Tot ce-am învățat despre cum să fii bărbat la un festival cu motocicliști

La ghereta cu înghețată, un motociclist contemplă asupra selecției de toppinguri, cu mâinile pline de ulei de motor. Pe scenă, trupa rock Daalschlag, inventatorii autoproclamați ai metalului „moped", cântă o piesă despre inamicul natural al motocicliștilor: testul MOT. Câțiva tipi au parcat motoarele în fața scenei și mârâiau la formație în timp ce beau greutatea lor în bere.

În mijlocul lunii iulie 2017 am fost la festivalul Motorcycle Jamboree, cel mai mare eveniment de motocicliști din Germania. În fiecare an, aproape șase mii de oameni se strâng într-un aeroport sovietic abandonat din satul Jüterbog, la sud de Berlin. Nu e vorba doar despre motociclete, există și o competiție pentru bărbați puternici, un ring de box, stripteuze care se fâțâie prin mulțime cu șerpi și formații care dau foc la scenă. Dar, în principal, sunt foarte mulți bărbați musculoși care iubesc motocicletele.

Vezi și: Banda de motocicliști ai lui Iisus

Ce înseamnă mai exact să fii bărbat, e o întrebare destul de importantă zilele astea. Percepția noastră despre masculinitate este atât de toxică, încât ne omoară timpuriu bărbații, asta cred oameni furioși care dau vina pe feministe pentru problemele lor, plus hoardele de tineri activiști care încearcă să redefinească bărbăția. Eu aș fi suspectat că festivalul Motorcycle Jamboree e un loc unde astfel de conversații nu au loc. Mi-am imaginat un rai pentru tipi care iubesc berea, tâțele și motocicletele. De aceea m-am dus la festival, ca să fiu martor la masculinitatea tradițională în cea mai pură formă a ei.

După standardul fizic, Herbet Czeplinski este în mod convențional, foarte masculin. E unul dintre cei mai musculoși tipi ce care i-am văzut vreodată. El mi-a spus că ridică între 220 și 300 de kilograme, lucru pe care nici nu pot să mi-l imaginez. Atunci când nu se antrenează, el lucrează ca pădurar, unde adună cu mâinile goale copaci căzuți și smulge rădăcinile din pământ. „E prielnic pentru a-mi îmbunătăți anduranța", spune el despre jobul lui. Ce mi se pare și mai impresionant e că de abia devenise un bărbat în mod oficial, Herbert împlinise recent 18 ani.

Tătăl lui Herbet l-a condus aproape 400 de kilometri de la Bremen la festivalul motocicliștilor, unde să-și etaleze puterea în competiția de bărbați puternici. În dimineața respectivă, el a concurat într-unul dintre evenimentele principale, aruncatul pietrei. În comparație cu el, ceilalți concurenți păreau că au venit să distreze publicul, până când Herbert a intrat pe scenă ca să arate cum se face treaba. Când i-a venit rândul, el a ridicat pietre de mărimea mingilor de fotbal, de parcă erau mingi de tenis, aruncându-le atât de departe, încât publicul nu se oprea din aplaudat.

Acum câțiva ani, Herbert, care la 15 ani era campion mondial la ridicat greutăți, a fost invitat la o emisiune televizată găzduită de Stefan Raab, un fost concurent de la Eurovison. El a fost prezentat publicului din studio drept „cel mai puternic copil din lume". După apariția aia, Herbert a fost inundat de cereri pentru interviuri din presa locală, îmi spunea el în timp ce făcea scheme din pectorali.

Publicul de la festival aprecia fizicul lui Herbert, dar nu se întâmplă mereu așa în viața de zi cu zi. „E greu să te aproprii de fete când arăți ca mine", mi-a spus el. „Ele preferă tipi gen Justin Bieber." Din cauza mușchilor, el arată mult mai în vârstă, iar Herbert e mereu blocat în media de vârstă de 22 de ani, iar fetele de vârsta lui consideră că e prea bătrân, iar femeile mai în vârstă sunt dezamăgite când află cât de tânăr este.

El s-a molipsit de pasiunea pentru exerciții fizice de la tatăl lui Ingo, care e tot un halterofil. La început doar privea și îl imita pe tatăl lui, dar pe la 10 ani, „Herbert făcea mai multe flotări decât putea număra", mi-a spus Ingo. Următorul campionat mondial e în curând, iar, până atunci, ei continuă să se antreneze în echipă. „Halterofilia e o chestie de ego", adaugă Ingo. Din punctul lui de vedere, limitele corporale e felul în care halterofilii explorează masculinitatea. Dar tatăl și fiul nu doar lucrează împreună la sală din când în când, ci sunt și bounceri la un club din Bremen.

Gazda competiției de bărbați puternici, Lars Peterson a fost primul care l-a invitat pe Herbert la festival. Lars e un fost campion de aruncat pietre și el a venit cu ideea de a organiza o competiție de bărbați puternici în cadrul festivalului.

A trecut ceva timp de când Lars a mai aruncat pietre. „Obișnuiam să fiu într-o condiție fizică super bună", spunea el. „Acum sunt bucuros dacă pot arunca o pietricică în lac". El a avut ambiția de a deveni un aruncător de pietre profesionist, dar a aflat în scurt timp că nu ies bani din asta. Așa că s-a băgat în publicitate și a început să organizeze concerte rock. Zilele astea, el are un magazin online cu motociclete și muzică rock. Și-a tatuat adresa site-ului pe gât.

În revistă poți găsi recenzii de la raliuri de motociclete, discuții despre viața de motociclist și referințe la formația lui Lars, Wild Rock Project. Atunci când a adus vorba de masculinitate, Lars a spus că el consideră că bărbații au slăbiciuni și multe din melodiile formației sale sunt pe subiectul ăsta, dar și despre bărbați care pretind a fi ceea ce nu sunt, lucru pe care Lars îl urăște. De exemplu, culturiștii care doar se antrenează de ochii lumii. „Asta e chiar nasol", spunea el. „Fii autentic și arată cine ești, asta înseamnă să fii un bărbat bun."

Christian are un service de construcție motociclete în Eggesin, un oraș din nordul Germaniei. El a făcut odată o motocicletă pentru un client, din două mitraliere și câteva pistoale, printre alte lucruri. „Demilitarizate, desigur", adaugă el.

El a venit la festivalul Jamboree cu prietenul lui cel mai bun Volker, pe care l-a cunoscut când l-a lăsat să se plimbe cu motocicleta lui. „El a întrebat dacă poate să dea o tură și l-am lăsat", mi-a spus Christian. „Am crezut că face doar o tură de-a lungul străzii." În schimb, Volker a zbughit-o și s-a întors de abia după două ore. De atunci au rămas prieteni buni. „Dar nu mai împrumut nimănui motocicleta mea", glumește Christian.

La momentul respectiv Volker nu își permitea o motocicletă. La o petrecere cu ocazia nunții de argint, Christian a venit cu un cadou. „El a venit pe o motocicletă nou-nouță, direct pe ringul de dans", spunea Volker. „Există o vorbă germană despre cadourile mici care susțin o prietenie. Dar un astfel de cadou duce prietenia la un alt nivel."

De atunci, în fiecare vineri, soția lui Volker îi pregătea un pachet pentru aventurile lui. „Unde te duci?", întreba ea, dar nu primea niciodată vreun răspuns concret. Acum câțiva ani, ea a murit de cancer. „Motocicleta mea chiar m-a ajutat în momentele alea grele", spunea Volker în timp ce-și punea ochelarii de soare ca să mascheze lacrimile.

Anul trecut, Christian și Volker s-au dus într-o excursie în America de Nord, unde au făcut înconjurul Munților Stâncoși. „Motociclete, bărbați și foc de tabără. Nu e nevoie de femei", spunea Christian. El are 38 de ani, iar Volker e cu mai bine de 20 de ani mai în vârstă. „Christian e ca fiul meu adoptiv", se amuză Volker.

În timp ce se lasă seara la festivalul Motorcycle Jamboree, motocicliștii fac ture la locație de show. Eu am pus ochii pe o motocicletă decorată cu desene cu vikingi cu topoare și îngeri goi. În drum spre Jamboree, mă întrebam dacă va fi o întâlnire de indivizi retardați emoționali, blocați într-o eră apusă, dar eram cât se poate de departe de adevăr.

Când bărbații ăștia se reunesc, nu pare să fie nimic toxic în privința masculinității lor. Tipii pe care i-am cunoscut păreau deschiși și sinceri, cu toți foarte conștienți că să fii bărbat înseamnă mai mult decât motociclete și bere.

Vezi mai jos mai multe fotografii de la festivalul Motorcycle Jamboree din Juterborg.