Documentul secret care arată că Guvernul PSD vrea să reînceapă proiectul minier Roșia Montană

Românii se pregătesc din nou să iasă în stradă pentru Roșia Montană, la patru ani după ce subiectul exploatării miniere din Munții Apuseni a generat unele dintre cele mai mari proteste din istoria României.

Motivul organizării noilor mișcări de stradă este acela că premierul Mihai Tudose a declarat că vrea să retragă dosarul depus de guvernul tehnocrat la UNESCO pentru a declara Roșia Montana arie protejată.

Declarația prim-ministrului vine la scurt timp după ce au apărut mai multe acuzații în spațiul public la adresa fostului ministru tehnocrat Corina Șuteu care ar fi încălcat procedura atunci când a declanșat procedurile pentru includerea în patrimoniul UNESCO. În plus, se vorbește la fel de des despre faptul că statul român ar putea pierde procesul cu compania Gabriel Resources și ar trebui să plătească miliarde de euro despăgubiri.

Toate aceste informații nu fac decât să-mi întărească senzația că guvernul PSD pregătește ceva în cazul exploatării miniere de la Roșia Montană. Adică în timp ce încearcă să arunce vina pe guvernul tehnocrat (pentru o presupusă pagubă pe care ar trebui să o plătească statul român) Mihai Tudose să încerce, într-o formă sau alta, să redeschidă lucrările pentru exploarea minieră de la Roșia Montană.

Că lucrurile nu sunt chiar atât de inocente, pe cât încearcă pesediștii să le prezinte, o dovedește și proiectul de modificare a Legii Minelor, redactat acum două luni de Ministerul Economiei.

O să-ți prezint mai jos, în premieră, ce prevede acest proiect (uite aici și draftul acestuia) și ai să înțelegi singur despre ce este vorba.

Draftul proiectului de lege a fost redactat pe 12 iunie chiar de ministerul Economiei, condus la acea vreme de Mihai Tudose, în prezent premierul României. Ca să fiu corect trebuie să spun că, fiind doar un draft, ce scrie în document mai poate fi modificat pe traseul legislativ, ici-colo, prin părțile esențiale.

Dar ce prevede acest act normativ? Printre altele, autorii acestuia doresc introducerea unui articol dubios prin care să clasifice anumite zăcăminte ca fiind de importanță publică. Dacă sunt de importanță publică, asta înseamnă că acele resurse naturale sunt de interes național sau de „utilitate publică". Acest lucru va fi hotărât în Parlament, prin vot.

Ar înseamna că acele zăcăminte care susțin dezvoltarea infrastructurii naționale, care contribuie la asigurarea independenței energetice a țării, la strategia de industrializare a țării și la punerea în aplicare a strategiei de securitate națională.

Dar, mai pe înțelesul nostru, în realitate înseamnă că cei care vor exploata aceste resurse vor fi exceptați de la procedurile normale privind obținerea de autorizații, expropieri sau avize de mediu.

Acest lucru mi l-a confirmat și Mihai Goțiu (USR), vicepreședintele Senatului.

Silvia Dinică, senator în Comisia economică, industrii şi servicii, tot din partea USR, mi-a declarat, la rândul ei, referitor la proiectul Legii minelor: „Este un prim draft, încă nu a ajuns în dezbatere publică, dar aici găsim niște articole care permit exploatarea în situri arheologice cu avizul autorităților competente și în perimetre de protecție hidrologică a surselor de alimentare cu apă. În situația unei contaminări, pagubele vor fi uriașe și nu vor putea fi recuperate.

Prin trecerea zăcămintelor ca proiecte de utilitate publică se vor face tot felul de excepții și derogări de la legea de protecție a proprietăților, a patrimoniului cultural și mediului. E foarte important să vedem proiectul când va fi pus în dezbatere publică."

Dar asta nu este tot. Autorii noii legi a minelor vor să dea dreptul de a efectua activități miniere doar cu avizul ministerelor pe terenurile unde sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit și în arii naturale protejate precum și în perimetrele de protecție hidrogeologică ale surselor de alimentare cu apă și în perimetrele de protecție sanitară.

În plus, se mai prevede scoaterea definitivă din fondul forestier național a terenurilor achiziționate sau expropriate de către titularii de licențe de exploatare acolo unde trebuie să se efectueze lucrări miniere de interes public fără nicio compensare cu terenuri. În prezent, aceste avize se iau de la Guvern.

De când, la presiunea străzii, Guvernul Ponta a spus stop exploatării de la Roșia Montană, între statul român și compania Gabriel Resources există un proces de arbitraj care se desfășoară cu ușile închise, judecat de Tribunalul ICSID (Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiții) din Washington.

Printr-un document care a circulat la nivelul Guvernului României, Gabriel Resources, acţionarul majoritar al Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), a anunţat la finalul lunii iunie că va solicita despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari americani de la statul român. Motivul ar fi că România, prin blocarea proiectului minier aurifer de la Roşia Montană, a încălcat Acordul România-Canada din 2009 privind protejarea reciprocă a investiţiilor.

Suma de 4,4 miliarde de dolari înseamnă cheltuielile celor de la Gabriel Resources, care se ridică la vreo 700 de milioane de dolari la care se adaugă profitul pe care l-ar fi obținut dacă ar fi început exploatarea. Interesant este în ce au investit canadienii cei 700 de milioane de dolari. Adică, dacă dăm la o parte excursiile cu jurnaliștii în Noua Zeelandă și spoturile de la tv, Gabriel Resources a dat ceva bani pentru turism, pentru relocarea oamenilor din Roșia Montană, pe prospecțiuni, pe consolidarea unor case și pentru realizarea unui teren de fotbal sintetic. Fapt recunoscut chiar de premierul Tudose, aseară, la o emisiune televizată.

Corina Șuteu nu trebuia să înscrie la UNESCO Roșia Montană pentru a preîntâmpina vreo activitate de exploatare a aurului din această zonă. Roșia Montană este protejată, în prezent, de prevederile Legii Patrimoniului și de Legea Minelor, ultima fiind pe masa ministerului Economiei pentru a fi modificată în sensul amintit.

Adică, pentru a se ușura misiunea celor care exploatează resursele naturale prin declararea acelor minereuri de utilitate publică, prin votul Parlamentului.

Faptul că Roșia Montană ar putea fi declarată patrimoniu UNESCO nu înseamnă decât o etichetă suplimentară.

În plus, ministrul tehnocrat chiar a respectat toate procedurile. Conform legii privind protejarea monumentelor istorice, Ministerul Culturii este autoritatea cu competențe exclusive în materie.
Cum România este semnatară a Convenției Patrimoniului Mondial, Ministerul Culturii este singura autoritate care reprezintă această țară în elaborarea dosarelor care urmează să fie depuse la UNESCO.
Deci, statul român nu trebuie să plătească despăbubiri. În plus, până la urmă, nicio companie din lume nu poate să-i impună unei țări cum să își facă politica de mediu.

„Sunt o sumedenie de cazuri de state mici care au câștigat astfel de procese. Problema e că aș vrea să vedem pe ce a dat Gabriel Resources 700 de milioane de dolari. La banii ăștia, trebuia să avem o autostradă suspendată în Munții Apuseni. Ce legătură au cheltuielile alea ale lor cu proiectul minier?", spune Mihai Goțiu, unul dintre cei care au militat pentru protejarea patrimoniului de la Roșia Montană.