Doctorul în științe militare, Neculai Onțanu, și-a pus semnătura pe o carte care are fragmente întregi copiate de pe net. Am vrut să aflu ce fel de eseuri literare a scris primarul Sectorului 2 în cartea Pentru cei ce iubesc viața și am descoperit că până și bibliografia prezentată în engleză e copiată de pe net.

Într-o zi friguroasă de ianuarie, acum trei ani, primarul Onțanu lansa o carte cu titlu emoționant, în prezența a cinci generali. Cel care recomanda cartea și îi scria prefața era prorectorul Academiei Naționale de Informații Mihai Viteazu, profesorul universitar doctor Gheorghe Toma. Treabă serioasă, nu glumă. De altfel, cartea a fost publicată, în anul 2012, la editura Academiei Naționale de Informații.

Un primar atât de ocupat cu administrarea cetății își găsește timp, în mijlocul mandatului, să scrie o carte cu reverberații înalte, despre problematica voluntariatului, o lucrare care, potrivit descrierii de pe prima pagină, depășește „limitele documentaristice și strict teoretizante ale unei asemenea abordări" și oferă „un veritabil ghid practic" pentru cei care doresc să se implice în acțiuni de voluntariat.

Ca să n-o mai lungesc în accepțiuni „teoretizante", am găsit cartea la Biblioteca Națională și, cum sala de lectură e dotată cu net nelimitat, am zis că n-ar strica să mă joc puțin de-a Google-ul cu fragmente spicuite din lucrarea generalului.

De pildă, am deschis cartea la subcapitolul „Rădăcini istorice pe plan mondial" și am scris pe net o frază luată întâmplare:

Surpriză. Motorul de căutare m-a aruncat direct într-o pagină care prezintă proiecte de voluntariat, Țara lui Andrei, gestionată de multinaționala OMV Petrom. Ce scrie în cartea lui Onțanu, cu mici reformulări, se regăsește și în Ghidul voluntarului, prezentat de corporația respectivă.

Am mai făcut o încercare. Am lăsat în urmă incursiunea în istoria voluntariatului, mai mult sau mai puțin inspirată din alte surse corporatiste și am sărit la ceva mai practic, cum ar fi Capitolul VI, „Recrutarea și selecția voluntarilor", capitol lung, care se întinde de la pagina 133 la 178.

În momentul în care am introdus fragmente pe Google, motorul de căutare m-a aruncat într-un studiu al Asociației Pro Vobis, o organizație nonguvernamentală, care are peste zece ani de experiență în domeniul dezvoltării voluntariatului. Aici lucrurile se complică. Fragmente luate mot-a mot, pagini întregi din cartea semnată de Onțanu se regăsesc în studiul respectiv, care abordează aceeași temă: recrutarea voluntarilor.

De pildă, în paginile 142-143, Onțanu explică strategiile de recrutare. Definirea acestora, până la virgulă, se regăsește în paginile 11-12 din studiul Asociației Pro Vobis. Inclusiv concluziile au fost copiate cuvânt cu cuvânt:

Mai mult, autorii din bibliografia celor de la Pro Vobis se regăsesc, cu lucrările trecute în limba engleză, și la finalul cărții lui Onțanu.

Un alt studiu găsit pe net din care se inspiră Onțanu este și cel al Federației Volum, o federație care unește în prezent 63 de organizații membre, tot în zona voluntariatului. Paginile 28 și 29 sunt identice cu paginile 5 și 6 din Agenda Publică pentru Voluntariat în România (2012-2020).

Totuși, las în umbră partea de inspirație științifică a primarului Sectorului 2 și mă întreb de ce ar fi scris Onțanu o asemenea carte și la ce îi folosește. Deși lucrarea arată ca și cum ar fi fost scrisă de el, pe prima pagină apare numele Asociației Foișorul de Foc-Voluntariat și Parteneriat pentru Viață – o asociație care promovează voluntariatul în situații de urgență în rândul populației.

A fost fondată de generalul (r) Constantin Apetroaie, fost expert pe probleme de analiză de intelligence în cadrul Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA). În prezent, asociația are sute de voluntari și este condusă de generalul în rezervă Vasile Ciornei, cu care am stat de vorbă două ore la sediul lor, oferit gratis de Primăria Sectorului 2. Voiam să înțeleg misterul: fundația și cartea sunt ale lor sau ale lui Onțanu?

Foarte interesant, în iulie 2015, printr-o hotărâre de Guvern semnată de fostul premier interimar, Gabriel Oprea, un apropiat și coleg de partid al lui Neculai Onțanu, Asociația Foișorul de Foc a căpătat statutul de utilitate publică, iar asta i-a oferit tot felul de avantaje financiare din partea statului, facilități fiscale, sediu gratis sau donații din partea Primăriei.

Asociația se bucură de o pagină gratis și în ziarul Primăriei, după cum mi-a arătat Vasile Ciornei și scoate, separat, o broșură, intitulată Voluntarul.

Imaginea lui Onțanu în sediul organizației de voluntari, denumită Direcția Civică Voluntară, se resimte peste tot, de la calendarele cu chipul acestuia, puse pe birourile celor care lucrează acolo, la articolele electoral-publicitare din interiorul broșurilor. Primarul pare liderul spiritual al locului, deși nimeni nu recunoaște în mod direct asta.

În discuțiile cu generalul în rezervă Ciornei, despre ce face mai exact organizația și parteneriatele pe care le are cu instituțiile statului român (de la Inspectoratul de Situații de Urgență, la școli și primării), am atins și subiectul celebrei lucrări. Redau mai jos interviul necenzurat cu el.

VICE: De ce semnează Onțanu cartea?
Vasile Ciornei: Pentru că el a pus-o cap la cap, cu toate elementele.

Cartea este a lui sau a organizației?
Este o carte tot în parteneriat. Acolo s-a prezentat o componentă a unei autorități locale, este o urmare a unui alt proiect al Primăriei și asta ca o latură a autorității, față de structurile profesioniste, adică voluntariatul.

Cartea a scris-o Onțanu?
Da. Da. Dar ce vi se pare așa?

Păi ori a scris-o Onțanu, ori au scris-o cei din organizație?
N-au scris-o ăia din organizație. Cei din organizație au desfășurat procesul efectiv. Acolo se vorbește de noi.

Și a scris-o el cu mânuța lui?
Ah, nu știu asta. Ar fi culmea. Poate a pus secretara. După aia vă mai spun niște chestii. Acolo sunt foarte multe elemente care pot fi preluate, prevederi din situațiile de urgențe. Pe alea nu trebuie să le inventezi.

Aia e teorie. (…)
Dar ce ar deranja cartea aia pe un jurnalist? Că n-ar fi meritul lui?

E o carte semnată de el, dar este despre organizația aceasta. Nu vi se pare ciudat? Onțanu pare un președinte al fundației.
Nu e. El are calitatea de voluntar de onoare.

Dar au fost jdemilioane de generali la lansarea cărții.
Nuuu. A fost societate civilă. A fost domnul general Toma, a fost Onișor…

În Duminica Ortodoxiei, cea în care viitorul candidat pentru încă un mandat de primar, Neculai Onțanu, a adus un alai de preoți pentru o slujbă în aer liber, au participat inclusiv voluntarii și membrii fondatori ai Asociației respective, fapt recunoscut de Ciornei.

Deși ei spun că astfel de evenimente sunt pur recreative pentru voluntari, ai putea să te întrebi, totuși, cât se poate de îndreptățit, că Onțanu folosește voluntarii în scopuri electorale.

Sau te-ai mai putea întreba ceva. De exemplu, dacă nu cumva o relație atât de apropiată între un primar și o organizație care, datorită colegului de partid și fost vicepremier, Gabriel Oprea, a dobândit privilegiul de utilitate publică (deci poate primi bani din partea instituțiilor statului, inclusiv din partea Primăriei), demască un conflict de interese.

Dar despre câți bani a primit de la stat, programe în parteneriat și privilegii pentru militari în rezervă, într-un articol viitor.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre primării:
Am fost în internship la primăria sectorului 3 și am văzut cum o freacă ăia pe banii tăi
Primăria Constanța taie copaci în delir, deși crește palmieri în seră
Bucureștenii își iau țepe de la primari de mai bine de 150 de ani