Tâmplarul ăsta face mobilă fix pentru cele mai nebune fantezii ale tale

Odată cu popularitatea 50 Shades of Grey, accesoriile şi jucăriile erotice au ajuns în mainstream. Găseşti căluşuri şi cătuşe, bice, cravaşe sau cleme în orice sex-shop, ba chiar şi la Walmart. Dar dacă intri într-o temniţă BDSM pe bune, o să dai peste nişte accesorii la care nu te aştepţi. Dominatorii au tot felul de cârlige şi hamuri speciale. Dar cea mai impresionantă e mobila BDSM: bare şi cruci, cuşti metalice, echipamente care par de uz medical, maşini de sex şi cearşafuri uriaşe din latex care se videază pe supus.

Tipa asta pune-n aplicare cele mai ciudate fantezii BDSM din lume

N-o să găseşti măgăoaiele astea la sex shop. Produsele astea sunt fabricate de meşteşugari specializaţi în accesorii BDSM. Am stat de vorbă cu unul dintre ei. Îl cheamă Simon şi lucrează ca tâmplar la Saxon Dungeon Furniture, o firmă cu o reputaţie foarte bună, care produce scaune de lemn de înaltă calitate, cruci, aparate de încălecat, mese şi pereţi. Mi-a povestit cum a ajuns să facă asta, cât de surprinzător de uşor i-a fost să găsească clienţi şi cum hotărăşte ce să producă şi să vândă.

VICE: Cum ai început să faci mobilă fetish?
Simon: Am început ca ucenic tâmplar pe la 16 sau 17 ani. Acum am 50 de ani. Am făcut mobilă toată viaţa şi am făcut de toate. Am văzut ce se găsea pe piaţă la o căutare online întâmplătoare, acum vreo zece ani. Majoritatea pieselor erau de proastă calitate. Aşa că m-am gândit, de ce nu?

Ce probleme ai remarcat la mobila fetish care se găsea pe piaţă şi cum te-ai gândit să-ţi pui în valoare piesele proprii?
Cineva face o piesă de mobilier. O cruce a Sf Andrei, de exemplu. O face din scânduri de lemn neprelucrat, care nu sunt rindeluite şi îmbinate ca lumea. La final, ai lemn de proastă calitate, îmbinat prost şi nefinisat ca lumea.

Există o gamă standard de modele… De obicei, faci cam aceleaşi lucruri care există pe piaţă fiindcă asta se vinde. Dar eu ţin mult la calitate. Experienţa mea în tâmplărie mă deosebeşte de alţi producători. Eu până şi la o cruce standard folosesc materiale de calitate. O fac din lemn dur de arţar sau de cireş. Felul în care e construită şi finisajele sunt de calitate superioară. Proiectez piesele în aşa fel încât să fie uşor de demontat, de livrat şi de asamblat. Nu sunt neşlefuite. N-am avut nicio reclamaţie legată de calitate în toţi anii ăştia.

Când proiectezi o piesă, cum decizi ce să faci sau ce se va vinde?
Nu chiar toate, dar majoritatea pieselor pe care le fac sunt la comandă. Un client poate alege ceva de pe site şi-mi cere să modific piesa sau să fac ceva de la zero. Trebuie să le cer permisiunea să fac o piesă la fel sau s-o fotografiez. Mulţi refuză. Deci pot să le modific să nu fie exact ca ale lor [şi să le pozez şi să le vând aşa].

Cum ţi-ai clădit reputaţia şi cum ai convins clienţii să cumpere mobila făcută de tine?
Site-ul e motorul principal. Deşi nu e grozav şi trebuie modernizat, se pare că vorbeşte de la sine. Am câţiva clienţi care revin. Cumpără ceva, apoi peste şase luni comandă altceva şi ajung la o colecţie întreagă.

Ţi-au spus vreodată de ce te-au ales pe tine?
Afacerea a mers încet la început. Şi nici acum nu merge constant. Uneori, n-am mai nimic de făcut, alteori abia mai ţin pasul cu comenzile. Am discutat cu potenţiali parteneri ca Stockroom să-mi vând produsele angro prin intermediul lor. Dar le vor la preţuri atât de mici, încât nu prea merită efortul. Mai mult, pretind exclusivitate, ceea ce te limitează. N-am vândut angro până acum, dar o voi face curând. Nu prea există concurenţă pe nişa mea: o gamă mică de piese de calitate.

Cam câte comenzi ai, în medie?
Am cel puţin o comandă pentru o piesă mare pe lună. Maximul a fost de opt comenzi. Am şi un atelier care produce dulapuri, aia e afacerea mea principală.

Piesele tale standard costă între 500 de dolari şi 2.000 de dolari. Cât de sus poate ajunge preţul pentru comenzi speciale?
Nu există limită de preţ la piesele lucrate pe comandă. De exemplu, am avut o comandă pentru o piesă din lemn de mahon tapiţată cu piele italienească. Cred că cea mai scumpă piesă făcută de mine a fost un aparat de încălecat din lemn de nuc îmbrăcat în piele, făcut la comandă pentru 5 000 de dolari.

Cine sunt clienţii tăi?
Iniţial, am avut clienţi persoane fizice. De atunci, comenzile cele mai mari le-am avut de la dominatoare, care au temniţe de sex. Comandă totul de la mine. Au o temă şi vor ca toate piesele să se asorteze. Şi când comandă totul din acelaşi loc, ies mai ieftin.

Întodeauna e vorba de femei dominatoare, din clasa de mijloc sau de sus. Am o hartă pe care pun câte o steluţă când trimit o comandă. Vânzările sunt cam la acelaşi nivel pe coasta de est şi pe cea de vest, dar rare în centrul ţării. În medie, sunt de ajuns trei piese pentru a amenaja un studio personal, fiindcă piesele sunt versatile. Cea mai mare comandă pe care am avut-o a fost de câte una din fiecare piesă de pe site.

Am lucrat şi cu câteva cluburi. E mai uşor să lucrezi cu dominatoarele. Unele cluburi de noapte vor să folosească mobila doar două sau trei nopţi pe săptămână şi se uzează de la atâta asamblat şi dezasamblat. Asta poate fi o problemă.

Ai vreun model care se vinde mai bine?
Centurionul. De când l-am făcut prima dată, s-a vândut foarte bine. Am văzut multe imitaţii pe internet. Nu ştiu exact cine produce imitaţiile, dar nu prea am ce să fac. Nu ştiu dacă asta-mi afectează afacerea. Bănuiesc că da. În general, cele mai vândute piese sunt aparatele de încălecat şi crucile.

Care e cea mai interesantă sau complexă piesă de mobilier BDSM creată de tine?
Titan. A fost o comandă specială pentru o vedetă acum cinci sau şase ani. A fost greu de realizat la vremea aia, ca şi comunicarea cu clientul, dar s-a dovedit a fi una din cele mai bine vândute piese.

Ai avut mulţi clienţi din rândul vedetelor?
Am avut câţiva clienţi celebri de-a lungul anilor. Nu cred că se ştiu între ei. Cred că pur şi simplu nu sunt mulţi care vând ce vând eu. Comenzile vedetelor nu sunt neapărat mai complicate. Dar, bineînţeles, am vrut să livrez un produs perfect. Deci poate fi puţin mai stresant să lucrez la o astfel de comandă.

Ţi-a cerut cineva să faci o piesă atât de ciudată încât ai refuzat?
Nu fac nicio piesă care nu e 100% sigură. Dacă un client are în minte un design anume şi ţine morţiş la el şi produsul final ar avea probleme de siguranţă, atunci refuz. Am refuzat de curând o comandă pentru o cruce cu braţe mobile. Aş fi putut s-o fac. Dar metalul e un material mai bun pentru o asemenea piesă, aşa că am îndrumat clientul către un alt producător.

Ai adoptat şi tu stilul ăsta de viaţă de când te ocupi cu asta?
Când vorbesc cu clientul înainte de livrare, zic: „Ţin foarte mult la relaţia cu clienţii şi a trebuit să testez eu însumi produsul înainte de livrare". Clienţii râdeau. Dar, în 90% din cazuri, chiar le încercam [cu iubita mea, de care m-am despărţit între timp]. Deci, da.