știe ce are de făcut și ce nu are de făcut. O afectare există clar.
Cine beneficiază de grațiere
„E o listă e excepții”, adaugă Laura Șefan. „Ce am observat e că, spre deosebire de textul anterior au introdus excepții și la art. 2 și au definit un pic mai bine chestiunile legate de recuperarea prejudiciilor. Nu știm câți ar beneficia, am auzit tot felul de cifre avansate, 2 000, 25 000, 3 000, 35 000. Bâjbâim, habar n-are Ministerul Justiției câți oameni vor beneficia de această politică de clemență. Mai grav, dacă nu are habar, nu știm pe ce ne bazăm că asta ar rezolva problema supraaglomerării din penitenciare. Logic ar fi să vedem care e problema, care sunt grupurile de condamnați susceptibili să fie puși în libertate, prin grațiere, pentru a avea și un efect asupra supraaglomerării din penitenciare. Nu legiferăm în orb un tip de grațiere în care habar nu avem câți oameni vor fi afectați.”
