Când te muți într-un cartier rezidențial nou, fie el și la marginea Bucureștiului, ești tentat să spui: gata, frate, trăiesc și eu printre oameni mai ok, am scăpat de cocalarii din fața blocului care joacă table, sparg semințe, beau bere la pet și se pișă pe scările de la intrare că, na, e drum lung până la ei în garsonieră.

Adevărul e însă un pic la mijloc. În primul rând trebuie să-ți spun că, din câte am constatat eu, cocalarii sunt împărțiți cumva uniform în tot Bucureștiul, deci, inevitabil, nu vei scăpa de ei în nici un cartier. În al doilea rând, visezi dacă speri că viața ta de bucureștean se va îndulci după ce te muți într-un cartier nou. Asta pentru că traficul, drumurile, transportul public, serviciile țin tot de administrația Bucureștiului. Cu alte cuvinte, dacă sunt de rahat în Rahova, la fel vor fi și în Prelungirea Ghencea.

În esență, toate problemele pleacă de la oameni și am să-ți povestesc niște întâmplări de la mine din cartier ca să te convingi că am dreptate.

Spre exemplu, în urmă cu câteva zile, era să ne batem în grup în fața blocului după ce un prost a blocat cu mașina singura cale de acces în cartier. Ca să înțelegi, trebuie să-ți explic mai întâi că accesul din Prelungirea Ghencea în cartier se face pe un drum privat, pe care noi avem un drept de servitute sau de folosință. Ideea e că putem să trecem cu mașina pe drumul respectiv, dar nu avem voie să parcăm.

Pe măsură ce s-au construit blocuri și s-au mutat oameni au apărut însă și mașinile parcate care, încetul cu încetul, au blocat un sens de mers, astfel încât seara, când se întoarce toată lumea de la joburi, trebuie să faci scheme complicate ca să intri sau să ieși din cartier. Se întâmplă un fel de negociere de genul: „Dai tu un pic în spate, mă bag eu în spațiul ăsta, tu treci și după aia trec și eu".

Ei bine, bătaia de acum două zile era să înceapă de la orgolii. Unul s-a simțit jignit pentru că un altul cu Audi, ce venea din sens opus, i-a spus să dea puțin în spate ca să poate să treacă: „Nu, dă tu în spate, ce ești mai șmecher că ai Audi?". Ăsta, la fel de figurant, nu a vrut să cedeze, așa că primul prost a coborât din mașină și a lăsat-o în mijlocul drumului.

Era ora șapte după-amiază, așa că îți dai seama ce coloane se formaseră și în spatele unuia și în spatele celuilalt. Treaba e că ăla care lăsase mașina în mijlocul drumului mai susținea și o tâmpenie și anume că șoferul cu Audi era obligat de lege să cedeze pentru că sensul lui de mers era ocupat de mașini. Cică așa e scris în codul rutier.

I-am explicat însă că suntem pe un drum privat, nu public, și în condițiile astea e la mica înțelegere cine îl lasă pe celălalt să treacă, iar el nu trebuie să dea în spate decât un metru, pe când ăla cu Audi trebuia să facă niște manevre complicate, plus că suntem vecini și, ce dracu, ar trebui să ne înțelegem! Omul țipa însă ca un diavol tasmanian, se strânsese lumea ca la urs și până la urmă l-a convins o femeie să mute mașina de acolo. Evident, prostul a rămas însă cu pică pe mine.

Acum ai înțeles probabil că toată problema pleacă de la mașinile parcate pe marginea drumului de acces. „Și oamenii unde să-ți lase mașinile, dacă nu au unde?", m-ai putea întreba. Stai să-ți explic, nu e chiar așa: fiecare bloc are parcări subterane, parcări la suprafață și mai sunt și parcări comune în cartier. Numai că trebuie să scoți niște bani din buzunar pentru asta. Fie să-ți cumperi un loc de parcare, dar pentru asta îți trebuie fie trei-patru mii de euro, fie să-ți închiriezi, așa cum fac eu, și plătești 50 de lei pe lună. Dar nu, unii musai vor să aibă parcare moca.

Noi ca noi, dar, Doamne ferește, să nu ajungi în pielea șoferului mașinii de gunoi care, într-o dimineață, era lac de sudoare pentru că nu mai putea să ia curba deoarece îl bloca un ditamai Jaguarul, nou-nouț, parcat exact pe colțul drumului. Da, exact, omul dăduse 50 de mii de euro pe un Jaguar, dar nu i-au mai rămas 50 de lei și pentru parcare. Mai târziu am auzit și că firma de salubritate a amenințat că nu mai ridică gunoiul pentru că șoferii camioanelor refuză să mai intre în cartier de frică să nu lovească mașinile parcate aiurea. Până la urmă am dat-o la pace, așa cum se rezolvă toate lucrurile în România.

Când am vrut să aflu ce-i cu haosul ăsta în cartier, m-am luat cu mîinile de cap pentru că toată prostia pleacă de la regimul juridic al terenurilor de aici, blocurile au fost făcute de mai mulți dezvoltatori, fiecare cu bucățica lui de stradă și ce vrea unul nu vrea celălalt, așa că nici nu există vreo rezolvare practică. Partea proastă e că nici dacă chemi poliția nu faci mare lucru pentru că e mai mult o chestiune între privați. Bine, să nu ajungem să ne dăm în cap, că atunci vine direct criminalistica.

Dar stai să vezi, crezi că dacă eu plătesc pentru parcare înseamnă că am scăpat de probleme? Nici gând, că doar ți-am spus că numărul de cocalari e răspândit uniform pe toată suprafața orașului. În iarna asta am fost plecat mai mult din țară și când m-am întors am găsit o zgârâietură de toată frumusețea pe partea din dreapta a mașinii. Crezi că am găsit în parbriz vreun număr de telefon sau măcar vreun mesaj de scuze de la autorul pocinogului? Nici pomeneală, prinde prostul, scoate-i ochii! A intrat și asta la pagube colaterale.

Acum după ce ai văzut cum ne facem noi unii altora viața mai grea, stai să-ți povestesc și ce pățim din cauza administrației Bucureștiului. În ultimii ani, cică s-au mutat vreo 20 de mii de oameni în cartierele din Prelungirea Ghencea, iar numărul este în creștere exponențială având în vedere că în zonă se construiesc în draci blocuri și vile. Tocmai au auzit, spre exemplu, că sub geamul meu, pe o suprafață de o mie de metri pătrați o să se facă nu mai puțin de opt bucăți/vilă a 90 de mii de euro bucata. Dar să zicem că nu priveliștea mea e problema, ci pe unde dracu o să mai ieșim noi din cartier când, de 20 de ani, accesul se face pe o stradă cu o singură bandă pe sens, pe care ar trebui să o numim „Strâmtoarea Prelungirea Ghencea?"

Să vezi dimineața, pe la 8:30, cum se aliniază toate mașinile pe câțiva kilometri, cu șoferi disperați să ajungă la serviciu. Sau seara când coloana de disperați se mută pe celălalt sens de mers. O să spui că noi suntem proști, că ne-am mutat într-un cartier fără infrastructură, dar o să-ți răspund că încă din 2007 Primăria Capitalei a alocat bani pentru lărgirea străzii și construirea de pasaje, dar până acum nu s-a mișcat un ac.

Bine, unii dintre noi s-au organizat, a apărut o asociație, „Inițiativa Prelungirea Ghencea", care ne scoate frecvent la proteste împotriva administrației Capitalei, dar tot nu s-a mișcat nimic. Bine și la protestele astea nu vin decât maximum 500-600 de oameni, la unele am fost și 50, deși, după cum îți spuneam, sunt afectați vreo 20 de mii de oameni. Fiecare e pe cont propriu aici, adică preferăm să ne dăm în cap unii altora, decât să ne unim să facem o treabă temeinică.

Ironia sorții face că tot în cartier, la două vile mai încolo de blocul meu, locuiește și fostul primar al Sectorului 6, Rareș Mănescu, ăla care a dispărut din oraș imediat după ce a fost votat în 2012. Cu nevastă-sa, europarlamentarul Ramona Mănescu, mă mai întâlneam pe la Mega Image-ul din cartier. M-au întrebat odată niște vecini, la un protest, dacă ăștia doi nu sunt deranjați și ei de problemele din Prelungirea Ghencea, dar le-am explicat că oamenii vin în București probabil doar în vacanță, ei locuind, de fapt, în Monaco și Bruxelles, deci li se rupe în paișpe de cartierul ăsta.

În campania pentru locale, l-am văzut însă la un miting pe actualul primar al sectorului, Gabriel Mutu.

A dispărut și el din zonă după ce a câștigat alegerile.

Dacă tot ți-am povestit de traficul din zonă, nu-ți mai spun ce față lungă face un șofer de taxi când îi cer mă ducă în Prelungirea Ghencea. Unii mai că nu au sărit la bătaie, dar trebuie să recunosc faptul că cei mai mulți taximetriști sunt practici, așa că-mi spun din prima că trebuie să le dau mai mulți bani decât arată aparatul, dacă vreau să meargă cu mine. „E aglomerație și mă mai întorc și gol". Poți să-i contrazici?

Și mai am o problemă, știu că o să te uiți urât la mine. La mine în cartier plouă cu copii mici, de zici că oamenii se mută aici doar ca să procreeze. Pe de o parte e bine, crește natalitatea țării, nu am de ce să mă plâng. Dar știi ce văd eu când mă uit la un bebeluș din ăla în cărucior, în timp ce-l plimbă maică-sa prin fața blocului?

Văd un viitor proprietar de mașină, care o să lucreze și el în programul 10-18 și o să îngroașe cozile de pe Prelungirea Ghencea, seara și dimineața. Unde mai pui că nu mai sunt locuri de parcare disponibile, deci unde o să-și parcheze mașina?

Așa sunt eu, ți-am mai spus, îmi place să văd lucrurile în perspectivă.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre blocuri:
Am ajuns președinte de bloc și mi-am dat seama că românii fură, mint și se urăsc între ei
Afișele din scările de bloc românești surprind perfect tragicomicul din societatea noastră
Fotografiile astea din garsoniere bucureştene îţi arată câte lumi sunt într-un singur bloc