Cum te lupți cu guvernele care vor să-ți taie accesul la Facebook sau Twitter

Restricțiile internetului impuse de guvern au devenit niște fenomene din ce în ce mai frecvente și sistematice. Access Now, o grupare pentru drepturile omului concentrată pe ideea unui internet deschis și fără restricții, a documentat anul trecut 56 de blocări ale internetului din 18 țări, o creștere majoră de la cele 15 din 2015.

„Prima oară când am identificat problema asta a fost în timpul revoltelor din Egipt din 2011, când companiile de telecomunicații au oprit accesul la internet", a notat Peter Micek, consilier pe politici globale și legale pentru Access Now. În multe regiuni a fost tăiat internetul, lucru care a durat de la câteva ore, la câteva săptămâni. Brazilia, Malaezia, Algeria, Turcia, India și Coreea de Nord au trecut cel puțin o dată prin asta, în ultimii doi ani.

Restricțiile pot varia, de la blocări limitate pe anumite site-uri de social media până la oprirea internetului într-un întreg oraș. Atunci când se întâmplă asta, reprezentanții guvernului invocă deseori siguranța națională ca principala motivație. Julie Owono, directorul departamentului african al asociației Internet Without Borders, spune că „majoritatea blocărilor au loc într-un context predominant politic, indiferent dacă e vorba de alegeri contestate sau cetățeni care protestează în stradă."

De exemplu, la câteva luni după o tentativă eșuată de răsturnare a guvernului din Turcia, utilizatorii din țară au raportat nenumărate blocări ale site-urilor Twitter și Facebook.

Guvernele nu au un buton de oprirea a internetului, ci au nevoie de sprijinul operatorilor de telecomunicații pentru a opri accesul. Guvernele pot cere companiilor de telecomunicații, printr-un ordin judecătoresc sau o cerere legală, să implementeze o listă de blocaje ale unor site-uri selectate sau chiar și să deconecteze de la internet anumite locații. Companiile de telecomunicații sunt limitate de legile naționale și acorduri de licență, deci sunt puține companii care decid să nu coopereze cu guvernul.

Însă Micek susține că „instituțiile de telecomunicații au foarte multă putere, din moment ce pot ajunge în instanță, pot susține guverne și persoane individuale, pentru a contracara ordine." Compania telecom Telia din Stockholm a hotărât să promoveze transparența serviciilor prin publicarea oricărei cerințe problematice. Guvernele din Tajikistan, Georgia și Kazakhstan sunt printre cele expuse publicului.

Regiunile vorbitoare de limba engleză din Republica Camerun au intrat într-o pană completă a internetului pe 17 ianuarie, o problemă care încă persistă. Pana a venit ca o consecință a unor proteste organizate în „orașe fantomă", de pe la sfârșitul lui 2016. Provinciile anglofone din Africa de Vest se simt de mult marginalizate de o infrastructură lamentabilă și o tentativă a guvernului francez de a impune franceza ca limbă oficială în instanțele de judecată și în școli.

Chiar înainte de închidere, utilizatorii de telefoane mobile au fost avertizați prin mesaje de Ministerul de Telecomunicații, care a declarat că publicarea și distribuirea pe social media a știrilor neverificate poate fi pedepsită cu până la doi ani de închisoare. „Guvernul a declarat război împotriva social media, din pricina puterii de a arăta cum sunt tratați protestatarii și propaganda contra reprezentaților guvernului", spune Owono. Odată ce au închis internetul, avertizările prin SMS au crescut sentința cu până la 20 de ani de închisoare.

Din cauza asta, afacerile locale și accesul la educație stagnează. Sophie Ngassa, un inginer civic și militant STEM din Bamenda, un oraș vorbitor de limba engleză din nord-vestul Camerunului, spune că agitația a dus la închiderea școlilor, care i-a ținut acasă pentru câteva luni bune pe cei patru copii. A fost afectată și educația ei online: „Trebuie să merg la 7,5 km în afara orașului, ca să ajung în Bafoussam (o regiune vorbitoare de limba franceză) și să pot participa la cursurile mele virtuale."

Grupurile naționale pentru drepturile omului au raportat arestări arbitrare de când au început blocajele, deseori orientate către protestatari. David Kaye, raportorul special al Organizației Națiunilor Unite în materie de libertatea de exprimare și opinie, a denunțat restricția de pe 10 februarie pentru violarea legii internaționale și interzicerea locuitorilor „să acceseze serviciile esențiale și resursele de bază". Grupurile militante internaționale au publicat o scrisoare deschisă către guvernul central, pentru a opri restricția.

Traducere: Diana Pintilie