Acest eseu a apărut inițial în numărul revistei VICE, Privacy & Issue, creată în colaborare cu Broadly. Poți citi mai multe povestiri în ediție aici.Când Res și partenera lui sunt departe unul de altul, petrec mult timp pe telefoane. Într-o noapte, când Res era plecat, au adormit în timpul unui schimb de mesaje. S-au trezit câteva ore mai târziu, parțial adormiți, și au dat să-și caute telefonul care era de fapt lângă ei. Mâinile lor s-au mișcat spre el, își amintesc ei mai târziu, ca și cum „mâinile tale s-ar mișca către trupul iubitului în noapte”. Au început să se gândească, Ce fac? Ce a devenit obiectul ăsta pentru mine? Res s-a întrebat ce s-ar întâmpla dacă ar trata acel ecran ca pe un „trup” – nu ca o extensie a lor, ci mai degrabă ca pe un element în sine. Ce ar fi dacă, în cele din urmă, uitatul cu atenție la ele – lucrurile la care ne holbăm, cele care se holbează la noi toată ziua – „ar revela”, spun ei, „ceva despre intimitate, identitate, dorință și sex”?
Publicitate
În urmă cu câteva luni, în cele două case ale lui Res din New York și Suedia, s-au pus pe găsit răspunsurile la întrebările astea. În seriile lor noi, pe care Res planifică să le transforme într-o carte, prezintă latură fizică a telefoanelor - ce înseamnă să deții o astfel de tehnologie - și arată pe ecran un spațiu intim, de obicei un portret. De exemplu, într-o fotografie apare o mână care înhață un iPhone, pe ecranul căruia e o femeie goală într-o poziție seducătoare; un mesaj de la „muncă” îi acoperă capul.„Am găsit mereu lucrurile de care ne era dor în fotografii”, spune Res, „dar nu ne-am apucat niciodată să le căutăm cu mâinile în noapte.”
Articolul a apărut inițial pe VICE US.