Cum te pot distruge bețivii și copiii cu sinceritatea lor brutală

De curând, mai mulți părinți de pe Facebook au înregistrat răspunsurile pe care le dau copiii lor la diverse întrebări și am hotărât să mă bag și eu în joc. Chestionarul folosit includea multe întrebări banale (Care e culoarea preferată a lui mami?) și m-au încântat teribil răspunsurile delicioase ale fetiței mele. Mă bucuram că sunt atât de generoase și drăgălașe și abia așteptam să le postez pe Facebook ca să vadă toți prietenii ce copil minunat am.

Nu eram deloc îngrijorată când am ajuns la cea mai dură întrebare: „Ai putea trăi fără mine?”. Știam deja că n-o enervez și că mă iubește mai mult decât lumea întreagă, doar așa îmi spusese. Dar a răspuns „da”, fără nicio secundă de ezitare. M-am gândit că o fi confuză, așa că am continuat: „Dar fără tati? Ai putea trăi fără tati?” „Da”, a răspuns fără să clipească. „Dar asta ar însemna că nu ne-ai mai vedea niciodată”, i-am zis. „Există cineva din familie fără de care n-ai putea trăi?” S-a gândit un moment, foarte serioasă, și apoi a zis: „Câinii. N-aș putea trăi fără ei.”

Videos by VICE

Se tot spune că, dacă vrei sinceritate totală în viață, sunt două grupuri de oameni care îți pot oferi asta: bețivii și bebelușii. Dacă ai avut vreodată de-a face cu unii sau cu alții, știi că așa e. Deși toți suntem capabili să vorbim sincer, majoritatea dintre noi comunicăm prin niște filtre în interacțiunile noastre. Aceste filtre reprezintă tactul, abilitatea de a comunica fără să rănim sentimentele celorlalți. Dar tactul le e străin bețivilor și bebelușilor – tocmai de aceea putem fi siguri că o să ne spună doar adevărul când vorbim cu ei.

Citește și: Ce-am învățat după ce am fost sinceră cu tipii pe care i-am agățat

Deși s-au făcut mai multe cercetări asupra felului în care alcoolul afectează creierul și comunicarea, există mai puține informații despre motivul pentru care bebelușii vorbesc fără să folosească un filtru. Dar toată lumea știe că bebelușii și copiii foarte mici sunt niște comunicatori brutal de sinceri. De asta există și blogul The Honest Toddler – înființat de Bunmi Latidan, autoarea cărții Toddlers Are Assholes – care are peste 325 000 de followeri.

Cel mai probabil factor pentru care copiii mici vorbesc fără filtru e faptul că filtrul nu li s-a format încă în creier, a zis Arthur Lavin, un pediatru din Ohio care face parte din Comitetul Academiei Americane de Pediatrie. „Bebelușii nu au filtre sau mecanisme de apărare”, a zis Lavin. „Nu le pasă că oamenii știu ce simt ei. Filtrele se dezvoltă între patru și șase ani. De la vârsta asta până în adolescență avem o perioadă numită post-copilărie. Nu mai avem atâtea ieșiri emoționale; cea mai mare parte din energie e dedicată învățării de lucruri noi, fie la școală, fie prin observarea părinților. Ca să înveți, trebuie să ai mecanisme de apărare. Și trebuie să fii calm ca să poți trăi împreună cu alți oameni.”

Lindsay Malloy, profesoară de psihologie la Universitatea Internațională din Florida, e de acord: „Copiii mici sunt atât de sinceri pentru că skill-urile lor cognitive și sociale nu sunt suficient de complexe cât să gestioneze minciuni. Dacă te gândești, e mult mai ușor să spui adevărul. E ceea ce știi. Dacă minți, trebuie să te gândești la ceva fals. Mai e și problema expresiilor faciale. Minciunile cer un efort cognitiv de care creierul copiilor mici nu e capabil.”

Citește și: Cei mai mari mincinoși sunt bărbații singuri și femeile măritate

Spre deosebire de adulții sănătoși și adulții care suferă de demență, care trăiesc și funcționează cu diverse stadii de declin mintal, creierele sănătoase ale bebelușilor se îmbunătățesc odată cu vârsta. Deși cercetările arată că bebelușii nou-născuți au conștiință, aceasta e limitată: Nou-născuților le lipsește capacitatea de autoreflecție, iar conștiința lor e foarte simplă și concentrată pe prezent.

Excesul de alcool are un efect similar asupra conștiinței adulte. George Koob, director al Institutului American pentru Abuz de Alcool și Alcoolism (IAAAA) a zis: „Există o regiune a creierului numită cortexul prefrontal, care determină cine ești. Controlează funcția executivă, care determină activități precum luarea de decizii. Nu se dezvoltă complet decât la vârsta de 25 de ani și acesta e motivul pentru care adolescenții sunt mult mai impulsivi decât persoanele adulte.” Cortexul prefrontal are câteva roluri, a zis Koob. Unul dintre ele e controlarea impulsivității și a reacției la stres. A doua e de a controla creierul reptilian – funcțiile primitive și instinctuale.

Când bei alcool, ca adult, distrugi funcționalitatea cortexului prefrontal și căile neuronale care îl conectează pe acesta cu creierul reptilian. Când ești beat, cortexul prefrontal e dezactivat. Nu mai are abilitatea de a inhiba anumite comportamente. Acesta e efectul atât de apreciat al alcoolului, cel de lubrifiant social. „După câteva băuturi, faci conexiuni sociale mult mai ușor”, a adăugat el. Aceste beneficii dezinhibatoare sunt foarte bine documentate și s-au dovedit a fi constructive pentru o mare parte din populație. Dar când bei excesiv, inhibițiile îți scad grav.

Citește și: Creșterea și educarea copiilor cu psihedelice nu e doar despre droguri

În cazul bețivilor, Malloy notează că alcoolul amorțește lobul frontal și funcțiile executive, ceea ce ne ace să spunem și să facem lucruri pe care în mod normal le-am evita. Și ea e de acord cu afirmația lui Lavin că izbucnirile de conștiință stau la baza sincerității totale a copiilor mici. „În psihologie, o numim teoria minții, adică abilitatea de a înțelege lumea mentală din jurul tău – fiecare persoană o are pe a ei.” Înseamnă să înțelegi că am informații pe care tu nu le ai și că acestea pot fi manipulate. Copiii învață treptat că anumite cuvinte pot altera o situație în favoarea sau în defavoarea lor.”

Atât copiii mici, cât și bețivii, au ieșiri emoționale puternice. „Cantitățile mari de alcool declanșează o labilitate emoțională. Oamenii rămân blocați în creierul de reptilă, nu mai au inhibiții, nu mai au control”, a zis Koob. „De asta se poate transforma un bețiv fericit într-unul deznădăjduit într-o clipă.”

Filtrele verbale și comunicative pe care le folosim de-a lungul vieții sunt niște mecanisme de apărare foarte sofisticate. Abilitatea de a naviga prin lume și de a interacționa pașnic și eficient cu ceilalți depinde de ele. Ce să mai zicem, Doamne ajută că bebelușii n-au voie să bea.