Cum sunt șaormele din alte țări europene față de aia din România

Dacă te gândești bine, șaorma este cea mai comună mâncare când ești sărac și tânăr în România. O găsești la fiecare colț de stradă din marile orașe și acoperă toate grupele importante de alimente - proteine, fibre, grăsimi și maioneză picantă. În plus, muncitorii și studenții trăiesc din ea, pentru că-i singura mâncare stradală din țară care acoperă raportul calitate-cost la fel de bine precum covrigii. Și chiar și cei mai snobi corporatiști ajung tot la ea, când ies noaptea din cluburi sau de la beri prelungite-n Centrul Vechi, din simplul motiv că nu există altă sursă de mâncare nonstop în București.

Șaorma este iubire, șaorma este viață și nu doar în România, ci în toată Europa. Fie că-i zice kebab, döner sau wrap, șaorma e mâncarea care ne unește cu adevărat în uniunea asta europeană. Indiferent în ce țară te plimbi, știi c-o să găsești mereu un rulou de carne soioasă care o să te țină pe linia de plutire, după ce-ai dat toți banii pe muzee și capcane de turiști. Și e fascinant că, în ciuda valului de rasism și ură care plutește în Europa, chiar și cei mai cocalari dintre extremiștii de dreapta ajung să-și ia fast-food-ul tot de la toneta unui imigrant. În București turcii, palestinienii și libanezii sunt mai mult patronii șaormeriilor, dar în Berlin o să se găsească mereu un turc care să te servească, iar în țări ceva mai axate pe supremația albilor precum Polonia, o să fie niște imigranți din Ucraina și Belarus.

Ca să explorăm acest fenomen pacificator, am rugat mai multe birouri VICE din jurul Europei să ne vorbească despre diversele forme pe care haleala sățioasă a luat-o la ei în țară. Food porn ahead:

În Germania se consumă peste o sută de mii de tone de döner kebab în fiecare an și deja sunt oficial peste 15000 de restaurante cu specificul ăsta în țară. Cel de mai sus e făcut de Hasir, unul dintre restaurantele turcești care susțin c-au inventat döner-ul acolo. Localul servește kebab din anii '70 în Kottbusser Tor, cartierul cu cea mai mare influență turcească din Berlin.

Nu există nicio dovadă reală despre care e primul restaurant care a preparat döner-ul. Era un tip care susținea că el venise cu ideea să bage carne în lipii, dar a murit înainte s-o poată și dovedi. Cert e că döner-ul a fost adus de muncitorii turci și a devenit o formă populară a fast-food-ului german de atunci.

Versiunea clasică de döner kebab din Germania implică pâine coaptă cu susan. Carnea este strict reglementată în Germania. Ca să poți să-ți numești produsul „döner", trebuie să conțină bucăți mari de carne de vită și vițel, și maxim 60% carne tocată. În rest, conține salată verde (iceberg), ceapă, roșii, castraveți și varză roșie. Cele mai comune sosuri sunt „Kräuter" (iaurt și verdeață), „Knoblauch" (usturoi) și „Scharf" (sos iute). Memo (36 de ani), patronul unei șaormerii din Germania mi-a spus că „în Berlin noi vindem mai ales versiunea clasică de kebab, cu toate sosurile. Doar vineri ne spun oamenii să renunțăm la sosul de usturoi și la ceapă", probabil pentru că ies la agățat.

Există și o versiune vegetariană numită halloumie. E o brânză turcească prăjită și trântită într-un kebab clasic. Alte opțiuni sunt döner-ul vegetal cu brânză de oaie sau falafelul.

(Daniel Frevel, VICE Germania)

Olanda are mule preparate pe bază de döner, de la șaorma coaptă de porc la lipie cu pui, dar nimic nu prinde mai tare la bețivii locului decât „kapsalon". E o tavă făcută din folie de aluminiu în care intră 1800 de calorii de grăsime și plăcere. Un strat de cartofi prăjiți, urmat de un strat de șaorma de pui, miel sau porc, apoi unul de brânză Gouda topită. Peste toată minunea asta trântești salată, sos de usturoi și sambal. E un asasin alimentar, un monstru, o combinație a fiecărui aliment soios și delicios la care ai visat vreodată.

Amuzant e că trebuie să-i fim recunoscători unui coafor din Rotterdam pentru acest miracol alimentar. Acum 13 ani, un tip numit Nataniël Gomes obișnuia să-și compună prânzul din mai multe de ingrediente la autoservirea lui favorită. Oamenii de acolo i-au poreclit comanda dubioasă „kapsalon" („coaforul") și toți cei din cartier au înnebunit după ea. A devenit mâncarea preferată e bețivilor din jurul Olandei. Există chiar și un concurs anual numit „kapsalonul de aur", iar camionetele de hipsteri pregătesc deja versiuni gourmet de kapsalon cu kimchi și coaste de porc în timpul festivalurilor. Cred că vorbesc în numele tuturor olandezilor când spun: UNESCO de ce n-ai declarat chestia asta patrimoniu mondial încă? Mersi.

(Stefanie Staelens, VICE Olanda)

Kebabul din Orientul Mijlociu a fost introdus în Suedia de imigranții turci, prin anii '80 și a devenit una dintre cele mai populare preparate de fast food din țară, alături de burgeri și pizza. Kebabul se servește în lipie sau pâine și e plin de felii de carne, salată, ceapă, roșii, ardei gras, ierburi (pătrunjel) și sos. Sosul e cel mai important ingredient. În Stockholm, ai doar de ales între sosul alb și sosul roșu, pe când în alte regiuni ale țării ai sosul special de kebab, compus din smântână, maioneză, sos chili, sos sambal, usturoi și condimente.

Deși cea mai comună versiune a kebabului este cea clasică döner, găsești și șaorme și frigărui la lipie în toată țara. Alte opțiuni populare sunt pizza cu kebab (cea mai populară pizza din Suedia), ruloul cu kebab sau kebabul la farfurie (cu orez sau cartofi prăjiți). Carnea ar trebui să fie de miel, dar grosul localurilor servesc vită, pui sau chiar porc. De-a lungul anilor, mulți au încercat formule inovative de kebab, cu caviar, halloumi sau pur și simplu un mega-kebab de 17,5 kile. E alimentul perfect după o noapte de băut sau dacă te grăbești și ani nevoie de un prânz rapid. Chiar și fostul nostru ministru de Finanțe, Anders Borg, a ales să mănânce chestia asta în timp ce i se lua interviu. Și nu uita să-l clătești cu un ayran.

( John-David Ritz, VICE Suedia)

Șaorma daneză se numește „durumrulle" (ruloul durum) și e destul de simplistă. Salată, roșii, sos alb, ardei iuți, carne la alegere (miel, pui, falafel, amestec), totul rulat într-un durum, adică o clătită din făină de grâu. Ca în orice țară europeană, ai o tonetă care vinde șaorma la fiecare colț de stradă. Cel de mai sus a fost luat din Grill House, un local din zona Nørrebrogade, strada cu cele mai multe localuri care vând kebab din lume. Și costă aproape patru euro bucata, ceea ce-i decent.

În 1980, când țara era disperată după muncitori imigranți ieftini, s-a deschis prima șaormerie din Copenhaga, pe strada Strøget, unde frații libanezi Mounzer și-au deschis localul peste o cârciumă cu grătare. Azi, majoritatea localurilor care vând kebab sunt conduse de danezi de origine turcă, iar localurile specializate folosesc cuptoare turcești autentice, ca să prepare carnea la proțap, și-ți oferă pâine turcească, care e un fel de baghetă groasă și extrem de crocantă, în locul clătitei durum. A și adaugă hummus la kebabul tău.

Ca societate, noi venerăm porcul, și avem o cultură destul de bogată legată de hot dogs. Înainte să ne fure inimile kebabul, danezii erau înnebuniți după ristet med det hele („cremwurșt copt cu de toate", adică muștar, sos remoulade, ceapă și castraveți murați), dar și fransk hotdog („hot dog-ul francez", ăla vârât într-o chiflă cilindrică). Pe lângă cremwurști, era pe val și ceva numit halv ørn i rede („jumătate de șoim în cuib"), adică fix jumătate de pui carbonizat în ulei, cu o garnitură de cartofi prăjiți. Kebabul a depășit toate astea în jurul anului 2000, printr-un cântec oribil, rasist, dar extrem de amuzant numit „Kan jeg få kebab?" („Poți să-mi dai kebab?").

Cel mai recent scandal din istoria daneză a kebabului a avut loc în 2013, când urme de porc au fost descoperite în carnea celui mai mare producător de kebab, Anadolu, ceea ce a dus la un scandal imens în comunitatea musulmană. Din fericire, bucățile de porc au fost interceptate de autorități înainte să ajungă în magazine.

(VICE Danemarca)

Deși Polonia este una dintre cele mai uniforme țări din Europa din punct de vedere etnic, kebabul a ajuns mâncarea noastră națională încă din anii '90, când a înlocuit pachețelele de primăvară vietnameze, hot dog-ii americani și rulourile locale cu ciuperci. Iubim atât de mult tonetele de kebab încât unul dintre localuri a primit premiul de „cel mai bun restaurant din Polonia", de la cel mai mare site de livrări de la noi.

Căderea comunismului și unificarea Germaniei le-au permis multor polonezi să meargă la muncă în afară (sau să fure mașini și să comită găinării), iar Berlin și suburbiile sale erau una dintre cele mai populare destinații. Pentru că erau ieftine și sățioase, kebaburile berlineze au devenit sinonime cu bucătăria nemțească pentru imigranții noștri, care au adus-o acasă cu ei, împreună cu mărcile din buzunare.

Kebabul polonez tipic e compus din carne (pui, vită, rar miel), pâine sau lipie, varză și un amestec de sos de usturoi și harissa, deși nu știi sigur niciodată ce nimerești - ceapa și castraveții murați apar mereu de unde te aștepți mai puțin. Varianta simplă doar cu pâine și carne e extrem de populară aici, dar carnea lasă de dorit, pentru că se vinde și cu două euro kilul. Asta a dus la scandaluri spectaculare precum descoperirea unei fabrici ilegale de carne de kebab în tunelurile de sub gara centrală din Varșovia.

Nimănui nu i-a păsat oricum, iar kebabul a rămas rege. Chiar și extremiștii de dreapta din Polonia, cu ura lor clasică față de musulmani, și-au schimbat recent melodii. De la pancarte cu „Spune nu kebabului, eu prefer cotlete de porc!" au trecut la susținerea kebabului făcut de polonezi. La noi toți sunt obsedați de „Localul de kebab autentic făcut de un polonez autentic", unde candidații de mișcări de extremă dreapta vin să țină discursuri, iar kebabul de porc e peste tot pe meniu. Și avem și un magazine care vine kebab la doi metri, dacă ești pus pe fapte mari.

(Maciek Piasecki, VICE Polonia)

În România, kebabul numit șaorma (shaorma/shawarma) a devenit cea mai bună mâncare stradală din țară. De fapt, unica pe lângă covrigi care nu se pun. A fost adusă-n țară prin anii '80, de un student libanez care a venit să studieze neurologia și care a ajuns să fondeze un lanț de fast-food-uri, ca orice medic care se respectă. Visul său a fost să se lupte cu doner-ul turcesc, care invadase deja Europa. De atunci, comunitățile siriene, palestiniene și turcești din București au contribuit și ele la perfecțiunea preparatului. Chiar și lanțuri de fast-food precum McDonald's și KFC au fost obligate să se conformeze și să bage wrap-uri pline de maioneză și bucurie, ca să supraviețuiască. Fenomenul e atât de mare încât au apărut și variante fițoase, precum șaormele cu morcovi, quinoa și stafide.

În zilele noastre, mulți români își fac kebabul chiar acasă, cu carne marinată de șaorma luate de la măcelăriile halal deținute de musulmani. Asta în ciuda rasismului tipic est european de aici. Cea mai amuzantă fază e că, dacă vrei să-ți cumperi aragaz în România, trebuie să faci un efort să găsești unul fără frigăruie d-aia specială de șaorma în cuptor (toate alea ieftine au așa ceva).

Versiunea mea favorită a kebabului românesc conține piept de pui, ceapă, salată verde, ardei iuți și castraveți murați, toată rulată-n pită libaneză. Versiunile de lux sunt cu miel sau curcan și verdețuri ceva mai proaspete. Dar ce face versiunea asta locală mai bună decât orice am gustat prin Europa este amuscada de sosuri - curry, maioneză, usturoi, ketchup iute, sos de susan, sos de măsline. E ca și cum te-ai hrăni cu un curcubeu de delicii care cele două școli de fast-food gras ale Occidentului și a Orientului.

My favorite version of the Romanian kebab has shredded chicken breast, onions, green salad, hot peppers and pickles, all wrapped up in Lebanese pita. The deluxe versions are with beef or turkey and contain fresh herbs. But what makes this local version better than other kebabs I´ve tasted around Europe is the barrage of sauces - curry, mayo, garlic, hot ketchup, sesame and olive. It´s like eating a fatty, chewy rainbow of delights, which unites the Eastern and Western schools of oily fast-food.

 Citește mai multe despre șaorma:
Regii kebabului: Carne suculentă în stil turcesc
Am fost shaormar opt ore și-am văzut cum e să dea năvală oamenii înfometați
România ca o shaorma picantă cu de toate, care te strică la stomac