FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am fost la un curs unde profesorii din România plătesc ca să învețe cum să fie etici și morali

Profii care se duc la cursuri de etică ar trebui să nu mai tânjească după atenții și cadouri de la elevi sau părinți.

Fotografie via Flickr

Fostul Ministru al Educației, Remus Pricopie, a semnat în 2015 o metodologie pentru ca profesorii să învețe noțiuni de etică și anticorupție. Dar cum de atunci miniștri s-au tot schimbat și nimeni nu mai știe ce măsuri se mai aplică sau nu, am sunat la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice să văd unde se țin cursurile anticorupție pentru profi și cum au fost primite de oamenii de la catedră.

Publicitate

Am aflat că în 2016 Ministerul nu organizează niciun astfel de curs, deși putea să o facă deja de un an. Am luat la rând Inspectoratele Școlare și Casele Corpurilor Didactice (CCD-uri), până am găsit un curs de etică și integritate la Târgoviște, ținut de CCD Dâmbovița și plătit de fiecare participant.

Cursul, acreditat pe trei ani, are 60 de ore, împărțite în trei module, iar la final profesorii primesc 15 credite și un certificat de formare continuă. Profesorii trebuie să aibă cel puțin 90 de credite, la fiecare cinci ani, pe care le obțin din participarea la diverse cursuri și examene.

Citește și: Părinți din România mi-au povestit de ce s-au obișnuit să dea șpagă pentru copiii lor

„M-a ajutat profu' la bac", „Pe noi ne-au lăsat să copiem", „I-am dat bani și ne-a trecut pe toți", „Ăia din A au strâns mai mulți bani pentru protocol". Sunt povești auzite în liceu, în pauza de țigară dintre ore. Târziu mi-am dat seama că ceea ce ne făcea să zicem că un prof e cool, de multe ori, e la granița legalității. Corupția prinde forme încă din băncile școlii, de multe ori sub formă de șpagă în bani, parfumuri sau bijuterii. M-am bucurat că există un curs în care profesorii își pot aminti de ce și-au dorit să fie la catedră. Am vrut și să văd ce învață. M-am urcat în trenul spre Târgoviște și am coborât la Etica și integritatea în contextul implementării controlului intern/managerial.

Metamorfoza educatorului în sfânt

Fotografie de Andrada Lăutaru

E sâmbătă dimineața. Clădirea arată exact ca o școală - holuri lungi, tapetate cu uși masive de lemn. Directoarea CCD Dâmbovița, Daniela Barbu, mă conduce. Simt că merg în inspecție. Când deschide ușa, fără să bată, toată lumea tace. În față, pe perete, e proiectată imaginea unui omuleț cu o aură deasupra capului - The Saint. Intru într-o sala la fel ca un amfiteatru, cu o masă mare pe care sunt așezate agende, pixuri și genți. Nouă profesoare au venit la formare, iar Aurora Solomon le predă. Cursul nu e deschis pentru public, dar se face o excepție și pot să stau vreo juma de oră. „Încercăm să vedem ce conotație are imaginea", spune Aurora Solomon, cu ochii la Sfânt. Le roagă pe cele nouă cursante, profesoare și directoare la mai multe școli și licee din Dâmbovița, să repete răspunsurile pe care le-au spus înainte să intru eu la curs.

Publicitate

„- Ce ne învață acest sfânt?
- Să fim modele în fața elevilor.
- Să fim sfinți.
- Să îi conducem pe elevi către lumina cunoașterii.
- Să nu ne abatem niciodată de la moralitate.
- Să avem o conduită impecabilă."

Profesoara aprobă răspunsurile și completează: „ne amintește de un serial din tinerețea noastră, dar asta nu înseamnă că metafora sfântului nu poate fi preluată și asupra educatorului".

Lecția merge mână în mână cu sărbătoarea din ziua aia, din cauza căreia au venit la curs doar nouă dintre cele 25 de profesoare înscrise. Celelalte sunt la biserică. E sâmbăta morților.

Părinții de azi nu mai știu ce e rușinea

Cea mai mare provocare a celor de la catedră vine din cauza timpurilor, nu a oamenilor, spune Aurora Solomon. „Generațiile de copii nu sunt altele, ci filozofia de viață este alta. Avem nevoie de copii educați, de pregătire ne ocupăm noi."

Dintre valorile românești, profesoara se leagă de una. Rușinea. E unul dintre lucrurile pe care l-au uitat chiar și părinții, odată cu revoluția și căderea comunismului.

Citește și: Am fost să văd cum e prima zi de școală în pușcărie

„Când îți arăta cineva obrazul și îți spunea nu ți-e rușine, prin tine trecea tot setul de valori etice, morale, de conduită, de bun-simț, de limite. Când nu mai ai rușine, de fapt nu mai ai nimic. Noi aici lucrăm foarte mult, nu cu copilul e problema, ci cu părinții care vin și demolează tot ce facem noi."

Mărțișorul și ghiocelul nu sunt chiar etice, dar se acceptă

Unul dintre puținele locuri din România unde au loc cursuri de etică pentru cadrele didactice. Fotografie de Andrada Lăutaru

Cursul continuă cu ceva elemente tehnice. În următorul PowerPoint apare un citat din G. W. F. Hegel: „Educația este arta de a face omul etic".

Publicitate

Atunci îmi vin în minte toate cadourile pe care profesorii le primesc de la elevi, de la cele de Crăciun la mărțișoare și alte contribuții colective de final de an. Le întreb pe doamnele profesoare ce este etic în cazurile astea.

„Asta e anticorupție ce spuneți dumneavoastră. Noi ne referim la o etică, altfel de etică, în activitate. Etica pedagogică - atitudine, responsabilitate etc", îmi răspunde una dintre profele de acolo. Mă uit confuză la cele nouă doamne și mă-ntorc spre profesoara care predă cursul. Explicația nu vine de la sine, așa că o rog să îmi spună ce este etica, de fapt, așa cum este zugrăvită la cursul ăsta.

Citește și: Cum te urmărește șpaga de când te naști până mori

Îmi răspunde cu definiția pe care le-o predă și cursantelor: „Ansamblul de norme, de elemente care țin de conduita noastră profesională și vizează relațiile cu cei din jurul nostru".

Unul dintre cursurile din acest program de formare vizează și aspectul micilor atenții. Să primești o floare și o ciocolată e tot în zona din afara eticii, chiar dacă la noi asta se numește tradiție. „Pentru că noi, prin natura culturală a țării noastre, suntem construiți într-un anumit fel, dar să știți că au început să conștientizeze (cadrele didactice) foarte bine anumite aspecte", îmi spune directoarea Daniela Barbu.

Nu sunt, în continuare, convinsă că am înțeles exact despre ce e cursul ăsta.

Aurora Solomon încearcă să mă lămurească: „Una este să fie un simbol, alta este să fie o obișnuință sau ceva condiționat. Educatorii nu sunt partea cea mai coruptă a societății și nu cred că pot fi etichetați astfel. Eu cred că un mărțișor sau un ghiocel nu poate să îți denatureze construcția ta morală. Pentru că noi suntem meseriași prin vocație".

Publicitate

Citește și: Cât de nașpa era să faci școala în România comunistă, în ciuda a ceea ce zic nostalgicii

Profesoarele tac și se privesc reciproc. Simt că atmosfera e cam incomodă. Una dintre ele, care e cam de-o vârstă cu mine, vrea să mă lămurească - la știri apar doar evenimente negative. Realitatea din școală e mai amplă. Îmi spune că munca ei și a colegilor profesori nu se rezumă la a scrie cu creta pe tablă sau a pune note în catalog.

„Noi nu suntem cei care luăm, suntem cei care dăm", subliniază ea.

Etica e doar una dintre provocările profilor din România

Pe holurile CCD Dâmbovița. Fotografie de Andrada Lăutaru

Profesorii de aici spun că se implică destul de mult în viața elevilor. Aceeași profesoară povestește că face și voluntariat împreună cu alți colegi pentru copiii de la școala ei: iarna le cumpără haine celor mai nevoiași dintre ei. Atunci încep să povestească și restul profesoarelor prezente cum se dedică ele copiilor, pe lângă predarea materiilor: fac împreună felicitări de 8 Martie și le cumpără dulciuri de Moș Nicolae.

Citește și: [Un licean îți spune de ce școala din România suge viața din tine

](http://www.vice.com/ro/read/scoala-din-romania-suge-viata-din-tine)

Aurora Solomon spune că rezultatele unei cariere etice se văd pe termen lung. „Îi lași copii, îi găsești oameni și vor ști că tu ești doamna sau domnul care a avut o anumită conduită".

Etica e doar una dintre provocările cadrelor didactice. Cele mai mari încercări, conform celor prezente la curs, sunt lipsa de interes a părinților, decăderea statutului de profesor și un buget care nu le permite prea multe activități în școli.

Publicitate

„Ministerul nu îți dă, dacă nu ceri"

Fotografie de Andrada Lăutaru

La noi, sistemul de management intern este reglementat printr-un ordin - 400/2015 al Secretariatului General al Guvernului - care se aplică în fiecare unitate școlară, precum și în restul instituțiilor publice. Are 16 standarde, printre care și cel de etică și integritate. Dar profesorii nu învață foarte mult despre normele și standardele astea la facultate. De aceea, cursurile de etică și management intern, care vor să rezolve acest minus, sunt importante.

Am întrebat-o pe Directoarea CCD-ului din Dâmbovița dacă aceste cursuri nu ar trebui să fie facilitate de Minister.

„Ministerul nu îți dă, atât timp cât tu nu ceri. Mi se pare normal ca schimbarea să vină de jos în sus. Fiecare își cunoaște problemele la nivel local", spune ea.

Citește și: Ghidul VICE de supraviețuire în școală

Etica și anticorupția în instituțiile publice sunt două teme de care am tot auzit în dezbaterile din media, însă abordarea depășește rareori registrul teoretic. Am înțeles ce ar trebui să învețe profesorii participanți la un astfel de curs, deși nu am idee cât din cele auzite sau discutate aici sunt aplicate, mai departe, în sălile de curs.

Le-am lăsat pe profesoare să-și continue formarea și-am plecat înapoi spre București cu gândul la anii mei de școală. Mi-ar fi plăcut ca unii dintre profesorii care mi-au predat să fi trecut pe la câte un curs de etică, unde să învețe să nu-și șantajeze elevii cu note, nici să-i manipuleze emoțional sau să-i umilească în fața clasei când „nu și-au învățat lecția la zi". Mi-ar fi plăcut, însă, nici să nu mă simt obligată să duc flori de patru ori pe an, doar pentru că așa se face.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre școala românească:
Școala românească m-a învățat tot ce e mai rău despre viață
Cum să-ți scapi copilul de toceala comunistă din școala românească
Școala românească: între profesorii care mă băteau și ăia care plângeau la ore