Poveștile despre sex a trei persoane în scaun cu rotile

Înainte de accidentul Nadiei, sexul era distractiv. Era mișto, plin de spontaneitate, dar în mare totul era normal. Dar acum trei ani, a devenit o nouă provocare căreia trebuia să îi facă față. Nu de sex îi era teamă, ci mai degrabă de explicațiile constante despre spasmele din picioarele ei sau de ce avea un cateter sub-pubic. Trebuia mereu să-și valideze corpul – a făcut-o să se simtă precum o casetă stricată și-și făcea griji despre ce vor crede oamenii. „Mă simțeam de parcă aș fi avut nevoie de fițuici, Bună. Numele meu este Nadia și am asta, este ok dacă îmi tresare piciorul.”

La vârsta de 22 de ani Nadia a avut un accident de mașină. Coloana i-a fost sfărâmată și, deși își poate folosi brațele, picioarele nu-i mai funcționează.

Când și-a luat prima oară concediu medical în timpul perioadei de reabilitate de la Christchurch Burwood Hospital, s-a întâlnit cu un prieten apropiat. Prima lui întrebare a fost: „Mai poți face sex?” Acum Nadia râde când își amintește conversația. „Așa că i-am spus că vaginul meu nu a fost cusut.”

Apoi a lovit-o – așa urma să fie viața de acum înainte? Oamenii vor pune întrebări intime și personale în orice moment? Oamenii încă o mai întreabă pe Nadia dacă poate face sex și sunt fascinați de faptul că încă poate foarte bine.

Când a venit vorba de sex, Nadia știa că va trebui să încerce și să vadă ce se va întâmpla. Dar se și temea de judecata oamenilor care habar nu aveau ce înseamnă să trăiești cu o problemă la coloană. Este important pentru ea să găsească pe cineva în care să aibă încredere pentru că, deși încă mai poate face treaba, actul în sine este acum ceva destul de diferit. Cea mai mare schimbare, spune ea, a fost lipsa spontaneității – nu pot doar să „sar în pat cu cineva rapid și să-i zic să aștepte o secundă că am nevoie la baie fiindcă am probleme cu vezica”.

Nadia spune că ea este cel mai mare dușman al ei pentru că-și pune mereu bariere ca să prevină posibilitatea unei relații de teamă că se va simți ca o pacoste. „Vin cu un asemenea bagaj acum… lucrurile durează mai mult, am nevoie de mai multă planificare, întâlniri nesfârșite, lupta cu durerea, spasme, vezica… totul.”

Simte nevoia să spună oamenilor că este „puțin mai diferit decât atunci când te-ai culca cu o persoană normală”. Dar răspunsurile pe care le primește înapoi nu sunt chiar cele la care se aștepta. „Toată lumea îmi spune că este ok, iar eu mă simt penibil.”

La început, Cody, în vârstă de 23 de ani, nu a avut parte de aceeași înțelegere. Avea 15 ani când s-a rănit jucând rugby. Așa a paralizat de la piept în jos. La finalul adolescenței, de fiecare dată când ieșea în oraș cu prietenii sau la petreceri, era tratat diferit. În special de către fete, care îl comparau cu prietenii lui și făceau mișto de el că i s-a permis să iasă și să bea alcool. „Oamenii sunt chiar amuzanți. Își imaginează că dacă ești în scaunul cu rotile nu mai poți face nimic.”

A realizat destul de rapid după accident că lucrurile s-ar putea să nu mai fie chiar ok acolo jos – „va mai funcționa? Pot să mai fac sex?” Doctorii i-au explicat în termeni medicali, dar până la urmă nu ai cum să știi până nu încerci. „Ăsta este unul dintre cele mai enervante lucruri, că nu este la fel cum obișnuia să fie și prima oară e puțin dubios, dar, știi, vine la pachet cu teritoriul.”

După accident, sexul nu mai era o prioritate. Încă mai ieșea cu băieții, dar nu la agățat. Era important pentru Cody să cunoască fata potrivită și să nu se arunce cu capul înainte în nimic. Așa a cunoscut-o pe Jess cu care este împreună de aproape un an.

Mi-a spus că atunci când a venit timpul pentru sex, nu și-a făcut prea multe griji. „Dacă trebuie să treci prin procese, ia o Viagra sau ceva, totul e bine… Știi, viața îți oferă o portiță, trebuie doar să treci prin ea. Eu doar încerc să mă distrez și să mă bucur de toate oportunitățile.”

Pentru cineva cu probleme la coloană, pozițiile pot fi limitate și senzația poate varia în funcție de nivelul traumatismului. Cu toate astea, Cody spune că relația lui sexuală este „foarte bună” și că totul merge ca uns în acel departament. „Încă mai simt, deci cred că sunt destul de norocos, fiindcă unii oameni nu mai simt nimic. Cred că ar fi puțin cam greu așa.”

Claire, în vârstă de 40 de ani, a avut un accident în 1995. Se bucura destul de mult de aventurile de-o noapte când avea 20 de ani pentru că sexul era distractiv și bun de experimentat. „Mi se părea mai degrabă un favor pe care mi-l fac. Îmi tot reformulam în minte ca să nu sune a Am toate aceste probleme cu care ei mă ajută, d-aia a ieșit Sunt minunată că-i ajut. Numai așa puteam să fac față atunci.”

Sexul pentru persoanele cu traumatisme la coloană este despre a fi deschis la minte și a depăși limitele pentru că nu mai este vorba doar despre sex prin penetrare. Natura traumatismului duce la o deconectare dintre organele genitale și creier, așadar, deși cineva ar putea fi excitat, s-ar putea să nu se vadă fizic. Asta necesită răbdare și înțelegere, dar și explorarea altor opțiuni și metode de stimulare. Claire spune că ar trebui să existe educație despre creier, un „organ sexual real dacă oamenii ar ști ce să facă cu el și cum să-l folosească”.

A vorbit cu partenerul ei curent mai multe luni înainte să se vadă în persoană și așa au reușit să se cunoască foarte bine. Mai târziu, el i-a spus că dacă s-ar fi cunoscut într-un bar, probabil că n-ar fi vorbit niciodată cu ea pentru că era în scaun cu rotile. Pe Claire a ajutat-o foarte mult social media ca să dărâme bariere, mai ales în rândul tinerilor. „Acum trei ani… atunci mi-am făcut prima oară cont pe social media și am văzut brusc toate aceste femei din jurul lumii care se prezentau în modul ăsta foarte sexy.

Am trecut prin mai mulți ani de ură la adresa propriului corp și nu mă consideram valoroasă… cu toate astea acum parcă am mai multă încredere în corp după accident.”

Și Cody vrea să acceseze puterea social media și se gândește să-și deschidă propriul canal de YouTube ca să educe oamenii despre cei cu probleme la coloană. El spune că nu trebuie să-ți lași limitările să-ți afecteze percepția. „Nu lăsa ca ce nu poți face să afecteze ce poți face.”

Articolul a apărut inițial pe VICE NZ.