Teoriile conspiraţiei în cazul crimei de la Caracal îţi arată că România a luat-o razna

Crima Alexandrei de la Caracal (pe lângă cea a Luizei), cu tot alaiul de ură, jenă și ridicol care o însoțește, a ajuns una dintre cele mai reprezentative şi autentice radiografii ale societăţii româneşti. E o oglindă în care ne holbăm de zile bune şi nu părem să ne săturăm de această imagine grotescă.

Moartea acestei adolescente este o poveste a unui dezastru perfect: tot ce putea merge rău a mers rău. Toate autorităţile implicate au bifat, ireproşabil, toate căsuţele incompetenţei desăvârşite: poliţişti indolenţi (asta ca să nu spun proşti şi ticăloşi), mincinoși şi incapabil să citească, în 11 ani, un biet manual de operare a sistemului 112, procurori plini de exces de zel fix când nu era cazul, funcţionari abrutizaţi şi neprofesionişti. Nimic nu a fost omis.

Timp de mai bine de o săptămână, opinia publică a fost trecută prin duşurile scoţiene ale ştirilor care alternau oroarea cu delirul instituţional: fiecare detaliu al crimei era aproape imediat dublat de o imbecilitate profesională a vreunui purtător de chipiu din cadrul „instituţiilor de forţă ale statului român”.

Iar atunci când minciunile cele mai grosolane vin chiar din partea poliţiei, este greu – dacă nu imposibil – să mai laşi închis robinetul conspiraţiilor. Primele zile ale acestei crize au fost un festin al acuzaţiilor reciproce între instituţii aparent respectabile, din triunghiul STS-Poliţie-Procuratură. Am avut parte de jumătăţi de adevăr sau minciuni dolofane menite să bage sub preș prostia şi incompetenţa. Oamenii trebuiau să se „acopere”.

Şi, la fel cum natura are oroare de vid, vidul ăsta instituţional a trebuit umplut cu ceva: cu teorii ale conspiraţiei.

Circul ororilor e acum complet.

Este, de departe, teoria cea mai vehiculată (în diverse variante), dar şi care se bazează pe un sâmbure de adevăr. Crima (sau crimele, la această oră nu avem confirmări suplimentare certe) s-a petrecut într-un veritabil El Dorado al traficanţilor de carne vie. Iar faptul că ditamai poliţistul din Olt a găsit de cuviinţă să sune pe ditamai interlopul local nu face decât să complice şi mai mult lucrurile şi să ridice şi mai mult suspiciunile. Fiecare bâlbă instituţională întăreşte această teorie.

Argumentul conspiraţionist: crima e mult prea oribilă pentru a putea fi făcută de un singur om, e nevoie de o vastă reţea pentru a muşamaliza cazul. Felul greoi şi inept în care s-au mişcat poliţiştii în primele zile creează, astfel, scuza perfectă: au procedat special aşa pentru a acoperi urmele, nu pentru că vorbim despre nişte oameni extrem de prost pregătiţi. Degeaba vine un fost şef de Interpol şi spune că scopul reţelelor de carne vie e să ţină în viaţă victimele. Piatra a fost deja aruncată.

Crima s-a petrecut la câţiva kilometri de Deveselu, într-un judeţ notoriu pentru cazurile de proxenetism şi trafic de carne vie. Astfel, la o extremă e o crimă oribilă, la cealaltă - cel mai formidabil sistem de apărare din lume. Ambele situate în proximitate imediată.

În plus, avem cazul reţelei din 2012 de care ar fi profitat şi ceva tipi care lucrau la scutul de la Deveselu. Este o reţetă perfectă: iei două extreme şi, la fel cum spaţiul se deformează în prezenţa gravitaţiei, curbezi logica. Dacă „ceva s-a întâmplat în 2012”, sigur trebuie să aibă legătură cu ce se întâmplă în 2019. Brusc, vina autorităţilor e diluată de grozăvia scenariului apocaliptic: nu te poţi pune cu americanii, domne’, sunt lucruri la nivel înalt care se petrec dincolo de puterea noastră. România e ţara în care credem în ambulanțe negre care fură organe, că străinii ne fură copiii pentru aceleași organe, dar nimeni nu e dispus să creadă un adevăr simplu şi înfiorător: Alexandra a murit din cauza nepăsării şi a incompetenţei Poliţiei.

Nu. Alexandra a murit pentru că aşa a vrut Unchiul Sam. Teoria „Deveselu” e îmbrăţişată de pseudoziariştii fascinaţi de cai verzi pe pereţi, dar şi de categoria de fani CpF şi naţionalişti verzi care sunt siguri că asasinul livra „dame notabilităţilor din zonă, inclusiv poliţie, parchet, servicii, lideri politici”. Ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, este noul AntiHrist local. Subiectul e mană cerească pentru adversarii DNA şi ai Laurei Codruţa Kovesi (argument suprem: „Iată! Ăştia sunt procurorii medaliaţi de Kovesi!”).

Iulian Capsali vorbeşte chiar despre o „juntă militară globalistă” implicată în uciderea Alexandrei. Logica e colosală: Iohannis-traficantul de copii, moartea Alexandrei şi scutul de la Deveselu. Iată cum se leagă lucrurile, să fii orb şi tot ar trebui să vezi. Totul a fost dat peste cap de telefonul dat de Alexandra la 112. Concluzia: Alexandra trebuie să dispară. E mare grădina Domnului (asta ca să vorbesc pe înţelesul lui Capsali & co.).

Totul, în jur, pute a conspiraţie. E exact rețeta testată deja cu succes la Colectiv. Nici vorbă de corupţie care să ucidă. În capetele adepţilor diabolici ai teoriei conspiraţiei, Raţiunile de Stat şi nu Corupţia de Stat e ceea ce ucide. Iar focul e elementul de legătură. Foc în cazul Colectiv, foc în cazul Alexandrei, te-ai prins? Pronie divină materializată sub forma Ocultei Mondiale.

Însuşi maestrul Ion Cristoiu se declară sceptic în privinţa teoriei „asasinului singuratic”. Alexandra „n-a fost ucisă, ci extrasă de Reţea”, spune gazetarul. Acesta dă ca exemplu de manipulare afacerea ziariştilor români răpiţi în Irak, în 2005.

Sugestia: nu crede în datele oficiale. Totul e o conspiraţie!

Pe Antena 3, nivelul de toxicitate crește odată cu ştirile cu SMS-uri misterioase şi verdicte venite din partea fostului procuror şi actual şomer politic, Norica Nicolai: „E clar că e o protecție a acestor rețele care aduc mulți bani”.

România TV, în schimb, a preluat cu succes ştafeta defunctului OTV. Acest caz oribil este o mană cerească pentru specialiştii în fake news de la RTV. Problema e că specialiştii de mai sus nu sunt singuri. Posturile TV, conturile de Facebook, pieţele publice, gările, staţiile de tramvai s-au umplut peste noapte de specialişti în probe ADN şi crematorii umane. E o paranoia națională, un spectacol live al grotescului livrat în formă pură. Oameni care nu au acces la probe sau informaţii, dar cu verdicte ferme. Ei, pur şi simplu, „ştiu”. Și, dacă nu știu, atunci CRED. Oricum ar fi, nimic nu-i oprește în a lansa conspirații în spațiul public, fără niciun fel de asumare a răspunderii.

Cele mai oribile scenarii legate de temperatura de ardere, compoziţia cuptorului circulă nestingherit. Ba chiar, trompeta cazului, Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei, declară pe pagina sa de Facebook că nu crede că cenușa găsită în butoi aparține Alexandrei, în ciuda informațiilor transmise de autorități.

Până şi nefericita doamnă Grapini are revelaţii şi se bagă în seamă cu propunerea macabră de a arde un animal în butoiul din curtea ororilor: „Să demonstreze că arde în timpul care l-a avut la dispoziție și arderea este completă”.

Corolar: din moment ce biata fată nu putea fi arsă, e clar că a fost făcută dispărută de Oculta Mondială. Dumnezeu să ne ierte pe toţi.