Cum moare Petrila, cea mai adâncă mină din Europa

Pe Andrei Dăscălescu, 31 de ani, l-am cunoscut mai demult, în curtea caricaturistului Ion Barbu, unde, când nu filma, se juca cu o pisică. „Uite, Andrei face un film despre Petrila și o să fie ceva grozav. Hai să-i vezi documentarul cu care a luat o grămadă de premii", mi-a zis Ion Barbu atunci când l-am întrebat despre musafirul lui.

Am văzut documentarul lui Andrei, din 2013, Constantin și Elena, despre bunicii lui și mă bucur de pe acum când mă gândesc ce va ieși din filmările lui la Petrila. Între timp, am aflat povestea deloc roz din spatele acestui documentar aflat în fază de proiect, și numai din peripețiile regizorului în Petrila ar ieși un film în sine. Doar ca să-ți faci o idee, îți spun că proiectul său se numește Planeta Petrila, iar asta spune multe despre felul în care artistul vede acest orășel aparent banal.

VICE: Andrei, când și cum ai descoperit Petrila?
Andrei Dăscălescu: De Paști, în 2013, am avut o filmare în zonă și, pentru că nu știam ce să fac de sărbători, i-am dat un telefon lui Ion Barbu, care m-a invitat la Petrila. Trebuia să stau doar o noapte, dar am descoperit mina, am fost fascinat și chiar de-atunci am început să filmez. Vizita asta e a zecea pe care o fac în ultimii doi ani.

Video de Andrei Dăscălescu

Cât ai filmat pe-aici?
De fiecare dată cînd am venit am filmat câteva zile – nu știu, sunt câteva zeci de ore de material brut, poate spre o sută. Practic, nu m-aș fi gândit niciodată, nu mi-aș fi pus problema să fac un film despre mineri. Pentru mine, minerii însemnau Mineriadă, îmi aduc aminte, în 1999, cum stăteam lipit de televizor să văd dacă vor ajunge sau nu la București. Chiar aseară m-am uitat la cîteva filmări de-atunci și mi s-a schimbat complet perspectiva. Acuma, parcă mi-aș fi dorit să ajungă la București, nu m-aș fi gîndit niciodată cât efort depun ei pentru cărbunele ăla din care se face curentul electric pe care eu îl risipesc lăsând becurile aprinse.

Mai e puțin și mina Petrila, cea mai adâncă din Europa, va înceta să mai existe. Cum vei documenta acest moment?
O să fiu toată luna octombrie aici, sper să obțin acordul de a filma în mină și în subteran. Mi-am propus să documentez ultimele zile de viață ale minei, pentru cei ignoranți ca mine, așa cum eram eu când habar n-aveam ce înseamnă să fii miner și cît de greu se muncește în subteran. Vreau să deschid ochii cu filmul ăsta.

Care sunt personajele din film?
Personajul principal este Ion Barbu, el este, cred, cel mai colorat personaj din Petrila. În aceeași măsură, sunt fascinat de soarta minei și de mineri – aici cred că vorbim de un personaj colectiv, pentru că, oricum, oamenii sunt foarte uniți. În film voi încerca să găsesc o cale cât mai creativă de a îmbina soarta minei și a orașului cu acțiunile foarte originale și foarte savuroase pe care le face Ion Barbu.

Cum a fost întâlnirea cu minerii?
Am cunoscut o mulțime de mineri de aici, chiar aseară am stat de vorbă cu unul. De altfel pot să-l menționez pe domnul Constantin Jujan (n.r. fostul director al minei Petrila), care a fost primul meu contact cu mina și care m-a impresionat foarte tare cu pasiunea pe care o pune în munca sa. Am cunoscut și mineri, de curînd am stat la o bere cu unul, am ascultat o mulțime de povești și de-abia aștept să intru în subteran cu ei. Planul meu este nu să fac o vizită în subteran, cum ar face de exemplu cineva care face un reportaj despre mină, ci chiar să merg câteva zile la muncă pe întreg schimbul, însoțind o echipă de mineri.

Mai au petrilenii la ce să se raporteze, după ce rămîn fără mină?
La Petrila, mai întâi au fost minele și-apoi orașul, e soarta tipică oricărei localități monoindustriale. Numai că în Occident, acolo unde s-au închis minele, orașele rămân și supraviețuiesc în continuare, fie din turism, fie cu investiții în alte industrii. Aici nu e nimic, nu știu sincer ce-o să se întîmple. Dar voi fi aici și anul viitor cu camera și o să urmăresc soarta comunității.

Din păcate pentru Andrei, administrația Societății Naționale Pentru Închideri Mine Valea Jiului, de care aparține mina Petrila, nu poate ieși din inerția birocrației. Aprobările necesare filmării în subteran se plimbă de la București la Petroșani și apoi la Petrila în ritm de melc. Timpul trece și la 31 octombrie, adică peste cîteva zile, minei Petrila i se va pune cruce. Probabil în sunetul aceleiași fanfare pe care a filmat-o Andrei Dăscălescu, la câțiva pași de exploatarea minieră.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre Valea Jiului:
Cum te distrezi în vacanța de vară, în Valea Jiului postindustrială
Colecția de mașini a căpitanului de Poliție din Valea Jiului
În Petrila, pereții transpiră poezie