Acum ceva vreme, verișorul în vârstă de șase ani al lui Zachary Gallant i-a pus bunicului lui una dintre întrebările alea existențiale pe care le pun copiii: „Tataie, de ce există război?” Întrebarea i-a fost pasată lui Gallant, care a lucrat în regiuni afectate de conflict timp de opt ani. Pe vremea aceea, Gallant tocmai lucra la un articol despre redezvoltarea fostei Iugoslavii. Așa că a meditat mult timp la conflicte și la motivele pentru care au loc, la cum se pot preveni și depăși. Dar deodată și-a dat seama cât de des sunt expuși copiii la imagini violente, chiar și cei care nu trăiesc în regiuni afectate de război, și la cât de greu le e adulților să le explice violența și cauzele ei complexe.
E foarte greu, chiar imposibil, să răspunzi la întrebarea de ce există război, a declarat Gallant pentru VICE. „Nimeni nu-ți răspunde, în școală, la întrebarea asta.”
Videos by VICE
Acea conversație i-a dat lui Gallant o idee: A hotărât să-și folosească anii de experiență pentru crearea unui nou instrument ca să-i ajute pe copii să înțeleagă războiul, să faciliteze conversațiile parentale despre complexitățile conflictului și să-i facă pe copii să se gândească la dezarmosarea violenței și nu la perpetuarea ei. Și a hotărât că cea mai bună metodă de a face asta e printr-o carte cu poezii și ilustrații, intitulată Războiul: Carte pentru Copii.
„Pe vremea aceea lucram într-o comunitate multietnică din nordul Serbiei”, a spus Gallant despre decizia lui de a folosi cântece pentru copii într-o conversație atât de serioasă.
„Ura etnică se comunică aici prin povestioare simple pe care i le-ai spune unui copil. Fie că are sau nu adevăr în ea, o astfel de povestioară e cea mai simplă metodă de a perpetua ura. Și m-am gândit că pot transmite opusul – nu neapărat dragoste, cât un mod de interacționare fără violență – prin aceleași rime simple.”
Gallant a făcut o schiță pentru carte într-o singură noapte. Dar apoi a durat luni de zile s-o execute, cu ajutorul multor colaboratori: ilustratori, autori de cărți pentru copii și copii ai prietenilor. A spus că a lucrat din greu ca să se asigure că opera e obiectivă și nu ia partea nimănui; nici nu condamnă soldații, nici nu promovează pacifismul. Și toate astea în rime ușor de înțeles pentru copii.
Acum Gallant și echipa lui strâng bani prin Kickstarter și au de gând să distribuie cartea gratuit în biblioteci, școlii și organizații care luptă pentru pace. Până acum, campania a strâns doar 6 283 de dolari din cei 20 000 de care are nevoie pentru publicarea unei prime ediții. Dar Gallant e optimist. Speră să atingă mai multe scopuri: câteva mii de dolari pentru a lungi cartea cu 50%, ca să nu fie atât de densă și să conțină mai multe ilustrații. Alte câteva mii de dolari pentru traducerea cărții în arabă, franceză, rusă și spaniolă. Și alte câteva mii de dolari pentru a face o versiune animată a cărții, de 10-15 minute, accesibilă gratuit online, ideal în multe limbi și însoțită de un ghid interactiv care să medieze călătoria copiilor prin această parabolă violentă.
Dacă totul merge conform planului, Gallant vrea să publice cartea până în luna august 2015. Dar a hotărât să lanseze schița actuală a textului cărții gratuit luna trecută, ca să ajute familiile să le explice copiilor atacul din redacția Charlie Hebdo. Manuscrisul e o întreagă călătorie înduioșătoare, care combină copilăria cu existența modernă în rime destul de dure, dar foarte directe:
„Vezi multe lucruri care te derutează/ Auzi de locuri ciudate, cu nume ciudat/ Vezi atâtea fețe care seamănă toate:/ Unele urlă, altele se-ncruntă/ Unele-s mânjite cu noroi, altele plâng./ Și te gândești mereu că seamănă toate/ Sunt la fel cu-ale părinților și-ale prietenilor tăi.”
„Casa în care o familie a trăit toată viața/ Poate dispărea într-o singură noapte/ Și e ușor să dai vina pe cei care luptă/ Dar de multe ori nu e vina lor/ Și ei sunt la fel de speriați ca tine.”
„Asta nu înseamnă că nu trebuie niciodată să luăm măsuri/ Sunt anumite momente în care cearta nu e neapărat un păcat.”
Când citești manuscrisul lui Gallant, nu-ți poți imagina foarte ușor cum va fi perceput de copii. Unii sunt de părere că analogiile sunt cea mai bună metodă de a-i ajuta pe copii să înțeleagă realitățile conflictului fără să trebuiască să știe toată istoria din Israel și Palestina, de exemplu. Gallant se pricepe foarte bine la chestia asta. Dar există și multe texte literare despre cât de dificil le poate fi copiilor de diverse vârste să priceapă concepte abstracte precum cele de care vorbește Gallant. E foarte important să le răspunzi copiilor la întrebări, fără să-i copleșești cu informații și imagini care să-i traumatizeze. E mai greu să faci asta printr-o carte decât printr-o conversație.
Gallant crede că totuși cartea lui face asta destul de bine. Spune că profesorii și educatorii i-au spus că manuscrisul e simplu și nu foarte stufos. El crede că majoritatea copiilor au fost expuși deja la violență prin presă și televiziune și e greu să-i traumatizezi cu o astfel de carte. În mod ideal, cartea ar trebui citită de copii împreună cu părinții, ca aceștia să le poată răspunde la eventualele întrebări, dar Gallant spune că nu știe cum va avea loc interacțiunea după ce cartea ajunge în librării și nu mai poate controla modul în care e folosită.
S-ar putea să nu existe un echilibru perfect între educație și spaimă, a recunoscut Gallant. În orice caz, e mai bine să dispui de această resursă.
„Textul mai are nevoie de șlefuiri”, a continuat Gallant. „Și tocmai de asta mă bucur că o vom lansa gratuit și tuturor le va fi ușor să contribuie. Mulți oameni au citit-o și au venit cu indicații și idei. Există o mulțime de oameni dispuși să ne ajute s-o îmbunătățim.”
Încă nehotărât în legătură cu modul în care vor percepe copiii cartea, VICE a trimis manuscrisul câtorva experți din afara echipei lui Gallant. L-am întrebat pe Stephan Mooser, autorul a peste șaizeci de cărți pentru copii și președintele Asociației de Scriitori și Ilustratori ai Cărților pentru Copii, dacă e de părere că stilul și formatul textului lui Gallant ar fi atrăgătoare pentur copii. Ne-am consultat și cu James Garbarino, profesor de psihologie pediatrică la Universitatea Loyola din Chicago și autor al cărții „Să vorbim despre viața într-o lume violentă“, o carte care să ajute copiii să înțeleagă conflictele globale. L-am întrebat dacă are impresia că textul lui Gallant e potrivit pentru copii.
„Rimele sunt destul de greoaie”, a spus Mooser. „Faptul că rimează ciudat pe alocuri poate plictisi cititorul. În plus, e cam lungă pentru o carte cu ilustrații…Cred că poate fi redusă la jumătate pentru că e foarte repetitivă – revine mereu asupra acelorași neînțelegeri și prejudecăți din istorie.”
Garbarino ne-a spus: „Apreciez intenția autorului, dar cred că e destul de slabă pentru o carte pentru copii. Limbajul e ciudat în mai multe locuri, iar copiii între șase și opt ani sunt prea mici pentru această formă de expresie. Asta e părerea mea. Mi se pare că e scrisă de un adult care nu a avut prea multă experiență cu copiii – limbajul lor, felul în care simt, procesul lor de gândire.”
Deci concluzia generală ar fi că Gallant are intenții lăudabile, dar nu destulă experiență să scrie pentru copii. Autorul a acceptat deschis toate criticile și a zis că e dispus să editeze cartea. A recunoscut și că s-ar putea să fie o carte cam lungă.
Dar se teme că dacă o va scurta pentru a o face mai accesibilă pentru copii, o să piardă din nuanțe. Aici e problema. Gallant e un bărbat cu o perspectivă foarte complexă asupra războiului care încearcă să-și transmită experiențele unor copii care abia au răbdare să se uite la un filmuleț scurt, într-un limbaj care le depășește ușor intelectul. Contează pe interacțiunea sănătoasă cu părinții, de care nu beneficiază orice copil. E pre drumul cel bun, dar încă n-a găsit soluția perfectă.
Asta nu înseamnă că misiunea lui Gallant e imposibilă. Le poți comunica copiilor niște concepte geopolitice complexe fără ca ei să-și dea măcar seama. Doar că e nevoie de multă măiestrie și experiență ca să poți dezvolta ceva la un astfel de calibru pentru copii. Deci cred că Gallant are nevoie de încă o rundă de critici constructive. Ar trebui să-i citească textul cât mai mulți părinți, copii, scriitori și psihologi și să-i ofere feedback. După care o va putea edita și transforma în instrumentul util și revoluționar pentru copii pe care și l-a imaginat.
Urmărește-l pe Mark pe Twitter.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre război:
Un fost corespondent român de război îți explică cum funcționează răpirile teroriste
Cum m-am căcat pe mine de frică în război deși n-am stat decât o oră și jumătate
Alt război religios din Israel: Ultraortodocșii versus IDF
Războiul din Vietnam a fost plin de mâncare bună şi femei superbe