La 1 aprilie au fost inaugurate stațiile de metrou Laminorului și Străulești. La mai bine de o lună de la momentul ăsta aproape fantasmagoric pentru București, am mers să văd cum arată cartierul Bucureștii Noi și zona pentru care a fost prelungită magistrala 4 de la Metrorex. Am coborât la stația Parc Bazilescu și am mers de-a lungul Bulevardului Bucureștii Noi, până la Stația Străulești, trecând și pe lângă stația Laminorului, adică aproximativ doi kilometri.
Bulevardul Bucureștii Noi e cel care te scoate în centură, spre Mogoșoaia și Târgoviște și taie în două părți marginea asta de oraș. E artera principală, în jurul căreia se ramifică multe străduțe, aranjate sub formă de grilaj. Am intrat și pe străduțele astea, unde am descoperit un cartier de case, multe dintre ele vechi, de tip gospodărie sau chiar aproape gata să cadă, cam ce-ai vedea într-un sat. Nu-i însă problemă, cartierul trage să se modernizeze cu vile noi, construite parcă să sfideze aerul rural, comunist al zonei și să-i schimbe forțat imaginea cu una modernă, ca dovadă a bunăstării unora dintre locatari.
Videos by VICE
La marginea cartierului se întind și Lacurile Străulești și Grivița, în buza cărora sunt construite blocuri de locuințe și case ale celor care-au cu ce și care își doresc o viață mai aproape de natură. Nu-i chiar peisajul idilic în care să te retragi la bătrânețe, dar nu te pui cu pofta oamenilor. Din peisajul verde de pe mal nu lipsesc însă vacile vecinilor mai puțin înstăriți și materiale de construcții aruncate haotic și flagrant pentru mediu înconjurător.
Baza Sportivă Pro Rapid, situată pe malul Lacului Străulești, a fost, până nu demult, un centru sportiv de refacere și antrenament destul de însemnat pentru sportivii de la Clubul Rapid. Dar s-a dus ca echipa de fotbal și a rămas doar așa, ca o cicatrice din anii mai buni. E amplasată lângă Cimitirul Bucureștii Noi, dacă mai voiai puțină poezie.
Bucureștii Noi este un cartier al Bucureștiului abia din 1950. Până atunci a aparținut de comuna Băneasa și apoi de orașul Grivița. După ’50, ca-n mai tot orașul, au fost construite blocuri, dar mai mult înspre oraș, aproape de Parcul Bazilescu, iar partea cartierului dinspre margine a rămas în continuare zonă de case vechi și zonă industrială. Din perioada comunistă n-au mai rămas prea multe urme ale fostelor fabrici, cele pentru care a fost început atunci proiectul metroului terminat anul ăsta.
Dintre fabricile dispărute, care funcționau în perioada de dinainte de 1989, mai cunoscută e Laromet, specializată în profile laminate neferoase (aliaje din cupru, zinc). Doar fabrica Zarea, producătoare de băuturi alcoolice, recunoscută pentru pentru spumante, este în continuare funcțională.
Pe terenul fostei întreprinderi Laromet, complet demolată, un investitor israelian are în plan construirea unui complex rezidențial. Și așa cartierul ăsta va deveni un fel de periferie de lux, cu vite păscute la iarbă verde și blocuri. Cei mai optimiști speră la construirea unui mall care să atragă bucureșteni bogați sau turnuri de birouri, după modelul Pipera. Și tu te-ai duce la shopping la periferie, nu? Desigur, ar fi pentru localnici, când vor avea și locuințe.
Cât despre metroul de care s-a discutat, Metrorex continuă șantierul lângă stația Străulești, pentru depoul Străulești, care va avea șase peroane, iar deasupra lui vor fi construite o autogară, spații comerciale, dar și o parcare pe trei niveluri. Sună mai SF decât autostrada suspendată, dar cine știe.
Planurile de modernizare și dezvoltare sunt mari pentru zona respectivă, dar în prezent imaginea cartierului seamănă mai degrabă cu cea specifică anilor ’90, adică parțial degradată și fără activitate economică.
