Cum a ajuns un travestit celebru de la New York în Centrul Vechi

Fotografie de Vlad Brăteanu

„Știți cine sunt eu?‟, strigă Sherry Vine de pe scena unui club din București. „Sunt o prostituată din New York!‟. Sunt la primul meu show de drag. Mă uit la un bărbat care și-a pus pe el haine de femeie și mă gândesc dacă ăsta e un act subversiv. Keith Levy, omul de pe scenă și din spatele perucii, își scrie singur parodiile, își face singur machiajul și face asta de dinainte să mă nasc eu. A venit în București la un shooting pentru ediția din 2017 a Orthodox Calendar. Și dacă tot era aici, a zis să facă și un show în Queens, cât să-i acopere taxiul de la aeroport până acasă.

De la Arșinel încoace, România n-a mai avut vreun număr de drag celebru. În 2014, un travestit cu barbă a câștigat Eurovisionul. Paris is burning a căpătat un fel de statut de cult și mai toți am ascultat Christeen, măcar din curiozitate. Și totuși, Bucureștiul, „noul Berlin‟, nu are încă vreo versiune proprie a Gloriei Viagra.

Videos by VICE

Am stat o noapte și o după-masă după fundul lui Sherry Vine, ca să înțeleg cu ce se mănâncă treaba asta, care sunt criticile aduse travestiului, cum s-au deschis americanii la minte sau cum e s-o ai printre fanii tăi pe Madonna.

VICE: Ești prima oară în București. De ce ești aici?
Sherry Vine: Am primit un email despre Orthodox Calendar acum o groază de timp: „Ne-ar plăcea tare mult să vii într-o zi pe-aici‟. „Da, sigur‟, am zis, cum faci când zici doar așa. Dar când mi-au dat-o cu „Hai să fixăm o dată‟, mi-am dat seama că treaba asta e pe bune. Și uite-mă aici, am făcut-o și pe asta. Sunt foarte entuziasmat. Nu e doar o simplă sedință foto pentru mine, e artă ce fac oamenii ăștia. Să mă îmbrac în drag și să fac câte un shooting pentru cine-știe-ce club, asta e o zi obișnuită. Dar aici e artă pe bune. Am zis că, dacă tot sunt aici, să fac și un show doar ca să mă distrez puțin. Mi-ar fi plăcut să stau mai mult. Aș fi vrut să merg în Ardeal. Și știu că sună ca o penibilitate pe care ar spune-o orice turist american, „Oh, Dracula!‟. Dar bunicii mamei mele sunt români, și cam de prin zona aia.

Citește și: Orthodox Calendar nu are dezlegare la detalii

Cum s-au deschis americanii, de reușesc să accepte show-urile de drag?
E amuzant, fac chestia asta de atâta timp că am văzut cu ochii mei schimbarea. America e o țară de trei sute de milioane de oameni. E enormă. E ușor să pierzi asta din vedere. Așa că le ai pe toate. Ai oameni care sunt ultraconservatori, oameni care sunt superprogresiști, musulmani, evrei, creștini. De toate. Depinde mult unde ești. E mai nasol dacă nu ești într-un oraș mare. Dar chiar și în unele locuri de prin sud, unde ai zice că sunt homofobi, gen Atlanta, Georgia sau Texas, vreo 80% din publicul de la show-urile de drag e straight.

Fotografie de Vlad Brăteanu

Cum crezi tu că am putea ajunge la ceva similar și în România?
Au fost mai mulți oameni la spectacol decât mă așteptam, dar oricum, Bucureștiul e mare. Sunt sigur că sunt mult mai mulți gay. Pot să înțeleg de ce e mai simplu să nu știe nimeni. Cred că poate generația tânără poate să accepte asta mai ușor.

În New York, mi s-a întâmplat să se arunce cu sticle după mine, să fiu alergat cu bâte, taxiurile nu opresc pentru că te cred o prostituată, am trecut prin asta în fiecare zi. Dacă ești bărbat și te îmbraci în haine de femeie și ieși așa pe stradă, ăsta e un act de activism. Am un prieten din Kuweit. Tipul e gay și a înființat prima societate LGBT de-acolo. Poți să fii omorât pentru asta. E super periculos. Oameni ca el cred că sunt foarte curajoși. Dacă ești în Londra, Berlin sau New York e ușor să uiți lucrurile astea.

Schimbarea vine întotdeauna încet. Lucrurile de genul ăsta au nevoie de timp. România e o țară liberă doar de 25 de ani. Nu e atât de mult.

Citește și:De ce să fii transsexual, dacă poți fi tranimal?

Știu că atunci când mama ta a aflat că ești gay a izbucnit în râs isteric. Ce fel de copil era Keith?
Am făcut teatru de pe la trei-patru ani, asta am făcut toată viața mea. Copil fiind, nu aveam nicio îndoială că asta vreau să fac. Îmi placea să mă constumez în fel de fel de chestii. Nu prea conta atât de mult ce. Puteam să fiu polițist sau doctor, sau mama – chiar nu conta ce, pentru mine era totuna.De fapt, eram foarte timid dacă nu eram în rol. Am trecut prin vremuri destul de dure în scoala primară și liceu. Se luau de mine la scoală și a fost o perioadă destul de nasoală. Dar când am ajuns la facultate a fost complet diferit. Au venit vremurile mai bune.

Fotografie de Vlad Brăteanu

Când ai văzut prima oară un show de drag?
Cred că prima dată când am mers la un show de drag eram prin timpul facultății. În Maryland – acolo unde am crescut, scena de drag era foarte diferită. Era genul ăla de concurs de Miss. Nu prea mă interesa chestia asta. Când am plecat la master în Los Angeles, am văzut-o pe Vaginal Davis – acum locuiește în Berlin. Era punk rock, amuzantă, nebună, pusă pe scandal și cred că asta a fost cam prima mea amintire pe bune cu un show de drag. M-a făcut să-mi dau seama că asta e lumea despre care vreau să aflu mai multe.

Cum ai ajuns s-o inventezi pe Sherry Vine?
Am creat-o pe Sherry Vine doar pentru că într-o noapte eram în Los Angeles, cu un prieten, și ne-am îmbrăcat în drag așa, de caterincă. Nu aveam de gând să cânt sau ceva. Dar apoi a venit cântecul ăsta, „Black Coffee‟. Și mi-a venit ideea să creez personajul ăsta pe nume Sherry, o fostă cântăreață falită. Am creat toată istoria asta alternativă. Nici nu-mi mai amintesc cum a început toată povestea cu Amish. Lumea mă mai întreabă și azi dacă eu chiar sunt Amish. Nu, nimic din biografia ei nu e adevărat. Nimic. E doar un personaj. Am inventat asta doar pentru un singur cântec. Avea să se întâmple o singură dată. Dar ceva a făcut click și uite-mă, 24 de ani mai târziu. Mă simt bine sa fac asta. Încă îmi place la nebunie.

Cum faci să îl separi pe Keith de Sherry?
Cred că oricine mă cunoaste vede o mare diferență. Mulți sunt cam aceeași persoană, și în drag și în viața lor personală. Când nu sunt în drag sunt un tip obișnuit, cu o bluză, blugi și teniși. N-am nevoie de atenție. Deloc. Mă mulțumesc să observ de pe margine. Și apoi, în personaj, da, atunci e diferit. Keith e mai tăcut. Știu să mă simt bine, dar nu prea ies în oraș, nu merg la petreceri, dacă nu sunt în drag. Prefer să merg la un film.

Povestește-mi despre ritualul prin care te pregătești să faci drag.
E puțin ca atunci când pictezi. E relaxant. De-asta nu-mi place să fiu grăbit. Nu contează ce stare am – câteodată sunt obosit, câteodată pur și simplu n-am chef, dar odată ce încep lucrurile se schimbă și de-abia astept să urc pe scenă. Știi, sunt bărbat, pe bune, nu încerc să păcălesc pe nimeni. Nimeni n-o să se uite la mine și o să se gândească „Hei, uite o tipă‟. Sunt un travestit. Și sunt unele lucruri pe care cred că trebuie să le faci în meseria asta. Nu poți să porți gene micuțe, pe care le-ar purta o tipă, n-o să se vadă nimic pe scenă. Totul trebuie să fie mare, opulent. Cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodată a fost când cineva a venit la mine și mi-a spus: „Am avut un an atât de greu, mi-am pierdut casa, nu mai am niciun ban, dar tu m-ai făcut să râd pentru 20 de minute‟. Minunat.

Citești și:Cinci motive pentru care e mișto să fii transsexual în România

E un statement politic ceea ce faci?
Mă consider un actor de comedie. Nu vreau să urc pe scenă și să țin prelegeri. Job-ul meu e să fac lumea să râdă și să uite de probleme. Acestea fiind zise, sigur că există momente când simt nevoia să stabilesc niște chestii și o fac într-un mod comic. Câteodată ceva mă enervează foarte tare și trebuie să reacționez cumva. Cum e videoclipul You’re ahomo, o parodie după „Alejandro‟, de la Lady Gaga. Pe vremea aia erau în America o groază de politicieni de dreapta, super anti gay, care au fost prinși făcând sex cu băieți prin bude, în aeroporturi. Mă scoate din sărite ipocrizia. Nu-ți plac gayii, OK, vezi-ți de treaba ta. Dar nu spune că urăști gayii și apoi faci sex cu gay.

Fotografie de Vlad Brăteanu

Mulți gay urăsc reginele. Ai simțit vreodată ură din interiorul comunității?
Clar sunt mulți gay care nu apreciază drag. Văd asta ca o vulnerabilitate pentru cauză, gen. În primul rând, mă doare-n cot de chestia asta. Mă simt bine să fiu contra curentului, marginal, nu vreau să mă integrez și să fiu unu care se căsătorește. Da, sigur, cred că trebuie să avem drepturi egale. Dacă tu vrei să te căsătorești, să-ți faci o familie și să te muți în suburbie, OK, foarte tare pentru tine. Eu nu vreau asta. Îmi plac ciudații. Îmi plac nebunii. Îmi place să văd băieți cu barbă și machiaj. Ador chestia asta și n-am nici cel mai mic interes să mă integrez.

Care ar fi niște momente mișto de care ești mândru?
Sunt atât de multe. Când locuiești în New York ești expus atâtor chestii. Anii ’90, înainte ca toată lumea să aibă un telefon cu cameră, au fost absolut nebuni. Petreceam într-o seară cu Drew Barrymore, mă îmbătam și țopăiam pe canapele cu Meg Ryan, ieșeam în oraș cu Courtney Love. Am cântat pe scenă cu Debbie Harry. Lista e lungă. Într-un an am fost la VMA-uri cu Madonna, ăla a fost unul dintre cele mai mișto. Gen, am petrecut cu Madonna, a fost nebunie curată.

Povestește-mi despre dragoste. Ai timp de așa ceva?
Întotdeauna trebuie să-ți faci timp pentru dragoste. De mai bine de 10 ani încoace, am tot fost într-o relație sau în alta. Am fost cu un tip șase ani, acum sunt cu alt tip tot cam de vreo șase ani cu câteva pauze. Îmi plac străinii – primul meu prieten era polonez, tipul cu care sunt acum e din Italia. E ceva cu prepuțurile astea! Nu, glumesc.

Keith, faci asta de peste 20 de ani. Cum o să moară Sherry Vine?
Când ai 20 de ani nu prea te gândești la viitor. Pe măsură ce îmbătrânești începi să te gândești: „O să mai pot să fac asta în 10 ani, o să mai scot vreun ban?‟ pentru că acum pur și simplu nu m-aș mai vedea să fac altceva. Iubesc meseria asta. Sincer, mi-ar plăcea mult să cred că o să ajung într-un punct în care să fac doar câteva show-uri mari pe an. Își trage babușca o rochie repede și hop pe scenă. Sunt destul de bătrân încât să-i fi văzut pe mulți dintre prietenii mei cum au murit de tineri. Așa că nu am nicio problemă cu vârsta mea. Oricum n-ai ce să faci. Poți să alegi să fii trist și să te simți de căcat pentru că n-ai ce face sau s-o dai naibii. Îmi merge bine. Sunt aici, sunt fericit, fac ce-mi place, arăt bine pentru vârsta mea.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre drag:
Cum să te transformi în Drag Queen and King
Am petrecut o zi cu cea mai cunoscută Drag Queen din Berlin
Fotografii bestiale cu drag queen din San Francisco
Fă cunoștință cu tipele care se cred Drag Queen