Fotografii de Ovidiu Gordan

Fotografii în care o să găsești câte puțin din viața ta în România

Ovidiu a adunat 10 ani de fotografie într-un album cu un nume excelent ales.

|
dec. 16 2017, 1:00pm

Fotografii de Ovidiu Gordan

De când stau pe Facebook mi s-a mai întâmplat s-ajung la pozele cuiva sau să văd la un fotograf un cadru recent și să mă gândesc că arată ca puțin din copilăria mea sau din colțul meu de România. Cred că li se întâmplă multora. D-aia m-a captivat din prima un album care e în lucru acum. Fotograful e Ovidiu Gordan și fii atent ce titlul a pus seriei foto: „Familiar place”.

El a lansat o campanie de strângere de fonduri pe IndieGoGo, unde l-am și găsit. Acolo am văzut prima dată cadrele astea trase în România în ultimii 10 ani. În câteva dintre astea am găsit o bucată bună din locurile cu care sunt eu obișnuit. Doar uită-te puțin la poza din deschiderea articolului: un câine, într-o Dacie, pe un câmp. Dacă n-ai trăit acolo, în cadrul ăla, ceva din copilăria anilor ‘90, atunci poate că n-ai prins anii buni.

Oricum, l-am căutat pe Ovidiu și i-am pus câteva întrebări ca să aflu și eu, și tu ce-i cu albumul și ce vrea să ne transmită.

E România un loc chiar atât de bun în care să-ți găsești inspirația ca fotograf?
Pentru mine, ca persoană creativă, România este o mină de aur. Noi avem tendința să trecem cu vederea, probabil suntem prea aproape, dar unii fotografi străini își câștigă existența cu poze făcute în România.

Cum a apărut ideea asta să faci o carte cu fotografiile trase-n România?
Mie îmi pare că o carte foto este cel mai intim mod prin care poți să te bucuri de imaginea fotografică. Experiența este inedită, ești doar tu singur cu fotografiile, ai timp să te uiți cu atenție la fiecare imagine în parte. O poți pune în bibliotecă și o poți revedea de mai multe ori și de fiecare dată experiența se schimbă, observi ceva ce nu ai observat la prima răsfoire, o bucurie în plus.

Mai ales că subiectul fotografiilor mele nu este unul concret, ci, mai degrabă, unul efemer. Prefer ca ele să fie vizionate într-un cadru mai intim.

Ce vrei să înțeleagă oamenii după ce-ți văd albumul?
Mi-ar plăcea să înțeleagă și fără să le mai explic eu în cuvinte. Să poată ei desluși singuri limbajul vizual intraductibil în cuvinte.

De ce ai vrut să strângi fix 10 ani?
Fotografiile, în timp, devin mai valoroase și am considerat că 10 ani ar fi îndeajuns. Dacă lași câțiva ani între momentul în care ai făcut fotografia și momentul în care selectezi imaginile, selecția devine mai coerentă.

Dacă esti detașat și uiți de momentul în care ai făcut fotografiile, faci o selecție mult mai bună a imaginilor. În plus, eu fotografiez mult și aleg doar imaginile care îmi creează o anumită stare emoțională plăcută. Așa că din 10 ani am ales 52 de poze, foarte ineficient.

E despre România, la ce fotografii am văzut din album, și despre Dacia. Îți place atât de mult mașina asta?
Da, față de imaginea autoturismului Dacia (modelul vechi), noi românii avem atașate o mulțime de amintiri plăcute. Nu-i neapărat pentru că suntem noi nostalgici după perioada comunistă, ci pentru că Dacia a fost odată mașina familiei, multifuncțională și bună la toate.

De ce ai ales o platformă străină să faci un album cu fotografii din România? Crezi că reacționează străinii la așa o poveste?

Platforma este internațională și sunt multe proiecte românești acolo. Se vând idei, iar cei care contribuie se numesc susținători. Te ajută financiar ca ideile tale să devină realitate și sunt răsplătiți cu produsul finit. Practic, faci cumpărături, nu donezi.

Cred însă că fotografiile mele sunt universale și că povestea pe care o spun ele este una legată de condiția umană în general. Sigur că românii vor putea înțelege mai profund, pentru că este povestea lor.

Ce reacții ai stârnit până acum?
Oamenii sunt în general entuziasmați de proiect și, pe lângă cei care au contribuit financiar, sunt si cei care mă ajută cu sfaturi valoroase. De exemplu, un cadru didactic al Biblioteka Katedry Fotografii UAP din Polonia m-a contactat pentru o colaborare. O să revin cu detalii mai multe pe pagina campaniei. Țin să spun însă că unul dintre scopurile principale ale acestei campanii este să construiesc o comunitate de oameni cu aceleași interes cu care voi putea colabora pe viitor.

Interviul a fost editat pentru lungime și claritate.

Vezi mai multe fotografii publicate de VICE:
Viaţa de zi cu zi în România comunistă

Un japonez a fotografiat Bucureștiul din 1990, când era pierdut între comunism și democrație

Fotografiile astea îți arată România suprarealistă în care trăim

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE