Dacă aș face un top al motivelor pentru care oamenii se plâng de companiile aeriene, întârzierile exagerate ale avionului se află în fruntea acestuia. Am mai remarcat însă un lucru, așa, cu ochiul liber: oamenii preferă să-și verse năduful pe Facebook, dar foarte puțini își cunosc drepturile și acționează în consecință.

Să obții despăgubiri în cazul în care avionul tău a ajuns la destinație cu cinci ore întârziere, spre exemplu, îți ia tot atâta timp cât ai povesti pe Facebook ce necaz ai pățit din cauza companiei X.

Legislația europeană este de partea ta. Există mai multe directive UE care reglementează aproape toate situațiile în care pasagerul are de suferit de pe urma operatorului aerian. De exemplu, una spune că ai dreptul la despăgubiri pentru orice întârziere a avionului mai mare de trei ore, cu condiția ca avionul să decoleze sau să aterizeze de pe un aeroport UE și să aparțină unui transportator aerian din UE, Islanda, Norvegia sau Elveția.

Și mai trebuie ca, evident, întârzierea să nu fi fost justificată de condiții meteo extreme sau de alte împrejurări excepționale. Dar chiar și așa, compania aeriană este obligată să te ducă la destinație.

Nu are voie să te lase în drum.

În septembrie anul trecut, când am plecat în Mauritius, eu și prietena mea am fost nevoiți să stăm 15 ore pe aeroportul din Amman din cauza unor funcționari de la Air France România.

Inițial, trebuia să zburăm din două segmente, București- Paris și Paris- Mauritius, numai că primul avion s-a defectat și a anunțat o întârziere de o oră și jumătate, motiv pentru care nu mai puteam prinde legătura din Paris. Am mers la ghișeul Air France din Aeroportul Otopeni și am cerut să ne găsească alte zboruri către Mauritius. Soluția găsită de agent și acceptată cu naivitate de noi a fost următoarea: București-Amman cu Tarom, Amman-Dubai (cu Emirates) și Dubai-Mauritius (tot cu Emirates).

Singura problemă e că reprezentantul Air France și-a asumat un mare risc, pentru că în Amman am fi avut la dispoziție doar o oră și zece minute pentru a coborî dintr-un avion și a urca în altul, plus să facem formalitățile de check-in, adică să primim și biletele de la Emirates pentru următoarele două segmente de zbor.

Din punct de vedere legal, omul de la Air France era însă acoperit: pentru fiecare aeroport din lumea există un interval minim de timp - probabil, în funcție de dimensiune, număr de porți de îmbarcare etc. - pe care pasagerul trebuie să-l aibă la dispoziție pentru a schimba un avion.

Pentru aeroportul din Amman acest interval era de 45 de minute. Din păcate însă, reprezentatul companiei aeriene nu a luat în calcul și o eventuală întârziere a cursei Tarom, precum și regulile stricte ale Emirates, care închide check-in-ul fix cu 60 de minute înainte de îmbarcare.

Cum noi am ajuns în capitala Iordaniei cu 15 minute întârziere am pierdut avionul și a trebuit să stăm în aeroport nu mai puțin de 15 ore până când tot cei de Air France ne-au găsit alte bilete spre Mauritius.

Știu că e ușor să o faci pe deșteptul după ce faptul s-a consumat, dar am fi putut să ne bucurăm mai mult de acest „sejur" neprogramat din Amman. Cum cel care ne trimisese acolo era funcționarul Air France, toate cheltuielile cădeau în sarcina acestei companii: mâncarea, băuturile, cazarea și, în general, tot ce consumam în perioada petrecută în capitala Iordaniei. Cum ar fi vizele de intrare în această țară, care nu sunt deloc ieftine: 62 de dolari de persoană.

Dar pentru a primi banii cheltuiți înapoi, ar fi trebuit să păstrăm toate bonurile, chitanțele și, în general, orice document care proba trecerea noastră prin Amman.

Dar cine se gândește la hârtii când vede cum se scurg orele și, în loc să stea tolănit pe șezlong pe o plajă din Mauritius, se agită pe telefoane pentru a prinde pe cineva de la Air France care să emită noi bilete pentru destinația finală?

Noi nu am păstrat bonurile de la mâncare, răcoritoare și celelalte cumpărături făcute în Amman, dar, imediat după ce ne-am întors în România, am început demersurile pentru a ne recupera măcar contravaloarea vizelor de Iordania. De care am avut nevoie pentru a ieși din zona de tranzit a aeroportului.

Ce nu știam atunci era că aveam dreptul la despăgubiri de până la șase sute de euro. Cel puțin așa spun regulile europene. Bine, trebuia să dovedim mai întâi motivul pentru care cerem acești bani. Există chiar un formular de plângere standard, pe care trebuia să-l completăm și să-l trimitem companiei aeriene vinovate, în cazul nostru Air France. Formularul poate fi descărcat de aici.

În cazul în care francezii că nu ar fi răspuns în termen de șase săptămâni, atunci eram îndreptățiți să ne adresăm Autorității Naționale pentru Protecția a Consumatorului din România.

Noi am ales o variantă și mai simplă. Care a funcționat.

Toată distracția a durat o lună, dar am muncit efectiv doar 20 de minute, cât mi-a luat să completez formularul online de la Air France.

Aaa, era să uit un amănunt. Eu m-am străduit să-l completez în engleză, dar am aflat că puteam să folosesc și limba română.

Ei bine, chiar și după ce ne-am recuperat banii de vize de la Air France tot nu am fost mulțumiți, așa că am folosit și polița de asigurare de călătorie pe care o încheiasem înainte de a pleca în vacanță. Aici lucrurile s-au desfășurat la fel de simplu (ok, am făcut un drum în plus pentru depunerea dosarului la sediul firmei de asigurări).

Ce vreau să spun cu acest text este că uneori chiar nu rentează să te plângi în eter sau pe Facebook pentru că ți-a întârziat avionul când plecai în vacanță sau bagajele au dispărut și au reapărut după două zile.

Fii mai practic. Fă-o direct pe site-ul companiei vinovate.

S-ar putea să ai multe mai multe de câștigat.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre avioane:
Cineva s-a căcat atât de urât într-un avion, că a trebuit să se întoarcă la sol
Cum e să fii la bordul unui avion deturnat
De ce suntem atât de obsedați de accidentele de avion?