La ce să te aștepți când te duci pentru prima dată la psiholog

Dacă te-ai hotărât că a venit momentul să te duci la terapie, atunci ai făcut deja munca cea mai grea: ai recunoscut că ai avea nevoie de sprijin pentru sănătatea ta mintală sau pe tema unei probleme emoționale, ai găsit doctorul sau consilierul potrivit și ți-ai programat o ședință. Dar ce se întâmplă, de fapt, odată ce ajungi la cabinet – și e ceva ce poți să faci înainte ca să meargă totul ca uns?

Ghidul ăsta o să te ajute să înțelegi procesul de a începe terapia, dacă e prima dată pentru tine.

În ciuda progresului de care ne bucurăm, stigmatul împotriva celor care caută tratamente pentru sănătatea lor psihică e încă real – iar asta în ciuda faptului că circa jumătate dintre noi vor fi ajunge să se confrunte cu o problemă psihologică serioasă, spune Marla Deiber, psiholoagă cliniciană licențiată la Centrul pentru Sănătate Emoțională din Zona Metropolitană a Philadelphiei.

„Toți avem propriile resurse și propriul repertoriu de instrumente care ne ajută să facem față, iar uneori factorii de stres din viața noastră depășesc capacitatea de a face față”, spune ea. „Nu e de judecat.” Poate îți vei pune în continuare la îndoială alegerea de a merge, chiar și în timp ce intri în sala de așteptare, dar nu e un motiv să nu încerci să vezi dacă îți aduce vreun beneficiu.

„Probabil că există un motiv pentru care ți-ai programat întâlnirea (sau pentru care te-a încurajat altcineva s-o faci). Dacă nu ți-e clar motivul, e bine să iei un loc, poate să-ți notezi câte ceva în jurnal”, spune Adam Gonzalez, psiholog clinician licențiat și director fundator la Centrul de Cercetare Clinică Minte-Corp al Universității Stony Brook din New York. „Întreabă-te: ce se-ntâmplă în momentul ăsta în viața mea și cum aș vrea să arate viața mea? Ce scopuri mi-aș putea propune?” Te poate ajuta să te rezumi la ce speri să obții din experiență.

Mai gândește-te și dacă ești sau nu dispus să iei medicație. Dacă te duci la psihiatru (un doctor în medicină sau doctor osteopat, specializat în sănătate psihică) sau un asistent medical practicant, e și asta o variantă; psihologii, consilierii și asistenții sociali nu-ți pot prescrie medicamente, dar îți pot da trimitere, dacă face parte din tratamentul tău.

De asemenea, s-ar putea să te mai ajute și un pic de documentare online pe tema tipurilor de îngrijorări pe care le ai și ce funcționează ca să le adresezi. Uită-te pe site-uri ale organizațiilor militante, precum Asociația Americană pentru Anxietate și Depresie și Fundația Internațională pentru Sindrom Obsesiv Compulsiv, care acordă o atenție specială tratamentelor demonstrate științific, spune Deibler. Acestea fiind zise, să nu te stresezi cu nevoia de a studia. Cel mai important lucru pe care să-l ai la tine este o minte deschisă și disponibilitatea de a-ți discuta provocările și scopurile, spune Dion Metzger, psihiatru activ în zona orașului Atlanta.

Terapeutul sau personalul de la cabinet se va ocupa, cel mai probabil, de coplată sau de tariful ședinței plătit pe loc. Dacă te folosești de asigurare, poate c-o să vrei să întrebi înainte ce beneficii acoperă. Uneori, numărul de ședințe e limitat – dacă-ți faci griji cu privire la asta, vorbește cu terapeutul. Împreună, puteți în multe cazuri să cereți o scutire sau să explorați alte opțiuni care completează terapia, cum ar fi ședințele de grup sau programele de gestionare a stresului și de relaxare, spune Gonzalez.

Va mai trebui și să semnezi niște documente standard prin care consimți să fii tratat și specifici cine poate avea acces la datele tale medicale și probabil să completezi niște chestionare despre simptomele tale și istoricul medical. Dacă iei medicamente – chiar și pentru afecțiuni non-psihiatrice – adu-le cu tine sau vino cu detalii despre medicație și dozaj. Asta îi va conferi terapeutului o imagine clară a stării tale generale de sănătate (la urma urmei, unele boli fizice sau tratamente pot avea efecte secundare psihologice).

Odată ce ajungi în cabinet, poate că o să ai sau nu parte de stereotipica canapea, plus planșeta cu clamă – Metzger le are pe ambele, deși menționează că nu trebuie să te întinzi decât dacă vrei. Scopul ei e doar să-i facă pe pacienți să se simtă ca acasă. (Dacă planșeta îi intimidează, încearcă să reducă la minimum folosirea ei.) Odată ce stai comod, terapeutul o să te ghideze printr-o conversație despre cine ești și de ce ai nevoie de terapie.

„Întotdeauna încep prin a spune: «Doar încerc să te cunosc. N-o să fie întrebări intense, arzătoare»”, spune Metzger. „Oamenii vin cu garda sus, foarte stresați cu privire la cum o să se desfășoare lucrurile. Odată ce zic asta, îi văd efectiv cum răsuflă ușurați. Sunt, gen, «OK, pot să vorbesc, pot să am o conversație».”

De asemenea, își asigură pacienții că nu trebuie să discute nimic ce nu le convine să împărtășească. Terapia tinde să meargă cel mai bine când ești deschis și sincer. Dar chiar și-atunci când stai de vorbă cu un expert în sănătate psihică, e normal să vrei să construiești niște încredere înainte să verș totul. „Vrem să te simți comod și știm că procesul poate să dureze”, spune Metzger.

Pe măsură ce vorbești, ajungi și să-ți cunoști terapeutul. Poți să-i pui întrebări cu privire la calificarea sa, experiența cu genul de probleme cu care te confrunți și abordările tipice. Unele se concentrează mai mult pe abilități – strategii de a face față, pe care poți să le folosești ca să-ți gestionezi emoțiile – în timp ce altele sunt mai orientate pe intuiții și te ajută să cauți și să înțelegi sursa primară a sentimentelor tale negative. Nu există neapărat o abordare corectă și una greșită, dar în ședința asta poți să începi să-ți faci o părere despre ce s-ar putea să rezoneze cu tine.

„Nu toți terapeuții sunt potriviți pentru toată lumea, așa că încearcă să-ți dai seama cum ar putea fi să fii în aceeași cameră cu acest terapeut anume”, spune Gonzalez.

Tot ce hotărăști să dezvălui va rămâne strict între tine și terapeutul tău, cu câteva excepții marcante, spune Gonzalez. Dacă terapeutul se teme c-o să-ți faci rău ție sau altora, s-ar putea să facă ceva ca să intervină. Au obligația legală să raporteze violența domestică și abuzurile sau neglijența care implică bătrâni, copii sau persoane cu dizabilități. Și dacă un tribunal îi obligă să-ți elibereze dosarul, asta va trebui să facă.

Chiar dacă nu intri prea în profunzime, s-ar putea să constați că și simpla deschidere a cutiei cu sentimente și subiecte pe care nu le-ai mai discutat deschis până acum duce la reacții puternice. „Uneori, oamenii sunt surprinși de cât de multe amintiri emoționante le evocă”, spune Deibler. Adeseori, când ai necazurim depui mai mult efort decât îți dai seama să ții lucrurile sub control, n-ai nevoie de prea multe ca să se destrame. „De obicei le zic, sunt psiholog. Dacă nu plânge lumea la mine-n birou, înseamnă că nu-mi fac treaba ca lumea.”

Deși parte din asta poate fi incomod, pacienții care vin pentru prima oară la Metzger spun că se simt ușurați. „Simt că s-au descărcat și chiar înainte să ne apucăm să lucrăm la tehnicile terapeutice, există ceva foarte benefic în simplul fapt că poți să vorbești despre lucrurile prin care ai trecut”, spune ea.

Deși s-ar putea să te simți deja mai bine, să nu te aștepți la o soluție rapidă pentru toate problemele tale: „Nu există prea multe leacuri de o ședință”, spune Gonzalez. În plus, terapia nu funcționează ca un antibiotic – înghiți o pastilă și vezi rezultate. Terapeutul o să-ți ofere observații și ghidaj, dar va trebui să depui efort, ca să-ți schimbi gândurile și comportamentele, spune Metzger.

La finalul primei ședințe, probabil terapeutul va trece în revistă subiectele acoperite, îți va oferi câteva gânduri și va propune un plan despre cum să lucrați împreună. Asta s-ar putea (sau nu) să implice un diagnostic – uneori, asta durează preț de mai multe ședințe – dar ar trebui să ai măcar o idee despre chestiile la care îți sugerează terapeutul să lucrezi și un pic de logistică despre cum să faci asta. De obicei, asta implică ce tehnici veți încerca, de câte ședințe s-ar putea să ai nevoie și ce va trebui să faci pe cont propriu, între ședințe.

Unii terapeuți pur și simplu nu sunt atât de grozavi și nici măcar cei buni nu sunt buni pentru toți clienții. Uneori poți să-ți dai seama instant că nu aveți chimie. Dacă ți se pare că ai fost etichetat prea repede cu un diagnostic – în doar câtev minute – sau dacă te simți judecat, e un semnal de alarmă că probabil lucrurile n-o să funcționeze, spune Metzger.

Altminteri, e o idee bună să dai măcar două sau trei ședințe de probă relației. Dacă nu ești singur, poți chiar să îi împărtășești terapeutului din motivele tale de disconfort cu privire la cum merge situația cu terapia. „Spune-mi ce nu ți-e comod și poate reușim să ne dăm seama de ce – s-ar putea să fie chiar ceva la care trebuie lucrat”, zice Deibler. „Știi, gen, poate ți-e greu să împărtășești chestii intime, pentru că ți se pare foarte rușinos. Nu e neapărat vorba de terapeutul cu pricina, ci de câteva dintre chestiile dificile pentru tine.”

După o vreme, dacă situația chiar nu evoluează, s-ar putea să-ți fie mai bine să schimbi terapeutul sau metoda de tratament. Terapeuții buni înțeleg asta, dacă le zici, sau pur și simplu nu-ți mai programezi încă o întâlnire, spune Deibler.

Dacă prima tentativă nu merge, dar încă mai crezi că ți-ar prinde bine ajutorul, nu renunța. „Din păcate, o experiență rea chiar poate să schimbe în rău perspectiva completă a cuiva asupra a ceea ce este terapia”, spune Metzger. Sfatul ei? Documentează-te un pic despre terapeuți, înarmat cu ceea ce tocmai ai aflat despre ce nu funcționează pentru tine și mai încearcă o dată. „Terapia are potențial să-ți schimbe viața.”

Acest articol a apărut inițial pe Tonic.