5 pași obligatorii pe care să-i faci când îți iei vacanță de la corporație, în România

„Jurnal de corporatist” este o serie scrisă de o colaboratoare VICE care lucrează într-o multinațională din București. În fiecare articol, vei regăsi câte un episod din viața ta monotonă, pe alocuri neînțeleasă, de corporatist.

Vacanța de vară pentru corporatiști – cunoscută și ca block leave – se referă la perioada aia de două săptămâni, din iulie și august, când activitatea în companii se diminuează - slow business time sau off season. Ca orice proiect, vacanța trebuie în primul rând aprobată, apoi concepută în funcție de buget, pregătită de lansare, executată și apoi măsurată în funcție de eficiență.

Pentru a avea cele mai bune șanse să primească aprobare, un corporatist își planifică cele 21 de zile de concediu încă de la începutul anului, într-un Excel pe care îl primește de la șeful direct. Scopul planificării este să nu plece toată lumea în același timp și să lase biroul gol. Cu cât te treci mai devreme în Excel, cu atât mai bine.

Dacă nu știi exact când vei pleca în vacanță și preferi să mai aștepți până prin martie, aprilie, lucrurile se complică rău, nu mai ai loc în Excel, trebuie aprobări speciale de la șef, negocieri cu colegii, swap-uri, negocieri cu familia sau cu prietenii cu care ai vrea să mergi. În fine, cel mai bine te treci de la începutul anului, să îți securizezi cele două săptămâni undeva în august, chiar dacă nu ai ales încă o destinație.

În familiile în care sunt doi corporatiști e și mai multă planificare și negociere, de obicei cel care câștigă mai mulți bani are drept de veto. Câteodată se ajunge la următoarea constatare:

„Să-i spui lu’ vaca aia de șef-ta că îți dai demisia! E al cincilea an când ne face asta! Extraordinar! Trebuie să-mi iau eu vacanță când i se scoală ei!”

Cel mai nasol e dacă îți schimbi jobul în lunile de vară, când Excel-ul e fully booked și adio, ultimul venit stă în august la birou și mai rezolvă și din planningul colegilor vechi care nu aveau back-up și nu puteau pleca.

Conceptul e foarte important, discuțiile pe tema vacanțelor reprezintă o formă de socializare în corporații.

La întrebarea: „Unde te duci în vacanța de vara?” ar fi bine să ai un răspuns care să fie conform cu poziția ta în organizație, noile trenduri de destinații pentru corporatiști, noile trenduri din echipa ta, vacanța de anul trecut, preferințele personale, etc.

Câteva concepte de vacanță des întâlnite în organizații sunt:

• Vacanțele exotice – pentru CEO, membrii boardului, managerii care au rezultate și bonusuri mari.
• Vacanțele în Grecia și Turcia – în special pentru corporatiștii care nu au o funcție în management și care au copii. Se preferă pachetele all inclusive, resorturi de cinci stele, pe principiul nu mai pot cât am muncit anul asta, vreau să zac undeva pe o plajă!
• Vacanțele în Bulgaria – cam nasol, semn că salariul și statutul în organizație sunt cam jos. Nisipurile de Aur sunt fumate rău și sunt semn de decădere în ierarhia corporatistă.
• Vacanțele last minute – pentru cei mai aventuroși sau care nu au avut timp de nimic, au muncit până în ultima clipă. Cine nu poate să-și ia block leave și are două-trei zile legate de un weekend sau de 15 august își ia un city break: Italia undeva la mare, sudul Franței, Lisabona vine tare din urmă în topul preferințelor.

Cu o săptămâna-două înainte de vacanță, orice corporatist inițiază discuții cu colegii referitoare la apropierea iminentă a plecării. Își exprimă entuziasmul și are un nivel de energie ridicat, cu o toleranță mult mai mare la frustrare:

Deși este în Excel din ianuarie și a lansat cererea în sistemul intern de concedii de acum o luna, cererea corporatistului e pe flux, șeful nu i-a aprobat-o și trebuie să facă discret niște apropouri cum că într-o săptămână și trei zile pleacă, e ok nu, că s-a programat din ianuarie, doar să-i dea approve în sistem.

„Aaaaa, da, tu pleci, nu mai țineam minte… păi și ai pregătit raportul ăla pentru regiune? Cine îți ține locul?”, îți zice șeful…

„Plec, da, m-am trecut în Excel din ianuarie, am făcut și cerere în sistem, am vorbit cu Miki, îmi ține ea locul că ea pleacă exact după ce mă întorc eu. Lucrez acum la raportul ăla, să te mai uiți și tu odată pe el. Nu plec fără să ți-l dau… Doar să dai și tu approve să ajungă cererea la HR.”

În sfârșit pleacă. Își dă check-in pe Facebook sau feeling aventurous/gratefull/ let the fun begin!!

Colegii ajung la 09,00 la birou și încep cu like-urile și cu comentariile:

„Haaaveee fuuuunn! Să bei și pentru noi o bere!!! Vezi că în Thasos cele mai bune fructe de mare sunt la nuștiuce tavernă!!! Neapărat să mergeți cu ăla mic la delfinariul ăla din port, e geeeniiiaaaalll!!!!”

Începe documentarea momentelor cheie pe rețelele sociale. Postările sunt cea mai importantă etapă, dovadă faptului că planificarea, alegerea locației, nivelul de relaxare anticipat, sunt în parametrii sociali agreați.

Poate dă și șefu’ un like, să stea omul liniștit că nu s-a supărat că a plecat în vacanță chiar acum când era așa multă treaba, deși el era în Excel din ianuarie.

Din când în când se conectează la email, răspunde random la câteva mesaje, la câteva telefoane, semn că îi pasă cu adevărat de companie și de rolul lui și oricum, work is fun, munca se face cu pasiune și trebuie să-i placă ceea ce face.

Ziua de luni după vacanță e cam deprimantă. Se aduc bomboane sau dulciuri specifice destinației alese și discuția arată cam așa:

„Unde să mănânci când ești în Lefkada, în Bulgaria la all inclusive nu mai merg niciodată, era plin de români, am mâncat super mult, acum trebuie să mă duc la sală, să vezi ce-mi face tipul asta pe care l-am luat ca personal traier, nisipul era din ăla negru vulcanic, apa era super albastră, nu plină de alge ca la noi, era să ajungem cu copilul la urgență, per total a fost super ok ca și raport preț-calitate, simțeam nevoia unei vacanțe, da chiar mi-a fost dor de voi, mă gândeam, ce mișto ar fi să mergem și noi toți într-un weekend undeva, nu? Ce zici, Ioana? Dai tu un mesaj pe grup la toată lumea?, Miki, ce mișto că tu pleci mâine, am văzut că a scris clientul ăla, i-am răspuns eu că nu-i răspundea nimeni…, nevasta-mea nu prea s-a simțit bine, a făcut și o insolație nasoală în prima zi și a stat cu ăla mic, am zis că la anul tot acolo mergem că ne-a plăcut de oamenii ăștia care aveau vila, hai că mai povestim că am un call acum la 11, facem un review pe S1.”