​Cum e să ai herpes genital, ca tipă

Săptămâna asta, Organizația Mondială a Sănătății a publicat niște statistici care arată că două treimi din populația lumii cu vârste sub cincizeci de ani – adică 3,7 miliarde de oameni – au virusul herpes. Asta înseamnă că îl au majoritatea oamenilor, probabil și tu.

Cel mai comun tip de herpes – cel pe care îl avem două treimi dintre noi – e virusul herpes simplu (tipul 1 sau HSV-1). Unul mai puțin comun e HSV-2, care cauzează herpesul genital și e ceva mai serios. Raportul OMS spune că aproximativ 417 milioane de persoane cu vârsta sub cincizeci de ani îl au pe acesta.

Dar majoritatea oamenilor sunt de acord că definiția e arbitrară. Poți face tipul 1 la organele genitale și tipul 2 la gură (mai ales dacă i-ai făcut sex oral cuiva care îl are).

Dacă faci sex oral cu un partener când ai herpes la gură, îi poți da herpes genital, a zis Marian Nicholson de la Asociația Virusului Herpes. Dar îmi place să-l prives ca pe grădinărit. Poți planta ambele tipuri de virus în același loc, dar tipului 1 îi place umbra și tipul 2 preferă umbra. Are sens? ”

Buba asta poate fi cauzată de oricare tip de herpes – probabil că ai și tu unul dintre ele.

Dar dacă majoritatea avem virusul care cauzează herpesul genital, de ce nu prezentăm toți semnele fizice? Conform statisticilor NHS, opt din zece persoane cu herpes genital nici măcar nu știu că îl au, pentru că nu toată lumea are o reacție la el.

Dar cum e viața ta când știi că îl ai? Am vorbit cu Shannon, 26 de ani, despre cum îi afectează viața herpesul genital.

Am luat herpes la 22 de ani. Eram în facultate și am avut un one-night-stand cu un coleg. Eram prieteni, dar într-o noapte ne-am îmbătat împreună și am ajuns să facem sex.

În ziua următoare, am avut o senzație de usturime – am crezut că e cistită. Am fost la doctor și mi-a dat niște antibiotice. Dar nu mi-a trecut. Câteva zile mai târziu, mi-au apărut niște bășicuțe pe labii. M-am panicat. Am crezut că e o reacție scârboasă la antibiotice. M-am dus iar la doctor. S-a uitat la bășicuțe și s-a panicat. Mi-a zis că am herpes genital și că trebuie să merg urgent la clinică. Normal că m-am speriat. E nașpa să-l vezi pe doctorul tău că se panichează.

La clinică mi-au zis că există două tipuri de herpes și mi-au dat niște fluturași despre cum se tratează.

Am ajuns acasă confuză. Nu știam despre herpes decât că e rău. Nimeni nu vrea să aibă herpes. Pe atunci nu aveam prea multă încredere în mine. Tocmai ieșisem dintr-o relație pe termen lung, care se încheiase prost, iar ăsta era primul tip cu care mă culcasem după relația respectivă. Îmi era ciudă pe mine, pe el. El era mai mare ca mine, avea vreo patruzeci de ani și nu-mi venea să cred că nu știa că are virusul. Dar când am văzut ce supărat a fost când i-am spus că mi-a dat virusul, mi-am dat seama că habar nu avea că-l are. Nu e un dobitoc. Apoi mi-a fost ciudă pe ghinionul meu. Toți prietenii mei se futeau cu cine nimereau și niciunul nu pățise nimic. Eram sigură că n-o să mai pot face sex normal vreodată. Adică voi putea face sex doar cu parteneri care îmi acceptau boala sau cu oameni care aveau și ei virusul, ca și cum era vreun mare secret întunecat.

Au venit rezultatele testelor și am aflat că aveam tipul 1. Chiar dacă diferențele dintre cele două tipuri sunt destul de arbitrare, m-am simțit ceva mai bine. Tipul 1 e de obicei cel care apare pe față. Se presupune că e mai puțin grav și că apare mai rar. Tipul 2 e de obicei cel genital și e considerat mai nasol. Dar nu contează, pentru că acum poți face ambele tipuri în orice loc.

Le-am zis câtorva prieteni și au reacționat destul de pozitiv. Una dintre cele mai bune prietene ale mele avea și ea virusul și nici măcar nu știam. De atunci, s-au mai îmbolnăvit alți doi prieteni.

După ce am fost diagnosticată, am început să fiu anxioasă în privința sănătății. Herpesul îți afectează sistemul nervos. La început, am avut înțepături și amorțeală în pulpe. Eram paranoică, mă gândeam că o să revină. Și au revenit de câteva ori în primele luni ale primului an. De obicei, bubițele îmi apar pe vagin și continuă până spre fund. Mi-a fost prea rușine să merg la doctor, așa că am cumpărat un medicament antiviral numit Aciclovir de la un farmacist online. M-a ajutat mult, acum îmi ies bubițe foarte rar – o dată, de două ori pe an.

De câte ori se manifestă, nu pot face sex, pentru că în perioada aia sunt contagioasă. Mulți oameni nici măcar nu știu că au virusul și așa se răspândește. Sau unii știu, dar nu le pasă. Am un iubit de vreo doi ani. El nu-l are, dar nu m-ar mira să aflu că I l-am transmis și corpul lui n-a reacționat la el. Am fost prudenți, dar nu nemaipomenit de prudenți. Știi cum e când te îndrăgostești de cineva și vrei să faci sex tot timpul. Acum știu când îmi apar iritațiile, am niște semne care mă avertizează, ca înainte de ciclu. Mă simt obosită și am stări de febră. Dar, sinceră să fiu, nu mă gândesc prea des la herpes.

Am aflat că dacă le spui tipilor că e o chestie foarte nasoală, o să creadă că e nasoală. Dar iubitul meu e pasionat de știință, așa că s-a documentat și a aflat că e, de fapt, o chestie minoră. Nu știu ce aș face dacă aș fi din nou singură. Oare i-aș spune unui tip cu care am un one-night-stand? Probabil că nu, dacă nu sunt în perioada contagioasă. N-aș vrea ca virusul ăsta să mă definească.

*Am schimbat numele în articol.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povești personale pe VICE:
Cum se simte o chelneriță când o hărțuiești sexual
Cum e să trăiești cu sindromul intestinului iritabil
Am 33 de ani și orbesc pe zi ce trece