Am mers la o prezentare de modă într-o închisoare din Brazilia

În fiecare miercuri, designerul brazilian Gustavo Silvestre merge la penitenciarul pentru bărbați „Judecătorul Adriano Marrey” din Guarulhos, Brazilia, și îi învață pe deținuți cum să croșeteze. Vizitele lui fac parte din proiectul Projeto Ponto Firme, o inițiativă educativă pe care Silvestre a început-o în 2015. [Vizitele] reprezintă o deconectare foarte apreciată de la viața din închisoare. Dar întâlnirea care a avut loc miercuri, în data de 4 aprilie, a fost alimentată în mod special de îndeletniciri, entuziasm, surprize și lacrimi, în timp ce deținuții au asistat la o prezentare de modă în incinta închisorii, în cadrul căreia modelele au defilat în hainele pe care chiar ei le-au creat.

Spectacolul din închisoarea Adriano Marrey a fost precursorul celei de-a 45-a ediție a Săptămânii Modei de la São Paulo (SPFW), care a început pe 21 aprilie. Pentru prima dată în istorie, evenimentul include haine făcute de deținuții de la Adriano Marrey, sub îndrumarea lui Silvestre.

Lecțiile de croșetat din închisoare au început în 2015. Ideea i-a aparținut lui Igor Rocha, directorul programelor de educație din cadrul închisorii. El a lucrat în sistemul brazilian de penitenciare timp de 20 de ani și a organizat cursuri de teatru și diverse ateliere pentru deținuți. Având în vedere că croșetatul și cusutul sunt activități tipice în centrele de detenție braziliene, avea sens să fie implementat un astfel de atelier pentru deținuții cărora le place să croșeteze. Silvestre a acceptat provocarea de a preda cursuri la nivel avansat pentru patru deținuți care știau deja cum să coasă și a mai luat și alți șapte bărbați care nu atinseseră în viața lor un ac de cusut. Conform designerului, în ultimii trei ani, peste o sută de deținuți au participat la acest atelier. El a adăugat că lista de așteptare depășește cele 20 de locuri disponibile.

Cusătură cu cusătură, studenții lui au creat pălării, kimonouri, paltoane și ursuleți de pluș. Alții au făcut articole de îmbrăcăminte cu franjuri, genți și rochii de plajă. Stilurile încorporează istoricul individual al fiecărui designer în parte, dar și tendințele actuale din modă.

Felipe Lopes, în vârstă de 26 de ani, a lăsat deoparte ața și acul doar după ce a început prezentarea de modă. Era deja familiarizat cu cusutul, dar și-a dat seama că atelierul lui Silvestre l-a ajutat să-și îmbunătățească croșetatul. El spune că cel mai mult îi place să coasă prosoape de baie, covoare și prosoape de bucătărie. A mai spus că i-ar plăcea foarte mult să pună într-o bună zi bazele propriului brand, iar fratele lui și prietenii să-i fie modele. Lopes, care a fost închis în 2014, spune că familia lui este mândră de el, deși își amintește mustrarea pe care a primit-o de la mama lui: „A trebuit să mergi la închisoare ca să înveți să croșetezi.”

Rodrigo Domingues, compozitor și membru al trupei braziliene de hip-hop Original Rap, susține că oamenii văd închisoarea ca pe o chestie „degradantă și [o fundătură]”. Bărbatul în vârstă de 33 de ani intenționează să schimbe această percepție cu ajutorul meșteșugului său și prin crearea de ținute chiar și în afara închisorii, după ce va fi eliberat.

Rocha a vrut să distrugă stereotipul cum că bărbații nu pot croșeta. După ce și-a dat seama că de fapt mulți deținuți cos, el și Silvestre au venit cu ideea de a organiza un atelier de croșetat. După ce programul s-a dovedit a fi un succes, Rocha l-a întrebat pe Silvestre dacă ar trebui să facă o prezentare de modă.

Rocha crede că croșetatul este un exemplu bun de potențial creativ care există în interiorul închisorii. El mai spune că atelierele le oferă deținuților încredere în sine. Prezentarea de modă este o modalitate de a le oferi deținuților speranță, de a-i inspira să creadă că – chiar și când au comis o infracțiune – se vor reintegra în societate cu abilități noi și vor păși cu mândrie.

Când Lopes a văzut cum rochia lungă creată de el cu spatele gol e purtată pe podium, a rămas fără cuvinte, spune el. „[A fost] un sentiment de nedescris", își amintește bărbatul.

Silvestre s-a asigurat că toți studenții erau prezenți, ca să poată primi aplauze din partea publicului. „Când am intrat, eram copleșit de emoții. A trebuit să mă forțez să nu mai plâng”, a spus el. „Apoi, am fost cuprins de un sentiment neașteptat de tărie sufletească. M-am abținut să nu plâng, ca să-mi păstrez cumpătul și să-i susțin pe băieți, pentru că și ei erau foarte copleșiți. A fost totul foarte emoționant. Nu știu cum să descriu ce s-a întâmplat; încă nu am apucat să procesez tot."

„Arta pe care o producem are la bază multă muncă și este de valoare”, spune designerul. El vede Projeto Ponto Firme ca pe un mijloc de a le oferi o perspectivă nouă și de a le lărgi orizonturile." Deschide calea spre posibilități noi și speranță.

Pentru Silvestre, Projecto Ponto Firme începe să prindă și mai mult contur pentru că penitenciarul și Primăria Guarulhos continuă să coopereze. El spune că asta va ajuta promovarea și susținerea muncii deținuților și le va oferi de asemenea asistență pentru reintegrarea lor în societatea braziliană.

Articolul a apărut inițial pe VICE BR.