Am ieșit la agățat cu feromoni, ca să văd dacă mă ajută cu ceva

Feromonii sunt niște substanțe chimice misterioase ale iubirii, fără miros, care emit semnale despre starea ta de spirit, orientarea sexuală și gene. Animalele folosesc aceste substanțe chimice ca să atragă potențiali parteneri; le au și oamenii, numai că, așa cum atrage atenția acest articol din Washington Post, „habar n-avem cum funcționează". Oamenii de marketing se folosesc de ambiguitatea astea ca să fabrice produse pe bază de feromoni, care promit c-o să te-ajute să-l înhați pe omul ăla special de care-ți place. Există o tonă de produse pe bază de feromoni pe piață. Pe unele o să le găsești sub formă de deodorant de șase dolari la Walgreens, în timp ce altele sunt foarte scumpe și-ți promit luna de pe cer.

De exemplu, aditivul de after-shave bărbătesc fără parfum adăugat 10X, de la Athena Institute. Creatoarea produsului și președinta fondatoare a Athena Institute, d-na dr. Winnifred Cutler, a obținut, conform site-ului companiei, un doctorat în biologie de la Universitatea din Pennsylvania, a terminat o cercetare post-doctorală în endocrinologie comportamentală la Stanford și și-a petrecut mai bine de 25 de ani cercetând biologia reproducerii. E, în același timp, și „autoare a opt cărți și peste 35 de articole științifice". Formula ei pentru 10X se vinde la prețul exorbitant de o sută de dolari pentru o șesime de uncie, iar ideea e să amesteci substanța în after-shave-ul tău preferat, te dai un pic și –paf!– te transformi dintr-un urât banal într-un uragan de seducție de neoprit.

Cei care se-ndoiesc de eficiența produsului nu trebuie decât să verifice mărturiile clienților care apar pe site-ul companiei. („Numele au fost schimbate, desigur!", scrie acolo.) Mike* din Florida zice: „Salut, doamna doctor! Sunt eu, clientul dvs. preferat din Florida. Aș mai vrea două flacoane [omul e la a 49-a comandă] de Athena 10X. Nu-i nevoie să-mi mulțumiți. Glumiți? Eu vă mulțumesc, pentru c-ați inventat produsul. Eu sunt cel care trebuie să mulțumească."

Don* din Texas, Larry* din Ohio și un alt tip pe nume Don*, tot din Texas, zic chestii asemănătoare, dar Roger* de pe Internet e cel care cântă cele mai înfocate osanale: „Voiam doar să vă zic că am intrat acum câteva zile în magazinul de camere de fotografiat și-am fost uluit să observ că două femei au început să-mi facă ochi dulci și să flirteze cu mine. Extraordinar. Se comportau așa amuzant… Apoi toate femeile de la muncă au început să se poarte FOARTE frumos cu mine."

Pe lângă aceste mărturii despre eficacitatea produsului, care sunt evident foarte reale, compania insistă că eficiența feromonilor a fost dovedită în cadrul a „trei studii dublu anonimizate, cu grup de control căruia i s-a administrat placebo." În ciuda tuturor acestor chestii, m-am hotărât să testez 10X pe pielea mea. Am ieșit de trei ori, la mai multe locuri diferite, ca să aflu dacă feromonii chiar pot să mă facă irezistibil pentru femei.

Acoliții mei
Raph: Comic obsedat de adidași
Aliyah: Fiica lui Raph, cea mai drăgălașă fetiță de patru ani din lume
Clark: Cercetător de geniu în cibernetică
Kristina: Femeie de afaceri de talie internațională
Look-ul meu: Prieten cu tac-tu

Chiar înainte să plec spre muzeu, să mă întâlnesc cu prietenii/acoliții, m-am dat cu un strop de feromoni după urechi.

Exponatele în sine erau niște proiecții uriașe cu instalații video tripante din Suedia. La fața locului, asta a însemnat că mai mulți vizitatori ai muzeului se legănau într-un singur loc și dădeau din cap, în timp ce se uitau la imagini desaturate cu anemone de mare și planuri detaliu cu tocuri de 15 centimetri care călcau peste grătare de metrou. În ceea ce a fost cu siguranță un semn de la însăși Athena, coloana sonoră a bucății de la metrou era un cover instrumental al celui mai sexy cântec din toate timpurile, „Wicked Game" al lui Chris Isaac.

Venise momentul să las feromonii să-și facă treaba.

Pentru acest prim test, m-am postat la intrarea în expoziție. Lăsasem poțiunea iubirii să-mi emane de pe piele, sigur că sute de mega-bunăciuni vrăjite care se preumblau prin muzeu aveau să dea năvală în curând spre mine.

N-au dat.

Am urcat la etajul doi al muzeului. De data asta, m-am plimbat prin expoziții, ca să las feromonii să se prelingă prin mulțime. Știam că gruparea de turiști asiatici cu măști chirurgicale pe față se va dovedi imună la farmecele mele pe bază de aromă, dar am fost dezamăgit să constat că nici măcar vizitatorii fără mască nu mi-au aruncat nicio privire – nici măcar n-au adulmecat înspre mine.

Acoliții mei au scanat locul și-au căutat femei singure și singuratice, dornice să fie transportate olfactiv în lumea iubirii adevărate. N-au găsit niciuna.

La ultimul etaj al muzeului, m-am aventurat în ceea ce-ar fi trebuit să fie o adevărată mină de aur a iubirii. Tot etajul era ocupat de o videoproiecție pe tavan, în timp ce pe jos erau paturi în care necunoscuții puteau să se-ntindă împreună, să se se uite la imagini. Paturi! Paturi peste tot! Gratis, accesibile în public… colcăind de boli… pline de microbi și de un amestec de studenți supărați de la Arte și bătrâni leșinați.

Dintr-un motiv sau altul, feromonii nu m-au transformat în genul de om care arde de nerăbdare să sară-n paturi străine cu femei străine/pensionari dubioși. Am plecat de la muzeu.

RATĂ DE SUCCES: 0%. EȘEC TOTAL.

CONCLUZIE

• Nu e destul să lași feromonii să acționeze pe cont propriu, întrucât funcționează doar cu bătaie scurtă. Pentru următorul test, trebuia să abordez femeile și apoi să las parfumul sexual să-și facă magia.

Scurt discurs despre metodologie

Ca să fiu complet sincer, n-am urmat instrucțiunile feromonilor la virgulă. În primul rând, ți se recomandă să te dai în fiecare zi. Nici măcar nu m-am gândit să fac așa ceva, pentru că îi amestecasem într-o sticlă de Aqua Velva, care m-a făcut să miros ca un puști de 14 ani care se pregătește să-și bulănească prima prietenă pe terenul de paintball.

În al doilea rând, fabricanții feromonilor recunosc că unii utilizatori trebuie să se dea cu tonicul minune pe o perioadă de până la șase luni, înainte să observe vreo îmbunătățire în viața sexuală. Nu, mersi.

Așa că îmi pare rău dacă v-am stricat imaginea asupra experimentelor mele. Dar asta nu-i publicația medicală britanică The Lancet. Nu e nici măcar Jurnalul din New England în Domeniul Păcălirii Femeilor să ți-o Tragă. Sunt și eu un tip singur și-nsingurat și fac ce pot mai bine.

Acoliții mei
David: Scenarist de televiziune
Rachel: Autoare, expertă în relații
Look-ul meu: Cerșetor care-a găsit un card-cadou de la H&M Gift și-apoi și-a vărsat imediat maioneză pe pantaloni

Știam că doar o femeie cu un nivel extrem de sofisticare avea să aprecieze cu adevărat putoarea pasiunii pe care-o emanam, așa că prietenii mei Rachel și David mi-au propus să ne vedem la un bar de hotel. Crâșma luxoasă pleznea la propriu de decorațiuni aurii, scaune luxoase de piele și, efectiv, două femei.

Poate pentru că era marți seara – dar au existat și convenții pentru drepturile bărbaților cu mai multe femei decât barul ăsta de hotel. Iar femeile de la bar erau asaltate de oameni de afaceri transpirați, divorțați, care formau în jurul lor ziduri de conversație de care nu puteau să scape. (Singura parte bună e că toată lumea mirosea a disperare, nu doar eu).  Am auzit cum s-a fărâmat un astfel de zid, când s-a aflat că blonda din mijloc își aștepta iubitul, „moștenitorul imperiului de tutun R.J. Reynolds".

Eu și acoliții mei ne-am mutat la barul din spatele holului de la parter, numai ca să descoperim acolo o situație similară. Rachel s-a oferit să pornească o conversație cu una dintre puținele femei prezente, dar eu m-am speriat și am insistat să ne luăm băuturile și să ne așezăm lângă șemineu, să mai tragem de timp. Rachel, care probabil a simțit cât de inutilită/demnă de milă e căutarea noastră, a plecat.

La faza asta, știam că trebuie chiar să vorbesc cu o femeie. Era musai. Am abordat o brunetă într-o rochie albastră așezată la bar.

Eu: „Ce bei?"
Ea: „O vodcă cu suc de merișor."
Eu: „M-am îmbătat cu așa ceva odată și acum nu mai pot să beau deloc suc de merișor."
Ea: „Păcat de sucul de merișor." [CÂTRE BARMAN] „Am voie să beau asta la mine-n cameră?" [IESE]

La scurt timp după, eu și David am plecat din bar.

RATĂ DE SUCCES: -0%. TECHNIC VORBIND, UN ZERO NU POATE SĂ FIE POZITIV SAU NEGATIV, DAR AM SIMȚIT FAZA ASTA CA PE-O ADEVĂRATĂ ÎNFRÂNGERE.

CONCLUZIE

• Dacă chiar îmi doream să testez feromonii ăștia, trebuia să-i folosesc așa cum și-au dorit producătorii lor: trebuia să mă îmbăt și să mă dau la cât mai multe tipe cu putință.

Acoliții mei
Barry: Actor chipeș
Rick: Aventurier ștrengar
Look-ul meu: Față de masă cu chelie

Avea să fie o noapte lungă. M-am pregătit mâncând un sandviș cu carne de vită la conservă.

Bar #1 – Loc lejer de întâlniri, 9 seara

Am ales o crâșmă relaxată din Williamsburg pentru început și mi-am propus să dau pe la mai multe baruri din zonă de-a lungul serii. Aveam doi acoliți de nădejde, cu chef de distracție, lângă mine, așa că simțeam că situația are să devină foarte, foarte sexy.

Lui Barry i s-a făcut imediat rău și a trebuit să plece acasă. N-o pornisem cu dreptul.

Eu și Rick ne-am așezat la o masă spre partea din față a barului. Și pentru prima oară de când începusem să mă dau cu feromoni… ne-a abordat o femeie! Deci funcționează! Funcționează, ai naibii feromoni! Dar apoi s-a dovedit că tipa îl recunoscuse pe Rick, pentru că ieșise cu el la o singură întâlnire de pe Tinder, care fusese dureros de plicticoasă. Fermonii nu funcționaseră – de fapt, în loc să atragă femei dornice, începuseră să atragă femei care ne urau în mod activ.

Eu și Rick ne-am petrecut următoarea oră bând în tăcere.

Dar apoi ne-a abordat o altă femeie! Era una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am văzut vreodată. Ne-a spus, cu un accent franțuzesc superb: „Are vreunul dintre voi o țigară?" Acum, oare chiar voia o țigară? Sau a fost ademenită de aroma mea sexuală? Judecând după faptul că a găsit, în cele din urmă, o țigară pe care a și fumat-o, probabil doar căuta o țigară. Dar poate, într-un fel sau altul, chiar căuta dragostea adevărată. Judecând după felul în care a început să se lingă cu un bărbos cu căciulă, imediat după ce s-a întors de la țigară, e posibil s-o fi găsit.

Eu și Rick am continuat să bem.

În cele din urmă, pe măsură ce barul a început să se umple, am început și noi să avem conversații normale, non-jalnice, cu femeile de-acolo. Am vorbit cu o designeriță de modă foarte simpatică și cu două producătoare TV super șmechere. Nu s-a format nicio legătură de iubire, dar cel puțin mă simțeam și eu ca o ființă umană, nu ca un cocoloș împuțit de after-shave și tristețe.

De asemenea, am mai băut.

Înainte să plecăm spre următorul bar, ne-am oprit să stăm de vorbă cu o tipă care-și serba ziua de naștere. Ne-am apropiat de grupul ei: sărbătorita, o prietenă și doi amici gay. A fost o greșeală. Vezi tu, prietena era măritată și sărbătorita era mega beată, iar eu și cu Rick arătam fix ca ceea ce eram: doi tipi scârboși care încercau să se dea la femei neinteresate. N-am mai primit așa priviri usturătoare în viața mea. Pe bune. A fost la nivelul de dispreț cu care se uitau jurații de la Nuerenberg la Eichmann. Și am meritat-o.

Cu toate astea, sărbătorita mi-a făcut cadou o coroniță de petrecere din carton. Ne-am terminat băuturile și, pe ieșire, mi-am pus coronița la gât.

Bar #2 – Clubul de rock, 12 noaptea

Imediat ce-am intrat, am auzit o tipă care făcea mișto de coronița mea. Am aruncat-o la gunoi. Apoi eu și Rick ne-am luat niște beri uriașe.

Nu mi-e clar de ce barul ăsta are așa o reputație de loc de rockeri. Sigur, unele fete purtau geci de piele, dar majoritatea tipilor arătau a asasini francezi dintr-un sequel la Taken care nu s-a făcut niciodată. O tipă de la bar clar tocmai fusese la coafor și-i zisese coafezei: „Vreau s-arăt ca Angelina Jolie în Gone in 60 Seconds."

Ce vreau să zic e că n-aveam ce căuta acolo.

Am încercat! Chiar am încercat. Am vorbit cu două fete super de treabă, dar, una peste alta, nu era locul nostru și nicio cantitate de feromoni din lume n-avea cum să repare problema asta.

Bar #3 – Clubul de dans unde se combină lumea, 2 noaptea

IndieBK.com a zis despre barul ăsta că e „cea mai hot piață de carne din Williamsburg". Bine, tocmai am inventat și citatul și site-ul, dar dac-ar exista site-ul ăsta, așa ar descrie locul. Acestea fiind zise, m-am hotărât să mă mai dau cu un strop de Aqua Velva îmbogățită cu substanță de atracție. Ținând cont de faptul că orice cantitate de Aqua Velva e prea mult, eu eram dat cu mult, mult prea mult.

Ne-am mirat să constatăm că nu era aproape nimeni pe ringul de dans, dar aveam chef de distracție, speram să cunoaștem tipe și eram extrem de beți, așa că am dansat de-am rupt. La faza asta, în loc să eman feromoni fără miros, probabil că miroseam a transpirație de carne din conservă, cam ca o cală putregăită a unui vapor vechi, din lemn.

Am ochit două fete pe ringul de dans. Erau două colege de cameră frumușele, amabile, din Europa. Dar n-aveau absolut niciun chef să stea de vorbă cu noi. Se duceau lucrurile la vale rapid.

Bar #4 – Barul cu o singură masă de biliard, dar în care tot barul ia jocul de biliard atât de în serios, încât te-ngrozești, 3 dimineața

Rick a primit un SMS să se vadă cu niște prieteni la un al patrulea bar. Eu am rezistat vreo 15 minute, dar când a fost dat afară și al treilea jucător de biliard pentru că se luase la bătaie, m-am hotărât să închei seara.

La începutul serii mă simțisem ca Lance Armstrong: un erou american care urcă pe culmile gloriei prin forțe proprii și cu voință. Dar la faza asta mă simțeam mai degrabă ca Lance Armstrong: un trișor mincinos, care abuzează de chimicale și pe care-l detestă toată lumea.

RATĂ DE SUCCES: 100%, PENTRU CĂ AM ÎNVĂȚAT CĂ ADEVĂRATA FERICIRE VINE DIN INTERIOR. GLUMESC, ȘI AICI TOT 0% A FOST, PENTRU CĂ N-O SĂ MĂ IUBEASCĂ NIMENI NICIODATĂ.

CONCLUZIE

• Uite ce e, feromonii nu funcționează. Știe toată lumea. Știam și eu, știi și tu, știu și ăia care fabrică feromoni.

• E super nasol pentru ten să bei tot timpul.

• În cele din urmă, pur și simplu nu există înlocuitor pentru cel mai puternic afrodisiac din lume: încrederea. După experimentul ăsta, mie-mi lipsește grav.

Traducere: Ioana Pelehatăi