La jumătatea lunii ianuarie a acestui an, adjunctul pentru Afaceri Europene și Eurasiatice al secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland anunța, prin declarațiile pe care le făcea atunci, o dezbatere extrem de interesantă la nivelul societății noastre.

Culmea, la scurt timp după declarațiile astea ușor premonitorii, CCR-ul declara neconstituțional textul prin care procurorii puteau delega executarea mandatelor tehnice „altor organe ale statului", în speță SRI, cu argumentul că unui serviciu secret îi este interzis prin lege să facă „acte de cercetare penală".

Mai pe românește, judecătorii CCR au decis să spargă binomul DNA-SRI. Și exact ăsta e motivul pentru care, în ultimele zile, dezbaterea din spațiul public privitoare la respectarea dreptului la viață privată s-a pliat peste cea referitoare la lupta împotriva corupției.

Sigur, n-au lipsit abordările isteroide, unidirecționale, care susțin că decizia Curții va arunca în aer întregul efort al DNA de a trimite după gratii infractorii cu dosare grele de corupție.

Ce s-a pierdut din vedere în tot scandalul ăsta e că dezbaterea despre respectarea drepturilor fundamentale n-ar trebui s-o anuleze pe cea despre efectele practice ale deciziei judecătorilor constituționali. Ambele abordări sunt cât se poate de legitime. Le iau pe rând.

În primul rând, în țările UE, nu serviciile secrete fac interceptări pentru dosarele penale, ci justiția și poliția. Pur teoretic, au existat în trecut câteva voci care au atras atenția că interceptările ar trebui scoase din mediul militarizat al serviciilor și creată o agenție, sub control civil, special pentru asta. În felul ăsta, intruziunea în viața privată a cetățenilor ar fi monitorizată mai atent, iar abuzurile pedepsite.

Expertul Expert Forum, Laura Ștefan a declarat deja pentru news.ro că României „i s-a cerut de mult timp să separe interceptările pe siguranţă naţională de cele din urmărirea penală" .

Relația dintre DNA și SRI a satisfăcut nevoia românilor de a începe curățenia scenei politice, dar a și fost sursă generatoare de mituri în spațiul public. S-a speculat mult legenda că DNA a devenit arma de luptă în războiul SRI cu SIE sau că procurorii DNA depind enorm de marfa furnizată de agenții SRI, iar prioritizarea dosarelor ar face-o, de fapt, greii din servicii.

Acum, după decizia radicală a Curții, se pune întrebarea cum vor fi afectate marile dosare de corupție, aflate în curs de judecare și care au beneficiat de sprijinul SRI. Există sau nu riscul ca probele din aceste dosare să fie anulate, și asta să distrugă rechizitoriul procurorului?

Mai întâi, ceva foarte important: dosarele în care s-au făcut interceptări cu mandate pe siguranță națională nu sunt afectate de hotărârea CCR, ci doar cele pe infracțiuni de corupție și alte infracțiuni.

Însă, e clar, decizia CCR aduce și efecte colaterale. Ar fi o naivitate sau manipulare să susții că, pe termen scurt, lupta împotriva corupției nu va fi afectată. Spre exemplu, dosare ale baronilor, cum ar fi Nicușor Constantinescu sau Mircea Cosma, acuzați pentru infracțiuni de corupție, ar putea fi lovite-n plin de această decizie.

Cel mai bun exemplu este cel al lui Sorin Oprescu, care a anunțat deja, prin avocat, că va contesta în instanţă interceptările făcute de SRI în dosarul în care este acuzat de fapte de corupţie. Pe ce se cațără Oprescu? Ei bine, pe patru interceptări ambientale care, spune avocatul său, reprezintă aproximativ o treime din materialul probator strâns de DNA în acest caz.

Până să te inflamezi definitiv, ar fi totuși bine de spus că interceptările nu constituie singurele probe într-un dosar al DNA. A spus-o chiar Laura Codruța Kovesi, într-o emisiune televizată, la Digi24:

Adevărata problemă e că atât ministrul Justiției, Raluca Prună, cât și șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, au susținut că parchetele nu sunt pregătite la acest moment pentru preluarea sarcinii SRI și că va fi nevoie de investiții masive și de angajarea de personal calificat în cadrul parchetelor.

De altfel, într-un interviu pentru timpolis, ministrul Justiției a avansat fabuloasa sumă de un miliard de euro, pe care statul român ar fi investit-o în serverul de interceptări pe care îl deține SRI.

Ca să-mi iau un like și din partea BOR, m-aș întreba cam câte școli și spitale ar fi putut construi statul cu banii ăștia.

Din cauza dosarelor în curs, care ar putea fi afectate, mulți comentatori au criticat dur decizia CCR. În mare, calul de bătaie al acestor critici a fost principiul invocat de judecătorii constituționali, cel privitor la respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Și mai ciudat, excepția de neconstituționalitate care a dus la decizia asta radicală a fost ridicată de un grup de iranieni, judecați pentru crimă organizată și spălare de bani. Băieții ăștia au fost interceptați în anul 2011, când în vigoare era vechiul Cod de procedură penală, cel potrivit căruia implicarea SRI în dosare era constituțională.

Ca să fie totul și mai confuz, judecătorii CCR nu au explicat controversa. Lipsa asta de reacție a permis să dospească în spațiul public teoria potrivit căreia s-a căutat orice motiv pentru schimbarea paradigmei și eliminarea SRI-ului din joc.

De cealaltă parte, a optimiștilor, se află, de exemplu, judecătoarea Dana Gârbovan. Aceasta susține, într-o postare pe Facebook, că actuala situație ar trebui văzută ca o oportunitate de a face lucrurile corect pe viitor, iar activitatea anchetelor să nu mai fie bulversată de astfel de sincope.

Controversată sau nu, e clar că decizia CCR va schimba mersul lucrurilor în sistemul nostru de justiție. Iar liderul informal al acesteia, Daniel Morar va intra în istorie, marcând o ultimă lovitură în redefinirea instituțiilor care vânează corupții.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre corupție:
Despre sâni şi corupţie în politica românească
Am vorbit cu un psiholog, ca să aflu dacă corupția este o boală psihică
Relația armonioasă a românului cu corupția