FYI.

This story is over 5 years old.

carte

Lumea asasinatelor făcute de serviciile secrete ale Israelului

Cartea jurnalistului Ronen Bergman „Rise and Kill First. The secret history of Israel’s targeted assassinations” vorbește despre operațiunile Israelului care au stârnit atât de multe controverse în Occident.
mossad
Membri ai facțiunii armate a Hamas din Fâșia Gaza, una dintre țintele serviciilor secrete israeliene. Fotografie de Hepta, via Mediafax Foto

Un sfat din Talmud spune astfel: „dacă cineva vine cu intenția să te omoare, ridică-te și omoară-l tu primul”. Plecând de la această învățătură bine cimentată în mentalitatea iudaică, jurnalistul de investigații Ronen Bergman, cel mai bun reporter specializat în serviciile secrete israeliene, a publicat anul trecut o istorie a operațiunilor secrete ale comunității de intelligence din Israel, foarte bine primită în toată presa mare occidentală. Cartea se numește Rise and Kill First. The secret history of Israel’s targeted assassinations.

Publicitate

Subiectul este cu atât mai fascinant cu cât are în centrul său nu neapărat ideea de operațiune sub acoperire, ci programele de „targeted assassinations” coordonate de către statul Israel, concept care a stârnit multe controverse din perspectiva drepturilor omului în Vest. În lipsa unei traduceri standard acceptată în limba română, aș traduce această formulă prin „operațiuni de eliminare a unor ținte pe care statul Israel le consideră inamici”. Corelează asta în logica luptei împotriva terorismului și vei înțelege mai ușor care este scopul acestor operațiuni.

Programele de „targeted killing” au început să fie folosite după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, iar Ronen Bergman susține că Israel a recurs cel mai des la ele decât oricare altă țară occidentală. În Vest, ele sunt interzise.

În 2006, Curtea Supremă din Israel a statuat că acest tip de operațiuni reprezintă o formă legitimă de apărare a țării împotriva terorismului (până atunci ele nu erau reglementate) și a definit condițiile punerii în aplicare a acestor operațiuni. Acțiunile sunt puse în aplicare printr-un ordin al premierului, iar la ședințele în care sunt decise dacă anumite personaje considerate „ținte” vor fi ucise participă conducerea Mossad (serviciul de informații extern al Israelului), membri ai serviciului de informații intern (Shin Bet), membrii ai Israel Defence Forces (IDF) și, uneori, chiar și un rabin.

Publicitate

Înainte de implementarea unei astfel de operațiuni, agențiile secrete sunt obligate să urmeze niște proceduri. Ca regulă generală, este preferabil să fie arestată ținta despre care există informații certe că pune la cale atacuri asupra cetățenilor israelienii sau coordonează atacatori, iar decizia de lichidare a acelei ținte se ia doar dacă ea justifică minimalizarea pierderilor de vieți omenești.

Curtea Supremă le-a interzis să pună în aplicare operațiunile de „targeted killing” în situațiile în care comunitatea de intelligence deține informații că în zonă se află copii.

cartea-lui-bergman

Pentru a evita erorile, identitatea persoanei care urmează să fie ucisă trebuie confirmată de către două surse independente una de cealaltă în același timp.

Bergman nu ocolește nici situațiile din trecut în care au existat erori de identificare și dezvăluie o acțiune din iulie 1973, când Mossad a ucis un marocan nevinovat care lucra chelner într-un orășel din Norvegia, pentru că îl confundase cu Ali Hassan Salameh, teroristul care plănuise uciderea atleților israelieni din timpul Olimpiadei de la Munchen, din anul 1972.

Să fim bine înțeleși, acest tip de eliminare a unor personaje considerate ostile statului Israel din perspectiva terorismului nu schimbă sistemul de legi aplicabile cetățeanului simplu. Crima, potrivit sistemului judiciar din Israel, rămâne una dintre cele mai grave infracțiuni dacă ea este săvârșită de către cetățenii obișnuiți și este sancționată ca atare.

Publicitate

Ce afli din lumea închisă a serviciilor secrete

De la înființarea sa în anul 1948, statul Israel a coordonat aproximativ 2 300 de operațiuni de asasinare, în urma cărora au fost ucise mii de ținte. Chestiunea devine controversată cu atât mai mult cu cât Ronen Bergman dezvăluie că au existat operațiuni ratate, în care au fost ucise personaje nevinovate sau victime colaterale. Acest tip de subiect va fi întotdeauna înconjurat de dileme etice: sunt justificate aceste acțiuni împotriva unor ținte considerate teroriste, cu riscul de a ucide și oameni nevinovați?

Un interviu la televiziunea americană CBSN cu Ronen Bergman despre cartea sa.

Autorul evită sentințe, însă prin bogăția informațiilor cu care descrie fiecare operațiune în parte invită cititorul să tragă singur concluziile. Conflictul palestiniano-israelian, de pildă, este atât de complicat, încât este imposibil să nu apară victime colaterale de o parte și de cealaltă.

Pentru documentarea acestei istorii, Ronen Bergman, care deține și un doctorat în istorie la Cambridge, a lucrat șapte ani, timp în care a înregistrat în jur de o mie de interviuri cu oficiali cu rang înalt politic, cu personaje din conducerea serviciilor secrete israeliene, care implementau aceste operațiuni sau unor simpli „operativi”.

În același timp, Bergman a avut acces la informații clasificate pentru a verifica acuratețea unor operațiuni cunoscute deja publicului și pentru a face publice altele cu totul neștiute.

Publicitate

Bergman observă că, de-a lungul timpului, a existat puțină coordonare între Mossad, Shin Bet și AMAN ( serviciul secret al armatei israeliene) pentru strângerea informațiilor și implementarea acestor operațiuni, paradigma schimbându-se însă după septembrie 2000, când civilii și membrii acestor unități militare au început să lucreze sub același acoperiș. Consecința acestor strângeri de rânduri? Dacă în anul 2000, au fost puse în practică 24 de „targeted assassinations”, trei ani mai târziu numărul acestora crescuse la 135.

Cronologic, cartea lui Bergman începe cu atacurile mișcării subterane sioniste împotriva țintelor britanice din timpul Mandatului britanic (1922-1948) și se termină cu o versiune nouă despre operațiunea de ucidere a oamenilor de știință din domeniul nuclear care lucrau pentru Iran.

Capitolele volumului ating operațiuni care au devenit celebre în lume, cum ar fi capturarea nazistului Adolf Eichmann și aducerea lui în Israel; operațiunea de eliminare a oamenilor de știință germani care lucrau pentru Egipt, în timpul regimului lui Nasser, războiul prelungit al Mossad împotriva Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Operațiunea Pace pentru Galileea, Afacerea Bus 300 din 1984, în care conducerea Shin Bet a ordonat execuția a doi activiști palestinieni, iar apoi a depus mărturie mincinoasă privind implicarea ei în această operațiune, decapitarea conducerii Hamasului în timpul celei de-a doua Intifada (2000-2005) și multe altele.

Publicitate

Bergman nu se sfiește în a sparge și legende care au făcut înconjurul lumii. El susține că, după succesul operațiunii Eichmann, în urma căruia Hannah Arendt definea „banalitatea răului”, Mossad nu a mai găsit oportun să aloce energie pentru prinderea naziștilor răspândiți în lume, pentru că amenințările Israelului erau cu totul altele.

Deși abundă în operațiuni, care, așa cum justifică establishmentul, au schimbat procesul de decizie în multe momente tensionate ale Orientului Mijlociu, sunt analizate și unele eșecuri răsunătoare.

Unul dintre ele s-a petrecut în septembrie 1997, când o echipă de opt membri Mossad, la ordinul premierului Benjamin Netanyahu, a încercat să-l ucidă pe Khaled Mashal, care atunci deținea funcția de șef al mișcării Hamas din Iordania. Israelienii, care intraseră în Iordania cu pașapoarte canadiene false, l-au atacat pe la spate pe Mashal în timp ce acesta voia să intre în clădirea în care lucra, în ideea de a-i inocula un gaz otrăvitor în ureche. La scurt timp, doi dintre agenții Mossad au fost prinși de polițiștii iordanieni. După incident, Regele Hussein i-a cerut lui Netanyahu să-i spună antidotul pentru otravă, amenințând cu ruperea relațiilor diplomatice. La început Natanyahu a refuzat, însă cum relațiile diplomatice se complicau foarte mult, președintele SUA, Bill Clinton a intervenit și l-a convins pe premierul israelian să oferă antidotul cu care medicii iordanieni i-au salvat viața lui Mashal. În urma acestei operațiuni ratate, șeful Mossad, Dany Yatom, a demisionat.

Publicitate
ronen-bergman

Ronen. Fotografie via contul său de Facebook

Românul Ion Pacepa apare în operațiunile Mossadului

Plină de informații care ating toată istoria complicată a conflictelor din Orientul Mijlociu, cartea lui Ronen Bergman aduce în discuție inclusiv serviciile de informații românești, din timpul generalului Ion Pacepa, fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) al României comuniste, consilier personal al dictatorului Nicolae Ceaușescu, care ar fi fugit la americani. Jurnalistul abordează în detaliu planurile Mossad, coordonate de premierul Ariel Sharon, care dezvolta o obsesie de a-l elimina pe rivalul și liderul palestinian, Yasser Arafat. Deși au existat eșecuri din partea Mossad de asasinare a liderului palestinian, jurnalistul sugerează fără a putea da însă informații sigure, că moartea misterioasă prin otrăvire, la Paris, a lui Arafat s-ar datora Mossadului.

„Dacă aș ști răspunsul la întrebarea cine l-a ucis pe Yasser Arafat, nu aș putea s-o scriu în această carte, nici măcar nu aș putea să scriu că eu știu răspunsul. Cenzura militară din Israel îmi interzice să discut acest subiect”, scrie Bergman în cartea sa.

La nivel de imagine, această abordare avantajează, totuși, Mossad, lăsând deschisă portița că agenția este atât de puternică încât l-a putut elimina inclusiv pe liderul simbol al palestinienilor.

Bergman susține că Mossad ar fi pus mâna pe o înregistrare compromițătoare, realizată de oamenii lui Pacepa, în timpul vizitei liderului palestinian la București, cu imagini în care el ar fi întreținut relații sexuale cu bodyguarzii săi, ipoteză care există de altfel și în cartea lui Pacepa, Orizonturi roșii. Informația nouă pe care o susține Bergman este că acea casetă ar fi ajuns în mâinile israelienilor, iar Ariel Sharon a fost pe punctul de a distribui imaginile pe internet pentru compromitere.

Publicitate

„Sharon a renunțat la această idee dezagreabilă când Israel și-a atins obiectivele prin alte metode- convingând Administrația SUA că Arafat este incorigibil. Israel a strâns probe indubitabile privind implicarea lui Arafat în contrabanda cu arme, cunoscută drept Afacerea Karine A, vasul cu care erau aduși din Iran grupuri de teroriști în Teritoriile Palestiniene”, scrie jurnalistul.

Ce fel de oameni caută Mossad ca să-i transforme în agenți secreți

Procesul de recrutare al Mossad s-a rafinat mult de-a lungul timpului tocmai pentru a garanta succesul operațiunilor din Orientul Mijlociu. După eșecul spionului Eli Cohen, infiltrat în sfera militară a aparatului de stat sirian, deconspirat de către sirieni și condamnat la moarte, Mossad a devenit mult mai sever în selecția agenților care lucrau sub acoperire în țări ostile. Mai întâi, trebuie spus că agenția avea acces la baza de dată a populației și o primă selecție se făcea fără ca nimeni să știe. O a două condiție era să fie format deja de către armata israeliană, lucru des întâlnit în Israel, întrucât în această țară armata este obligatorie atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

„Candidatul perfect avea prezență europeană, unul care putea să treacă ca turist sau om de afaceri dintr-o țară ai cărei cetățeni erau bine primiți în lumea arabă. Un grup de potențiali recruți consta în copiii intelectualilor israelieni sau corpului diplomatic israelian care petrecuseră mult timp peste hotare din cauza locurilor de muncă ale părinților lor. Dar majoritatea recruților erau imigranți care trăiseră în țările lor natale până la maturitate. În cazuri foarte rare, Caesarea ( o unitate secretă) recruta un evreu care încă trăiește în afara Israelului, pentru că aveau un avantaj evident: nu mai trebuia să fie instruiți pentru a juca rolul unui non-israelian”, explică Bergman.

Profilul psihologic pentru a fi primit în lumea spionilor israelieni? Să fii echilibrat psihic, inventiv în a gestiona situații noi, dar să calculezi bine riscurile, pentru a nu pune în pericol operațiunea, să știi să disimulezi sau să-i minți ușor pe alții, dar să nu-ți minți niciodată superiorul și să fii un bun vorbitor de limbi străine. Cine e atras de această lume? Cei cărora le plac aventurile și nefericiții în căsnicii. Ambele variante erau acceptate. Mossad susține că nefericirea de acasă, pusă în slujba statului, poate aduce foloase.

Editor: Gabriel Bejan