S-a spus deja de mai multe ori că femeile au obiceiul de a-și cere prea des scuze. Dar în valul actual de acuzații de abuz sexual care ies la iveală în urma prăbușirii lui Harvey Weinstein, e limpede că bărbații au fix problema opusă: o incapacitate patologică, se pare, de a pronunța cuvintele „îmi pare rău”.
Vineri, Louis C.K. a confirmat un articol din New York Times în care erau expuse detalii despre cum s-a masturbat în fața mai multor comediante, fără consimțământul acestora. „Poveștile alea-s adevărate”, a scris C.K. într-o declarație lungă. „La vremea respectivă mi-am zis că e OK ce fac, pentru că nu i-am arătat niciodată pula vreunei femei fără să o-ntreb înainte – și asta e adevărat.”
Videos by VICE
Deși C.K. notează că „am remușcări din cauza acțiunilor mele” și „nu mă iert pentru nimic din toate astea”, în loc să compenseze pentru păcatele sale, pune accent asupra „puterii [pe care o avea] asupra acestor femei”, care „îl admirau” și asupra modului în care „a profitat de faptul că [era] admirat de multă lume” în comunitatea de comedianți.
Citește și Am fost hărțuită de un corespondent român la Bruxelles pe vremea când eram jurnalistă
Cele trei cuvinte care lipsesc vădit și în mod straniu din declarația lui C.K.? Îmi pare rău.
Spre deosebire de alți bărbați celebri care-au fost acuzați de comportamente sexuale abuzive, Louis C.K. chiar și-a recunoscut greșelile. „Abia dacă pot să pricep câtă suferință le-am provocat”, a scris C.K. despre victimele sale. Și-atunci cum rămâne cu alea trei cuvințele – îmi pare rău – care bărbaților li se par atât de dificil de zis?
Scuzele nu sunt doar despre recunoașterea greșelii, ci servesc și drept promisiune implicită că o să încerci să-ți corectezi comportamentul și modul de gândire pe viitor. Teoria mea e că băieții pur și simplu n-au fost învățați să-și ceară scuze la fel ca fetele, deci, în încercarea de a îndrepta această nedreptate a societății, iată un ghid de cerut scuze pentru bărbați.
Așa nu: Nu-ți cere scuze pentru că i-ai jignit pe oamenii pe care i-ai rănit
Hai să scăpăm repede de asta. E cel mai vechi tertip din sacul cu false scuze: „Îmi pare rău dacă [inserează aici o acțiune de căcat] te-a făcut să te simți așa.” Știu că e un căcat. Și tu știi că e un căcat. Persoana față de care-ți ceri scuze știe că e un căcat. Motivul pentru care acțiunile tale au făcut pe altcineva să se simtă prost are, probabil, ceva de a face cu ce-ai făcut. Așa că asumă-ți.
Cealaltă problemă la faza cu bărbații care-și cer pseudo-scuze față de femei cu replica „Îmi pare rău că te-am supărat” e că întreține bătrânul stereotip al femeilor care-s prea emotive, ceea ce face totul și mai de căcat.
Așa da: Pune-te-n papucii victimei
O părea un sfat la nivel de grădiniță, dar înainte să spui orice, închipuie-ți c-ai fi tu persoana rănită – ce-ai vrea să auzi?
Așa nu: Nu pune comportamentul tău pe seama unor factori externi
Prima reacție a lui Weinstein la articolul inițial de pe New York Times a fost o explicație: „M-am maturizat în anii 60 și 70, când toate regulile de comportament și cele legate de locul de muncă erau diferite.” Deși producătorul căzut în dizgrație a semnalat că nu e o scuză, fix asta e. Când îți găsești scuze dintr-astea, sugerezi că nu-ți asumi complet responsabilitatea pentru ce-ai făcut.
După ce actorul Anthony Rapp l-a acuzat pe Kevin Spacey că i-a făcut avansuri sexuale când avea doar 14 ani, Spacey a susținut că „nu-și amintește incidentul”.
„Dacă într-adevăr m-am purtat cum spune el, îi datorez cele mai sincere scuze, pentru ceea ce se cheamă că a fost un comportament total neadecvat, la beție”, a scris Spacey. A da vina pe alcool nu scuză încercarea de a te culca cu un puști de 14 ani, iar insinuarea că ar fi nu face decât să te afecteze mai rău, atât pe tine, cât și pe victima ta.
Așa da: Cere-ți scuze pentru tot
Uneori trebuie să-ți ceri scuze pentru mai mult decât acțiunile fizice. Louis C.K. și-a petrecut ani de zile negând acuzațiile pe care le-a confirmat după publicarea articolului din New York Times. Deși în declarație afirmă: „Am remușcări pentru ceea ce-am făcut. Și am încercat să învăț din ele. Și să fug de ele”, nu-și cere scuze pentru că înainte a negat afirmații legitime despre abuzurile sale sexuale. Afirmațiile prin care C.K. neagă – în septembrie a declarat pentru New York Times: „N-o să răspund la chestia asta, sunt doar zvonuri” – sunt profund jignitoare pentru victime.
Așa nu: Nu schimba subiectul ca să pari tu victima
În scuzele pe care și le cere Spacey față de Rapp, se și declară public gay, posibil într-o tentativă de a schimba subiectul discuției sau de a se poziționa ca o victimă a neasumării. Reacțiile negative la declarația lui Spacey sunt greu de explicat la justa lor magnitudine – toată lumea, de la președinta asociației GLAAD Sarah Kate Ellis până la Trevor Noah și Billy Eichner a vorbit împotriva ei – ceea ce înseamnă că publicul nu prea are răbdare cu abuzatorii care-și plâng singuri de milă.
După ce un bărbat l-a acuzat pe George Takei că l-ar fi pipăit când era leșinat, vedeta din Star Trek a negat toate acuzațiile și apoi, într-un tweet (pe care l-a șters între timp), a dat vina pe „boții rusești” pentru că „amplifică articolele care conțin acuzații la adresa [lui].” Ca reacție, Philip Lewis de la HuffPost a postat pe Twitter „Mi s-a luat de 2017”, chestie care rezumă bine reacția publicului la faza asta.
Așa da: Spune „îmi pare rău”
Există un milion de metode prin care să eviți a spune pur și simplu „îmi pare rău”. Louis C.K. a spus: „Am remușcări pentru ceea ce-am făcut.”
Kevin Spacey a spus: „Îi datorez cele mai sincere scuze, pentru ceea ce se cheamă că a fost un comportament total neadecvat, la beție.”
Harvey Weinstein a spus: „Estimez că modul în care mi-am tratat colegele în trecut a provocat multă suferință și îmi cer sincer scuze pentru asta.”
Citește și Am vorbit cu bărbați români care au recunoscut că au hărțuit femei
Art Landesman, fostul editor al Artforum, care a demisionat după ce nouă femei l-au acuzat de hărțuire sexuală, a spus: „Recunosc întru totul că am împins anumite limite și mă străduiesc din răsputeri să corectez situația. Niciodată n-am făcut nimănui rău voit sau intenționat.”
Aș putea s-o țin așa la nesfârșit.
Băieți, spuneți „îmi pare rău” și gata. Acceptați că asta nu înseamnă c-o să vă ierte lumea. De fapt, acceptați că n-are nicio legătură cu felul în care vă simțiți voi. E despre durerea pe care ați provocat-o altora și despre recunoașterea unor remușcări pentru acțiunile voastre de căcat, nu pentru că v-a prins cineva, ci pentru că ceea ce ați făcut e greșit.
Sincer, sunt chestii destul de elementare.