Cum au obținut activiștii din Irlanda dreptul la marijuana medicinală

Irlanda a devenit cea mai recentă națiune europeană care a aprobat un proiect de lege care permite utilizarea medicală a canabisului. Proiectul de lege, care a fost aprobat pe 1 decembrie după ce guvernul a declarat că nu i se va opune, urmează să devină lege în următoarele luni, dar activiștii sunt foarte încrezători că va fi susținută de guvern până la capăt și că produsele din canabis vor fi disponibile în curând, prin sistemul de sănătate, celor care au nevoie de ele.

Mai mulți factori au contribuit la aprobarea proiectului de lege, dar principala forță catalizatoare a fost acțiunea activiștilor. Diverși pacienți, activiști, politicieni și părinți ai unor tineri suferinzi au colaborat pentru această campanie care va schimba viețile atâtor oameni de pe insulă.

M-am întâlnit cu Graham de Barra de la Help Not Harm (HNH) – o campanie care are scopul de a schimba legile irlandeze actuale cu privire la droguri, de a reduce nocivitatea și de a promova politici sănătoase – ca să aflu cum au reușit să obțină aprobarea acestei legi.

„Totul a început acum șapte ani; am organizat un protest în Cork în 2010 cu mai mulți pacienți, printre care și John McCarthy, care suferea de o boală motorie neuronală. Era cunoscut în Cork pentru scrierile și activismul său și își ținea discursul în scaunul lui cu rotile. Ce m-a impresionat cel mai tare a fost când s-a ridicat din scaun – tipul era paralizat de la gât în jos – și s-a dus cu greu până la microfon, unde și-a încheiat cuvântarea spunând că singurul motiv pentru care a reușit să se miște era prăjitura cu canabis pe care o mâncase de dimineață. Atunci am realizat că e un medicament puternic. John s-a stins la un an după ce a ținut discursul respectiv."

Discursul acela a avut loc în primele etape ale mișcării, pe când campania era departe de punctul culminant. O altă lovitură pentru comunitate și pentru campanie a fost moartea unui alt activist important, Aodhrua Fitzgerald, care și-a pierdut viața din cauza unei forme rare de cancer.

Abia acum un an a început Graham, împreună cu Help Not Harm, să se concentreze pe legalizarea canabisului medical. Tot în perioada aceea au cunoscut o femeie pe nume Vera Twomey, a cărei fiică, Ava, suferă de o formă severă de epilepsie numită sindromul lui Dravet. E o boală cumplită, care îi provoacă Avei mai multe crize pe zi, așa că fata își petrece viața prin spitale. Crizele mai puternice îi pun viața în pericol.

Am sunat-o pe Vera, care locuiește cu soțul și cei trei copii ai ei în Cork, și am întrebat-o despre boala Avei. „Doctorii nu prea aveau speranțe pentru Ava", mi-a zis ea. „Ne-au spus că nu va putea merge și vorbi vreodată și că va trebui să acceptăm acest viitor sumbru."

Vera și-a înființat propria campanie alături de HNH și alte familii afectate, precum cea a Ericăi Cawley, care suferă de aceeași boală ca Ava. A făcut o pagină de Facebook și o petiție și a apărut în mai multe surse media ca să-și prezinte cauza. Mi-a zis că, de când Ava folosește Charlotte's Web – un produs care conține un compus non-psihotrop din canabis, legal în Europa și Irlanda – crizele fetei s-au împuținat radical. În ultimele trei luni, a avut cam șase crize pe lună. Înainte de asta, Vera a zis că fata avea și câte șase crize în decurs de două ore, „deci viața i s-a schimbat complet și radical."

Proiectul de lege privind canabisul medical a fost întocmit de HNH și de partidul politic People Before Profit (PBP), împreună cu parlamentarii PBP Brid Smith și Gino Kenny, după care a fost înaintat parlamentului irlandez. În luna septembrie, HNH a organizat un summit global pe tema canabisului medicinal, la care au vorbit peste patruzeci de pacienți cărora produsele pe bază din canabis le-au schimbat viața.

Un astfel de pacient e Mark Gaynore, al cărui fiu, Ronan, a fost diagnosticat cu DIPG - o tumoare extrem de rară pe creier, agresivă și inoperabilă – în aprilie 2015. Doctorii i-au spus că mai avea de trăit între șase și nouă luni. Timp de șapte luni, Ronan a luat ulei de canabis, iar Mark a făcut cercetări extensive și e convins că această plantă, în combinație cu alte tratamente, e singura șansă pentru fiul lui.

Mi-a explicat cum această lege îl va ajuta pe Ronan și pe familia lui: Ronan va avea acces la o sursă de canabis de încredere care îi va ameliora durerea. Nu va mai trebui să se bazeze pe medicamente scumpe precum fentanyl, buccolam sau oramorph. A adăugat că „am dori ca guvernul irlandez să ne ajute, nu doar prin aprobarea legii, ci și prin furnizarea de medicamente pe bază de canabis pentru ameliorarea suferinței copiilor noștri și prin plasarea canabisului medicinal pe lista de medicamente compensate, ca să reducă presiunea financiară pe care comunitatea noastră a îndurat-o până acum."

La începutul lunii noiembrie, Ava a avut o criză majoră și a fost internată la spital. Aflată la capătul puterilor, Vera a hotărât să meargă pe jos cei trei sute de kilometri din Cork până în Dublin, ca să obțină o audiență la ministrul sănătății, Simon Harris, care, în ciuda promisiunilor și a întâlnirilor cu ea, nu își respectase cuvântul dat. Vera a apucat să meargă vreo patruzeci de kilometri, supravegheată de toate sursele media, când a sunat-o Harris și a rugat-o să anuleze maratonul pentru că de data asta chiar avea de gând să facă ceva pentru ea.

Ne-am întâlnit cu el săptămâna următoare, a zis Vera. „Mi-a zis că va încerca să-i furnizeze fiicei mele un fel de permis pentru canabis, dar între timp s-a ajuns la proiectul de lege care i-a fost înaintat parlamentului în decembrie."

În ziua în care a fost înaintat proiectul, Vera și Graham țineau un discurs despre canabisul medicinal în fața parlamentului european, când Vera a primit un sms de la asistentul lui Simon Harris, care o înștiința că guvernul a decis să nu se opună proiectului de lege. Cei doi au fost șocați.

Proiectul de lege e doar începutul – mai e mult de lucru – dar deja s-a pus baza unei realități în care canabisul va fi legal, măcar pentru persoanele care au cea mai mare nevoie de el.

Irlanda are șansa să dea un exemplu onorabil și pentru alte țări din UE. Să sperăm că guvernul nu va încerca să submineze toate eforturile făcute de activiști pentru persoanele aflate în suferință și familiile lor.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia