FYI.

This story is over 5 years old.

Facebook

De ce e penibil să te plângi de serviciile din baruri ieftine bucureștene (ca Maurice Munteanu)

Nu mi-aș lua niciodată un gin tonic într-o bombă de cartier, la fel cum nu aș înjura niciodată pe net un bar ieftin că are servicii slabe.
Fotografie via contul de Facebook Bravo, ai stil!

Am un prieten care e băgat în industria fashion din București și în viața simandicoasă care vine la pachet cu ea (nu, nu e Maurice Munteanu). Uneori mai ieșea și cu noi omul la bere prin bomba noastră favorită de cartier, de lângă Piața Crângași, Plugaru. Dar de fiecare dată când venea, se plângea de serviciul prost, de tonul chelnerului, de faptul că uita să mai vină la masă, de faptul că era mereu posac și nervos.

Publicitate

Noi tot încercam să-i explicăm că zicem mersi pentru crâșma aia, unde dădeam cinci lei pe o Stella servită într-un pahar ținut la frigider, dar el tot aștepta servicii de mixolog din Centrul Vechi. Ce dacă era clar că băiatul care servea lucra acolo zilnic în ture de 10-12 ore, ce dacă probabil îl plăteau execrabil la scorurile astea într-o crâșmă de cartier din curtea unei case.

Cam același lucru s-a întâmplat zilele astea când a ajuns vedeta Bravo, ai Stil! Maurice Munteanu în localul micuț MACAZ - Bar Teatru Coop de lângă Centrul Vechi. Inițial, vedeta s-a plâns că i s-a spus că nu e loc în bar și că poate aștepta afară dacă vrea (adică au respectat legile ISU). Apoi că i s-a cerut taxă de intrare și că nu i s-a dat bon. Apoi s-a luat de barmaniță că nu îl servea destul de repede, barmanița i-a răspuns, el a continuat să se certe cu ea și ea l-a amenințat cu paza. După asta, Maurice a amenințat c-a făcut plângeri peste tot împotriva barului și a lansat o postare care a început o mică furtună pe Facebook.

În caz că nu știai, Macaz este singurul bar de stânga din București. E un fel de spațiu sigur dedicat minorităților etnice și sexuale, profilor de științe politice, feministelor și a celor care luptă pentru drepturile muncitorilor din România. Spațiul e celebru mai mult ca un teatru contemporan pe teme de genul ăsta, dar a deschis și un bar care ar strânge fonduri pentru cauze pozitive de genul ăsta, dar și pentru acte artistice. Și se dau petreceri cu manele multe.

Publicitate

Din păcate, totul s-a transformat într-un fel de luptă ideologică pe Facebook, un război între lumea de lux a modei și a bloggerilor români și lumea ușor anarho-punkistă a activiștilor intelectuali de stânga. Ambele tabere au dramatizat totul la extreme, când de fapt situația e simplă. A venit un om faimos, obișnuit cu lux și fițe, într-un bar ieftin și slăbuț, și s-a plâns că nu a fost primit cu lux și fițe de o barmaniță. Apoi a început o ceartă pe net cu barmanița și cu localul. O ceartă în care ambele părți au dat-o cu bâta-n baltă.

Partea cea mai tristă e când a adus un argument de la o prietenă căreia i s-a spus că nu i se dă Cola în Macaz, că e băutură capitalistă. Cum să crezi așa ceva și să nu-ți dai seama că e o glumiță de stângist? Am luat căcălău de băuturi capitaliste acolo, fără nicio problemă.

Unii băgători de seamă au început să prezinte Macazul ca „localul de hipstări din Centrul Vechi”, dar sunt nițel pe lângă. E un fel de cooperativă de activiști, un fel de safe space. Eu merg în Macaz cam odată la două luni pentru muzica alternativă, pentru petrecerile amuzante, ca să le arăt turiștilor străini cel mai apropiat lucru de bar anarhist din oraș și ca să beau bere ieftin. Plus că-i aproape de alte cluburi din centru în care-mi fac veacul.

Nu o să iau niciodată un longdrink în Macaz, din același motiv pentru care nu o să iau niciodată un longdrink la Plugaru din Crângași. Mă aștept să fie execrabil. Nu e un loc cu barmani d-ăia ultraprofesioniști care au terminat profesională de mixologie și pot să facă trei șurubelnițe și o mimoză în doi timpi și trei mișcări. Nici nu vrea să fie asta. E un loc în care am așteptat un barman, acum un an, să-și termine partida de fusbal cu prietenii înainte să mă servească și am acceptat asta, pentru că mi s-a părut amuzant. De-asta m-am dus acolo, ca să mă simt ca în sufrageria trashy a cuiva. E un loc să stai chill.

Ceea ce a făcut Maurice în Macaz e ca și cum m-aș duce eu la Mici cu Bere în Obor, dacă aș fi genul de om care nu merge acolo. Și m-aș plânge că n-am loc la terasă, c-am venit în weekend, când nu ai loc la mese din cauza bătrânilor și hipsterilor. Apoi aș face scandal domnului care întoarce micii pe grătar, că de ce îi servește pe alcoolicii locului înaintea mea. Și, colac peste pupăză, aș face reclamație că nu mi-au dat bon pentru muștar și pâine și că m-am și înțepat în scobitoare. De ce n-au folosit d-aia cu al doilea cap bont?

E penibil să prezinți războiul tău personal cu un local ieftin ca o mare luptă pentru dreptate. La fel cum nu mi se pare ok nici să te martirizezi când serviciul slab de la localul tău e criticat, că duci o anumită luptă acolo. Ok, una e lupta ideologică, alta e berea noastră cea de toate zilele.

Urmărește mai multe din aberațiile, curiozitățile și uneori chiar lucrurile vag interesante scrise de Mihai pe contul lui de Facebook.