Legenda asta de Crăciun e mai mișto decât toate tradițiile tale

Articolul a apărut inițial pe Broadly.

Ea este o emblemă a Italiei: a femeie bătrână și zâmbăreață, pe o coadă de mătură care demonstrează că vrăjitoarele nu sunt doar pentru Halloween. Ea e Befana, Vrăjitoarea Crăciunului.

Conform unei legende, Befana aduce în fiecare an, pe 5 ianuarie, dulciuri și cadouri copiilor italieni cuminți (și cărbune pentru cei obraznici), în ajunul sărbătorii de Bobotează. Spre deosebire de Moș Crăciun, ea e înfricoșătoare, ca la carte, o hoașcă bătrână cu un nas imens, care, conform legendei, fură copii neascultători și-i duce acasă la soțul ei care-i înfulecă. Însă, la fel ca Moșul, ea intră și iese pe horn.

Ea e o gospodină dedicată, cu mătura la purtător, cu care mătură problemele anului din fiecare casă pe care o vizitează, sau alungă pe oricine o vede în carne și oase.

Originile Befanei datează de mii de ani, posibil de pe vremea zeiței romane Strenia, care simboliza nașterea noului an. În Italia, mitul ei se intersectează și cu povestea creștină. Într-o versiune, cei trei crai de la Răsărit înnoptează în casa ei confortabilă înainte să ajungă la pruncul Iisus. Aceștia o invită pe Befana să meargă cu ei, dar ca o femeie ocupată, ea refuză și mai târziu regretă decizia. Apoi, ea pleacă în căutarea pruncului Iisus ca să-i ofere cadouri, spre bucuria bebelușului sfânt.

Vezi și: British Comedy's Rising Star Michaela Coel on Swapping God for Filthy Jokes

Într-o iterație mai blândă a legendei Befana, ea este o femeie al cărei copil mult iubit moare. În delirul durerii, ea merge în căutarea lui Iisus, convinsă că el este copilul ei pierdut. Acesta este încântat de darurile Befanei și, în lumina bunătății sale, o binecuvântează drept mama fiecărui copil din Italia. Țara ține festivaluri în onoarea ei în fiecare ianuarie, atrăgând o mulți oameni care vor să sărbătorească Vrăjitoarea de Crăciun populară în Italia.

„Befana este varianta feminină a lui Moș Crăciun, iar în fiecare an, în ianuarie, sunt sute de oameni deghizați ca Befana", spune Gianni Niccoli. Profesionistul IT conduce un site dedicat Vrăjitoarei de Crăciun. „Există târguri, jocuri, tombole și premii. La Befana face vizite, uneori însoțită de Babbo Natale aka Moș Crăciun. Copiii scriu scrisori Befanei, la fel ca și pentru Moș Crăciun. Fiecare festival are totuși o notă personală. Am auzit de o Befana care s-a dat cu tiroliana de pe o biserică, ca și cum ar zbura cu mătura.

Miss Cliche, designer și vrăjitoare practicantă (sau strega în italiană) din New York, a învățat mai întâi despre La Befana de la mama ei, pe când era copil. „Orice femeie care iubește vinul, își păstrează casa curată, face mici cadouri și nu-i este frică să o spună verde în față și să lase o bucată de cărbune, un mod de a-ți spune că nu ai fost cea mai bună persoană în acest an, este genul meu de femeie", spune ea.

Am întrebat-o pe domnișoara Cliche dacă există aspecte mai întunecate ale tradiției Befana. „Dacă să-i spui unui copil că a fost obraznic, oferindu-i o bucată de cărbune,sau o bucată de bomboană care arată ca un cărbune, e un aspect întunecat, atunci da", spune ea. „Însă, în opinia mea, adevărul este un lucru bun și nu ceva de temut. Din câte știu, chiar dacă crezi că La Befana este o variantă mai actuală a zeiței Strenia, ea este binevoitoare și în mare parte e o tradiție pozitivă și amuzantă, indiferent de felul în care arată.”

Dacă o bucată de cărbune de la Befana sună neplăcut, nu te lăsa păcălit. „Partea mea preferată din dimineața respectivă era să pun mâna pe bucățile negre de „cărbune de zahăr”, o patiserie italiană, care era o plăcere atât vizual, cu textura strălucitoare și delicioasă de măncat", își amintește La Cosa Preziosa, o artistă din Irlanda.

Ea s-a născut în nordul Italiei, dar a crescut mai mult în sud între Campania și Basilicata. „Noutatea unui lucru de care ai parte doar o zi pe an îți face dimineața. În plus, pe-atunci, consideram cărbunele de zahăr un semn absolut că Befana avea un simț al umorului. Acest lucru a ajutat la disiparea imaginii de „vrăjitoare", cel puțin în imaginația mea."

„Partea mea preferată", adaugă Preziosa, „a fost ideea că, după ce trecea entuziasmul de Crăciun și de Anul Nou, mai rămânea ceva mic de sărbătorit, încă un lucru pentru care să te entuziasmezi. Iar cu Befana, cel puțin în familia mea, nu era vorba de cadouri, ci mai mult distracția de a atârna ciorapii și de a aștepta până dimineață, pentru a căuta „urmele" sosirii Befanei. Pentru mine asta era cu adevărat special."

Cine ar câștiga într-o confruntare dintre Moș Crăciun și Befana? Pentru Preziosa, nu poate fi decât un singur câștigător. „Befana, dar eu sunt părtinitoare pentru că pare mai autentică și mai strâns legată de experiența mea personală. Rolul Befanei era să încheie festivitățile cu un mic jeton și cu cel mai delicios cărbunele pe care le-am gustat vreodată, apoi dispărând cu un ultim răsuflu de Crăciun."

Când am pus aceeași întrebare domnișoarei Cliche, ea a fost definitiv în răspuns: „La Befana până la capăt. În afară de motivele pe care le-am enumerat deja, ea nu te obligă să stai în poală, așa că ea e mult mai dubioasă.”