De când Rusia a invadat Ucraina, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord sau, pe scurt, NATO, e pe buzele tuturor. Unii se dau imparțiali și spun că alianța are partea ei de vină în război, fără să-și dea seama că susțin astfel discursul lui Putin. Noi, restul, ne uităm la imaginile tulburătoare cu situația din Ucraina și ne bucurăm că România face parte dintr-o astfel de alianță militară.
Pentru că, indiferent de ce spun televiziunile care-și scot bani din răspândirea fake news-urilor panicarde, asta îi oferă țării noastre o stabilitate, pentru că în fața unui conflict militar statele europene și SUA nu ne-ar lăsa de izbeliște. Probabil că și tu te-ntrebi care-i faza cu NATO și de ce e așa important pentru noi, așa că o să-ți explic pe scurt.
Videos by VICE
Cum, de ce și când a apărut NATO?
La finalul războiului, în 1945, câștigătorii s-au întâlnit la Berlin să împartă lumea. Poți să-ți dai seama și singur cât de distrugător s-a dovedit Stalin, mai ales după ce a primit ajutor de la Imperiul Britanic și Statele Unite ca să respingă trupele germane care aproape ajunseseră la Moscova.
NATO a luat naștere în 1949, în timpul Războiului Rece, ca o reacție naturală la expansionismul Uniunii Sovietice, pentru a evita un conflict de mare amploare în Europa. Se pare că i-a mers până-n 2022.
Ca să înțelegi de ce a fost nevoie de apariția NATO, imaginează-ți că ai terminat războiul – ai foarte mulți soldați răniți, lumea a văzut cele mai mari atrocități posibile și, într-o simplă conversație pe care o ai cu Stalin despre bucuria sa de a ajunge în Berlin, îți zice „Țarul Alexandru a ajuns până la Paris”.
Chiar dacă Rusia pare periculoasă acum, URSS era și mai și. În timpul Războiului Rece, între Alianța Nord-Atlantice și statele Pactului de la Varșovia era un meci continuu de înarmare, iar cele două alianțe militare se întreceau pentru toate nimicurile existente, iar pericolul ca URSS-ul să se extindă și mai mult era foarte posibil.
Ah, nu ți-am zis de asta. Pactul de la Varșovia era tot un fel de NATO, doar că pe roșu, mai colectivizat și comandat de la Moscova. După ce Stalin și-a ales țările unde vrea un regim comunist, „amenințarea” Alianței Nord-Atlantice a început să crească din ce în ce mai mult, iar următorul lider al URSS, Nichita Hrușciov, a decis să integreze toate țările comuniste din Europa de Est într-o alianță militară.
Odată cu venirea lui Mihail Gorbaciov, acesta a permis țărilor membre Pactului de la Varșovia să facă ce le taie capul, iar 1989 a fost momentul în care comunismul a căzut în Europa de Est sub efect de domino.
Ca o ofertă la teleshopping, chiar dacă nu este îndeplinită de toți, NATO propune fiecărui membru să aloce cel puțin doi la sută din PIB-ul țării pentru logistică. În acest moment, România îndeplinește asta, iar Klaus Iohannis se pare că dorește să crească nivelul până la 2.5 la sută. Chiar și așa, multe țări membre NATO nu îndeplinesc această cerință. Dacă te uiți la o hartă cu țările care și-au dedicat doi la sută sau mai mult din PIB pentru protecție, o să observi că țările de la granița estică a alianței îndeplinesc această cerere.
NATO s-a născut cu dorința de a apăra democrația, valorile statului liber și siguranța țărilor care fac parte din alianță. Cum face asta? Cu foarte multă forță militară. Așadar, dacă ar fi să ne atace vreodată Rusia, ar veni britanicii să ne ajute? Ei bine, despre asta voi discuta acum.
Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic sau, mai pe românește, „toți pentru unul, unul pentru toți”
Articolul 5 al NATO e principiul fundamental pentru care această alianță a fost creată și spune că un atac asupra unui membru NATO, e un atac asupra tuturor. Așadar, dacă Estonia va fi vreodată atacată, o să trebuiască să trimitem trupe militare acolo. Am făcut comparația cu Estonia în mod intenționat, pentru că nu avem o legătură culturală sau geografică. Chiar și în cazul Statelor Unite, societatea românească are câteva arhetipuri pe care le urmărește peste ocean.
Pe scurt, Articolul 5 prevede ca fiecare țară membră a Alianței Nord-Atlantice să coopereze și să fie interconectată la nivel militar, în ciuda neînțelegerilor din trecut și, cel mai important, în ciuda diferențelor culturale sau geografice.
Ca să duc comparația și mai departe – dacă scenariul potrivit căruia China o să atace Taiwan se adeverește, e posibil ca militari români să traverseze o bună parte din planetă pentru a salva țara insulară. Bine, e un pic exagerat, că deși Taiwan e un aliat major al SUA, tot are statut non-NATO. Și în octombrie 2021 președintele SUA Biden a spus că, dacă China atacă, țara sa se va implica în apărare. În cazul unui astfel de conflict, SUA ca stat NATO, e posibil să apeleze la toate celelalte – cum s-a întâmplat în alte țări până acum, unde a contribuit și România. E un scenariu prea puțin luat în calcul până acum, cel puțin public, dar ce se întâmplă în Ucraina se lasă cu lecții și pentru China, și pentru posibilele planuri ale SUA de-a face un NATO în Asia.
Totuși, în ultima perioadă, propagandă rusească face trimiteri în societatea românească pentru a ne „lua” înapoi Bucovina de Nord și Ținutul Herța, teritorii pierdute în urma pactului Ribbentrop-Molotov dintre Germania și Uniunea Sovietică, când România a fost nevoită să dea Basarabia și Bucovina de Nord sovieticilor.
Fast forward 50 de ani mai târziu, URSS se destramă, ceea ce e un câștig pentru NATO și Occident. Totuși, acum că URSS nu mai există, teritoriile respectivă nu mai erau în posesia sovieticilor, ci a Ucrainei.
Trebuie spus că românii din teritoriile respective au fost supuși masacrelor, precum cel de la Fântâna Albă, iar ocupația lungă a sovieticilor a făcut ca populația română să fie minoritară în zonele în care, mai demult, era pământ românesc.
Iar ca să revin la trimiterile privind recucerirea teritoriilor, un asemenea act din partea României ar anula orice garanție de securitate pe care NATO o oferă asupra țării noastre, făcându-ne o țintă sigură în fața oricărei amenințări.
De asemenea, la fel de important e și faptul că am renunțat de bunăvoie la acel teritoriu, în urma unui decret semnat de fostul președinte Emil Constantinescu. Nu, decretul nu avea în vedere o relație mai bună cu Ucraina, ci aderarea la NATO. Regulile NATO impun ca țările ce doresc să adere la Alianța Nord-Atlantică nu trebuie să aibă dispute teritoriale.
Din cauza asta a fost atât de greu și pentru Ucraina sau Georgia să facă parte din această alianță. Rusia a avut grijă să amplaseze zone cu separatiști proruși care să se asigure că un viitor cu NATO nu e posibil.
„Opoziția față de posibila integrare a Ucrainei și Georgiei în NATO, războiul ruso-georgian, conflictele energetice dintre Ucraina și Federația Rusă, atacul cibernetic asupra Estoniei sau suspendarea Tratatului Forțelor Convenționale nu au determinat Vestul să redefinească relația cu Rusia. În 2014, Rusia a invadat Ucraina și a creat un conflict înghețat, făcând aderarea Ucrainei la NATO aproape imposibilă”, explica Iulia Joja, expert în securitate în spațiul est-european.
Ce zice propaganda anti-NATO
Discursul anti-NATO nu este străin de discursul politic românesc. Totuși, acesta a existat sub o formă mascată, atacând în mod direct conceptul de „Occident” decât politicile militare ale Alianței.
Probabil că ai auzit și tu de destule ori retorica de genul „România este colonia occidentului” sau „Ne-am vândut țara”, care au în vedere o neutralitate totală a țării față de Uniunea Europeană și tot ce înseamnă influența americană în Europa. Ce nu știu naționaliștii care n-au fost prezenți la orele de istorie și economie e că suntem complet dependenți zilele astea unul de altul. De exemplu, sancțiunile impuse Rusiei ar putea afecta, de fapt, piața europeană și sistemul SWIFT.
Steve H. Hanke, profesor de economici aplicate la universitatea Johns Hopkins, e de părere că „deconectarea Rusiei dintr-un sistem bazat pe dolarul american nu va avea un impact imediat, ci pe termen lung. Asta va face loc pentru noi provocări pentru sistemul bazat pe dolarul american, un sistem dominat de Statele Unite de foarte mulți ani”.
De asemenea, acesta a observat o posibilă adoptare a Yuanului chinezesc de către Rusia, pentru a trece peste sancțiunile UE. Printre altele, o apropiere a Rusiei față de China ar putea integra țara în sistemul de plăți internaționale de la Beijing, CIPS.
Așadar, că-ți place sau nu, o neutralitate totală a României ar putea duce țara la sapă de lemn, iar multe personaje îndoielnice promovează o asemenea narativă naționalistă.
În vreme de război, retorica anti-NATO e mult mai interesantă. Aceasta are în vedere intervențiile militare ale Alianței în alte zone ale lumii, mai ales în cadrul războiului din Iugoslavia. Ce nu-ți povestește propaganda rusă e că războiul din Iugoslavia nu a fost o invazie ca în cazul Ucrainei, ci o intervenție ce a avut loc tocmai după mulți ani în care genocidul a devenit o practică de zi cu zi.
Războiul din Iugoslavia a fost, mai degrabă, un război civil care a avut în vedere mai multe motive religioase, etnice și politice. Ca să înțelegi mai exact perioada la care ne raportăm, intervenția militară a NATO a avut loc de-abia în 1995, dacă ne referim la conflictele interne militare din 1991 – 1995. O a doua intervenție a avut loc tocmai în 1999, după ce genocidul din Iugoslavia s-a reluat.
Nu vreau însă să închei articolul fără să spun că Alianța Nord-Atlantică nu e sfântă. A avut multe intervenții, precum cea din Iugoslavia, care nu respectau Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic, iar intervenția din Afganistan trebuie, de asemenea, pusă sub semnul întrebării.
Dar chiar și așa, NATO e motivul pentru care în această perioadă stăm mai liniștiți chiar dacă se desfășoară un război chiar lângă noi. De asemenea, nu uita că atunci când te-apuci să spui „Da, Rusia e nasoală, dar NATO…” nu faci decât să încurajezi propaganda lui Putin.
Actualizare 9 martie: articolul inițial a fost actualizat pentru a detalia relația Taiwan – SUA și pentru a explica de ce, în cazul în care China invadează Taiwan, e posibil ca până și România (membră NATO) să participe la acțiunea de apărare a acestui stat.
Urmărește VICE România pe Google News