Oricât de mult ar încerca serialul You să te convingă că stalking-ul este o activitate sexy și insesizabilă (și că, într-un fel, dacă porți doar o șapcă de baseball îți vei ascunde în totalitate identitatea), realitatea e că să fii urmărit/ă este o experiență de-a dreptul terifiantă.
Deși poate lua o groază de forme, stalking-ul este considerat a fi în mod general o atenție persistentă și nedorită din partea cuiva care face persoana urmărită să se simtă hărțuită. Deși poate fi scârbos și ciudat să fii urmărită sau privită pe ascuns, stalking-ul la care ne referim nu este un soi de comportament care se întâmplă doar o singură dată.
Videos by VICE
Nu este întotdeauna vorba despre cineva care stă la colț de stradă cu o pălărie pe cap, în timp ce-și urmărește ținta. De fapt, foarte rar este așa. Există multe comportamente subtile pe care nici măcar nu le-am considera stalking, dar care se încadrează în categoria asta. Există în mai multe grade și poate începe în moduri subtile care duc la obiceiuri mai mari și mai urâte.
Și de cele mai multe ori, persoana care o face este cineva cunoscut: cineva cu care ai fost într-o relație, cu care ai încheiat o relație sau cu care ai fost implicată într-un mod intim.
Un studiu american, publicat de Departamentul de Justiție al SUA, arată că trei din patru victime ale stalking-ului sunt urmărite de cineva cunoscut, iar cele mai urmărite persoane sunt oamenii cu vârstele cuprinse între 18 și 24 de ani.
Până la urmă, care sunt comportamentele care sunt considerate stalking?
Hiper-intimitatea:
Astea pot fi acte exagerate de a atrage atenția, de a arăta cât de mult adori o persoană. Gândește-te la Heath Ledger care cântă „I Love You Baby” cu o fanfară ca să-i arate Katarinei cum se simte. Doar că… ea nu-l place… Sau nu vrea să se vadă cu el… sau nu-l cunoaște bine. Genul ăsta de comportament este adesea bine intenționat, dar total greșit până la deziluzie.
Contact interacțional:
Încercări repetate de a avea contact față în față cu tine. Ar putea veni la jobul tău, la școală, acasă la tine sau mai subtil, la petreceri, concerte și evenimente unde știe că vei fi și tu.
Contact mediat:
Contactul mediat este atunci când persoana care te urmărește folosește diverse unelte ca să intre în contact cu tine. De la diverse platforme de social media la încercări mai vechi precum scrisori, e-mailuri și apeluri telefonice. Având în vedere că mulți dintre noi suntem online și avem multe modalități de contact în zilele noastre, genul ăsta de contact se poate simți în special invaziv.
Supraveghere:
Supravegherea se referă la faptul că învață detalii despre țintă fără ca ea să știe. Social media ne-a oferit acces la viețile oamenilor în ultimele două decenii, lucru care îngreunează procesul de a-ți da seama când devine o problemă. Dar odată ce lucrul ăsta trece dincolo de a verifica Facebook-ul o dată sau de două ori pentru a vedea de unde e o persoană sau cu cine e în relație, atunci aceste tendințe de stalking devin comportamente cu adevărat înfricoșătoare.
Invazie:
Încălcarea limitelor fizice sau simbolice. De la a intra în casă la a fura obiecte sau informații fizice.
Hărțuire și intimidare:
Lucrurile astea sunt făcute clar cu scopul de a speria victima pentru a se supune. Stalkerul ar putea face tot ce-i stă în putință să creeze un mediu intimidant sau ostil ca victima să se simtă nesigură și instabilă.
Amenințări coercitive:
A pune presiune sau a forța victima să facă ce vrea urmăritorul. Aceste amenințări pot fi verbale sau scrise și pot include șantaj sau amenințări împotriva prietenilor, a familiei sau a persoanelor dragi victimei.
Violență coercitivă:
Comportament amenințător similar, dar de data asta cu violență fizică sau sexuală. Este important să ții minte că violența sexuală include hărțuirea și abuzul sexual, care sunt de la sine de natură non-violentă.
Comportamentele astea se regăsesc în viața de zi cu zi.
O victimă a stalking-ului a declarat pentru VICE că a fost urmărită de „un tip de vârsta mea, când aveam 13 ani, care era prea timid ca să vorbească cu mine în viața reală”, obișnuia să „mă sune cu număr ascuns, să respire în telefon. Mă urmărea de pe bicicletă de la distanță.”
O altă persoană care a experimentat stalking-ul a spus că a fost urmărită și în viața reală și în cea online.
„Făcea postări dubioase despre mine pe social media ca să-mi atragă atenția și posta clipuri vorbind despre mine. Mă suna și-mi trimitea mesaje de pe numere noi de telefon de fiecare dată când îl blocam. Într-un final, am reușit să obțin un ordin temporar de restricție.”
E ușor să arăți cu degetul și să numești genul ăsta de comportament „nebun”, dar câți oameni pot spune că n-au intrat niciodată pe Instagramul unui/ei fost/e și s-au uitat la poze ca să vadă ce mai face?
Felul în care te chinui ca să nu dai din greșeală like-ul care ar anunța pe cineva de prezența ta îți spune tot ce ai nevoie să știi. N-ar trebui s-o faci. Dar o faci oricum. Poate fi dificil să vezi obiceiurile astea la tine, dar când e vorba și despre sănătatea ta mintală, e benefic pentru toată lumea să recunoști când interesul pe care îl ai legat de o persoană trece de o limită.
Și nu spunem că fiecare fost care te urmărește pe Instagram are potențialul să devină Joe Goldberg. Este 2023 și ar trebui să trăiești în pădure ca să eviți adunarea accidentală a informațiilor despre persoanele cu care ești conectat/ă online.
Dar când te observi că faci genul ăsta de lucruri după o despărțire sau în timp ce-ți place de o persoană, asta te poate ajuta să înțelegi cum își justifică oamenii momentul când trec la adevărata hărțuire. Poți ști că e ceva greșit și-ți poate înrăutăți propria viață și sănătate mintală, și cu toate astea continui să o faci. De ce?
Ce anume determină oamenii să facă asta?
Oamenii „urmăresc” dintr-o mulțime de motive. Uneori din dorința de control, din furie sau o inabilitate de a face față respingerii. Probabil cel mai obișnuit motiv pe care îl vedem în ficțiune este stalking-ul pentru a îndeplini o fantezie – de a mima apropierea de o persoană, de a-ți imagina o relație cu ea, de a simți că e a ta. Persoana care urmărește poate simți un sentiment de deținere a victimei sale, ca și cum aceasta îi aparține.
După o relație romantică, persoana arată că este în continuare atașată de relație.
S-ar putea să urmărească din dependență relațiile romantice și intime: e ceea ce psihologii numesc „pasiune obsesivă”. Stima de sine a persoanei este atât de legată de a avea nevoie de o relație romantică încât își neglijează celelalte părți ale vieții ca să aibă una.
Nu ești singurul/a dacă stima ta de sine este legată de relația ta, dar trebuie să-ți asumi asta și să vorbești cu cineva înainte să ajungă să te afecteze pe tine sau persoanele din jurul tău.
Cum afectează stalking-ul persoana care e victima lui?
Indiferent de motivul persoanei care îl face, stalking-ul este o experiență traumatizantă. Poate fi incredibil de copleșitor, înfricoșător și-ți poate afecta și alte arii din viață. Poate cauza o varietate de reacții fizice de stres traumatic precum migrene, insomnii sau schimbări ale apetitului.
Așa că uite ce să faci dacă ești urmărit/ă
- Anunță infracțiunea la poliție. Poți suna la numărul de urgențe sau te poți duce la o secție de poliție pentru a completa o plângere în persoană.
- Folosește-ți telefonul în siguranță, preferabil fără să ai activată funcția de localizare.
- Blochează numerele și conturile care încearcă să intre în contact cu tine.
- Păstrează o evidență și copii ale lucrurilor trimise către tine. Asta va ajuta în cazurile de acțiune legală.
- Anunță oamenii apropiați ție de ce se întâmplă și cere-le susținerea practică, precum să te ducă acasă sau să nu posteze fotografii cu tine online.
- Dacă ești urmărit/ă la muncă, fie de cineva de acolo, fie de o persoană care știe unde lucrezi, spune-i managerului sau cere-i ajutorul pentru a-ți asigura siguranța acolo.
