Publicitate
Bitcoin

Ce-am învățat ca român cât am minerit criptomonede ca Bitcoin

Am început ca tot omul: voiam să fiu milionar.

de Vlad Marko Tollea
21 Ianuarie 2018, 2:02pm

Așa arăta bestia mică ce producea zgomot și căldură pe balcon. Toate fotografiile sunt ale autorului.

Era 2013. Era vară, și eram de patru-cinci ori mai naiv. Voiam să lucrez cu sunete. Puneam muzică de câțiva ani, dar voiam să trec la următorul nivel. De când trecuse un prieten DJ în Timișoara cu câteva luni înainte, mi-a spus despre Artskul, o școală neconvențională de arte.

Taică-miu’ era din București, așa că-n toamnă am fost în vizită la bunica de-acolo, care a zis că ne va găzdui pe mine și pe Paula (gagică-mea de-atunci) la ea, pe perioada cursurilor. De Crăciun, ei îi făcusem cadou un curs de scris, în același loc. Planul era făcut.

Descoperisem Bitcoin (BTC), dar nu era o chestie mare pentru mine. Tranzacționam un pic pe un site nemțesc, mai mult din joacă. Nu cu mult timp înainte de a pleca, cumpărasem vreo trei, de la un român. Preferam să cumpăr de la ai noștri, că evitam taxele interbancare internaționale. Tipul îmi spusese că el minerește Litecoin, pe care-i transforma mai apoi în Bitcoin și îi vindea. Asta mi-a stârnit un pic curiozitatea. Cei trei BTC îi luasem la puțin sub 600 de euro. Azi, ei ar fi valorat vreo 30 000.

Următoarele luni au fost destul de importante în viața mea. Traiul cam la limita subzistenței în căutarea unei mine de aur virtual mi-au cam stricat cariera pe care mă hotărâsem s-o urmez, relația în care eram, dar m-a și făcut să mă maturizez, când vine vorba de a juca la risc. Iată care au fost lecțiile.

Chiar există o comunitate în spatele Bitcoin, cu niște oameni super de treabă

Anarhie financiară, monede noi și ponturi. Firele de discuție de azi arată, în mare, la fel ca alea din 2014, iar asta e minunat!

Ajunseserăm acolo pe la începutul lui decembrie. Nu era chiar ușor să stăm cu bunica, așa că prin ianuarie ne-am găsit un apartament temporar în Drumul Taberei (mersi, familia Petrescu!). Mergeam la cursuri, dar sunt campion la procrastinare. Așadar, în loc să produc muzică, citeam despre Bitcoin de mi se uscau ochii.

Comunitatea pe care o descoperisem era pe forumul românesc de Bitcoin. Dacă ești nostalgic după perioada phpBB-urilor, adică a forumurilor ălea vechi și impersonale de prin 2000-2004, acolo te simți ca acasă. Desigur, nu stăteam doar acolo, că mai citeam și prin forumuriele despre alt-coins, adică monede similare, cât și pe reddit.

Dacă chiar ești pasionat, poți să ai un rol activ și oarecum important în comunitate

Am pierdut zile, cred, pe traducerile astea. A meritat din plin!

Comunitatea de-acolo administrează wiki-ul românesc despre Bitcoin. Adică o enciclopedie prin care orice om să priceapă mai ușor despre ce e vorba. Sursa informațiilor de-acolo este wiki-ul englezesc, iar articolele se traduceau voluntar. Engleză știu destul de bine, așa că am considerat că pot ajuta comunitatea prin asta.

După câteva săptămâni de lucru, am terminat de tradus partea de Întrebări frecvente. Chiar și acum, dacă o accesezi, majoritatea din cele aproape 50 000 de semne au fost tastate de mine. Îți spun asta nu ca să mă laud, ci ca să-ți zic că asta m-a familiarizat destul de mult cu ce e și cum funcționează Bitcoin. Bine, fie, mă și lăudam un pic.

Voluntariatul ăsta m-a adus mai aproape de moderatori și de comunitate. N-am avut beneficii directe, dar am dezvoltat niște relații virtuale (unele dintre ele chiar au devenit fizice) cu niște oameni modești, pasionați și dispuși să te ajute. Un alt rol pe care l-am avut a fost PR și coordonator de comunitate (Twitter, Reddit etc.) a unei alte monede, Groestlcoin.

Mineritul de criptomonede consumă timp, chiar dacă te pricepi cât de cât la electronice

Am început prin a mineri Dogecoin, o monedă pornită la mișto de niște oameni. În apartamentul în care stăteam în chirie, am găsit jucărioara asta.

Să clarific, un pic. Bitcoin e un sistem cu sursă deschisă (open source), adică oricine poate lua codul-sursă și crea propria monedă, modificată în diverse scopuri (minerit cu alți algoritmi, cu consum mai mic de resurse etc.). Litecoin, despre care îți spuneam pe la început, era printre primele. Doar că exista de prin 2011, iar schema era să faci rost de monede la început, când sunt ușor de cumpărat sau de minerit.

Bitcoin deja se minerea cu niște aparate scumpe și specializate, pentru Litecoin deja erau în producție astfel de mașinării, așa că îți rămânea să cauți o altă monedă de minerit.

Mineritul de Bitcoin se producea prin procesorul central al calculatorului. Apoi, lumea s-a prins că procesoarele plăcilor grafice de top (GPU) rezolvă aceiași algoritmi. Cele de la ATI făceau cel mai bine treaba asta, așa că am început să vând din cei 3 BTC pe care-i aveam, ca să-mi iau plăci și să-mi construiesc propriul calculator pentru minerit. Partea tristă e că nu prinsesem vârful din noiembrie, când un BTC era 800 de euro bucata. Așa că am vândut din ei pe la 400-600 de euro.

Plăcile grafice erau la mare căutare, așa că a fost destul de greu să găsesc vânzători români. Iar ce găseam, erau modele diferite. Astfel, m-am ales cu un miner cu trei plăci diferite, care nu se înțelegeau prea bine. Pe lângă asta, a trebuit să (mai) învăț un pic de Linux, ca să încerc să mineresc de pe un sistem de operare diferit. Dar nici așa nu scoteam cât îmi planificasem.

În fine, imaginează-ți doar câte zeci de ore pierdeam pe chestiile astea.

După mai multe încercări, am ajuns să minez Groestlcoin. Mai mult, atât de implicat am devenit încât cei care administrau direcția monedei mă făcuseră, precum îți ziceam adineauri, principalul lor om pe comunicare. Acum e amuzant, că valul cam trecuse, iar lumea nu prea mai voia să se apuce de asta. Atunci, când mineream și scriam texte pentru ei, dar prețul unei monede scădea, nu prea era.

Poate să-ți accentueze tendințele compulsive, ca la orice chestie care implică bani

OK, faci cumva rost de Groestlcoin din treburile astea. Din ei, faci rost de Bitcoin. Ce faci dup-aia cu o monedă atât de volatilă? Începi și tranzacționezi. Te pierzi pe suișuri și coborâșuri. Câștigi temporar, dar o ratezi mai încolo.

Într-o piață bearish (jargon financiar pentru o piață pesimistă și/sau declin economic), nu reziști mult, ca pește mic. Mai ales că nu faci parte din grupurile care decid pompările și vânzările bruște.

Îți oferă o perspectivă nouă, futuristă asupra banilor

Cerceii ăștia au fost cumpărați pe Bitcoin!

Nu mă înțelege greșit, nu toată perioada a fost gri spre neagră. Da, erau zile când ne puneam serios problema legată de ce-o să mâncăm mâine, dar au existat și aspecte pozitive. De exemplu, Paula e (și) artizană. Am pus câteva produse făcute de ea sau prietenele ei spre vânzare, iar două perechi de cercei chiar au fost cumpărate!

Pe lângă că-i un mijloc de schimb interesant, are o întreagă lume în spate. Nu, nu doar traficanții de droguri sau traderii folosesc Bitcoin, iar asta mi-a devenit clar în perioada aia. Pe măsură ce tot mai multe instituții financiare încep să adopte tehnologia (sau măcar să se joace cu ea), pe atât mai departe par vremurile când banii erau doar niște hârtii făcute de guvern sau niște cifre în calculatoarele băncilor.

Am mai zis-o, dar mi se pare foarte interesant felul în care lucrurile astea au posibilitatea de a schimba inclusiv piața muncii. Unii, mai anarhiști din fire, zic că lucruri precum organizațiile autonome descentralizate vor fi un des întâlnite în viitor. Dacă aș avea o mașină a timpului, chiar aș vrea să mă teleportez în 2050, să văd câtă dreptate au avut.

Nu investi vreodată în ceva mai mult decât îți permiți să pierzi

Chestia asta nu trebuie explicată prea în detaliu. Dar, foarte pe scurt, dacă singura ta sursă de venit e tradingul, trebuie să investești mult timp ca să înțelegi regulile jocului. Trebuie să te învârți în cercurile cât de cât serioase de investitori. Și, în plus, trebuie să fii foarte calm când vine vorba de bani, ca să iei deciziile cele mai înghețate și cumpătate.

Eu visam să fiu artist, îmi convinsesem gagica să vină cu mine într-un oraș mare și care nu ne era natal, iar singurele noastre surse de venit erau economiile, familia și chestia asta, care atunci mai mult ne-a supt banii și nervii. Dacă țineam de ei, însă, acum aveam bani de-o garsonieră. Ne-am despărțit în vara acelui an pentru prima dată. Și sunt sigur că deciziile proaste de investiție au contribuit la asta. Partea bună e că azi suntem prieteni. Ba chiar o mai conving să scrie ocazional pentru ziarul local pe care l-am pornit, iar asta mă bucură.