Hotelul din Ibiza în care o ardeau Freddie Mercury și George Michael

În 1978, Tony Pike, un playboy australian în vârstă de 43 de ani, a sosit în Ibiza și a dat peste o proprietate veche de cinci sute de ani care era de vânzare în San Antonio. Nu avea în plan să-și deschidă un hotel; pur și simplu a simțit ceva pentru proprietatea abandonată, parțial pentru că i s-a părut un semn că se numea Can Pep Tonieta (în engleză, Proprietatea micului Tony) și parțial pentru că nu a realizat că, în spaniolă, inhabitable înseamnă nelocuibil.

După ce și-a cheltuit toți banii pe proprietatea delapidată, n-a avut de ales decât să o renoveze personal. Nu avea electricitate, nici apă curentă, zidurile și tavanele se prăbușeau. Cumva, a reușit totuși să deschidă Hotel Pikes doi ani mai târziu și, în următorii 30 de ani, a continuat să-l renoveze și să-l repare pe timpul iernii, când hotelul era închis.

A adăugat o sală de sport – pe care n-a folosit-o nimeni niciodată – un teren de tenis, o piscină cu un bar scufundat pe care l-a construit personal cu un târnăcop timp de trei luni și un nou dormitor pentru atunci când o soție sau iubită nouă refuza să doarmă în aceeași cameră ca fostele.

În anul în care a deschis hotelul, o întâlnire întâmplătoare cu un tip care căuta locații pentru noul videoclip al trupei Wham! s-a dovedit a fi un moment important pentru hotel. Club Tropicana a debutat la MTV în 1983 și a imortalizat atât hotelul, cât și pe Tony, care apare în videoclip ca barman, cu o mustață ca-n filmele porno din 1970.

„Nu-mi imaginam cât de important o să ajungă videoclipul respectiv, atât pe plan profesional, cât și personal”, spune Pike în memoriile lui. „Rolul din videoclip m-a făcut super cunoscut. Vremea era perfectă, iar hotelul arăta ca un paradis. A fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face. După ce a fost lansat videoclipul, hotelul a devenit instant aglomerat. Îi datorez enorm lui George Michael.”

Istoria hotelului Pikes e intrinsec legată de cea a lui Tony, atât ca nume, cât și ca personalitate. Un narator carismatic, Tony își fermeca toți oaspeții cu poveștile despre copilăria lui săracă și abuzivă din Anglia; le spunea cum a intrat în Marina Comercială la 15 ani, cum și-a construit o afacere de succes în Australia, a călătorit prin lume, a supraviețuit unui naufragiu în Caraibe, s-a căsătorit de cinci ori și s-a culcat cu peste trei mii de femei (și câțiva bărbați).

După ce a trecut peste greutățile din prima parte a vieții, și-a dorit să se distreze și să-i învețe și pe alții să se simtă bine. Era un mare afemeiat și un dependent de sex autodeclarat; a pus asta pe seama aortei duble cu care a fost diagnosticat la vârsta de 30 de ani. „Am o inimă foarte puternică, se laudă Pikes. Un bărbat sănătos pompează cinci litri de sânge în corp. Eu pompam șapte. Unde crezi că se duceau cei doi litri în plus? Așa le-am putut fi de folos atâtor femei.”

Hotelul a devenit locul lui de joacă. Prin anii '80 și '90, în fiecare sezon, vedete precum Kylie Minogue, Boy George și Naomi Campbell se retrăgeau în adăpostul hedonist dintre dealurile Ibizei. Julio Iglesias era de-al casei. L-a fermecat pe șeful poliției din zonă, care îl cam pistona pe Tony, și l-a convins să-l lase în pace. Iglesias venea la hotel atât de des încât una dintre camerele hotelului îi poartă numele, lucru care l-a făcut pe Freddie Mercury – un alt client fidel – foarte gelos. Solistul Queen petrecea anual luni de zile în hotel, ca să se distreze, să înregistreze sau să se ascundă de public. Când a împlinit 41 de ani, a dat o petrecere atât de destrăbălată la Pikes încât a rămas în folclorul Ibizei.

„Freddie a cântat pentru prima oară Barcelona în mai 1987, în barul din Pikes”, își amintește Tony. „Mai târziu, barul a devenit suita Marrakesh și, până la urmă, sub conducerea noilor proprietari, Freddie's Bar. Freddie ar fi fost foarte mândru să știe că au numit un club de noapte după el.”

Grace Jones, care a fost într-o relație deschisă cu Tony timp de mai mulți ani, vizita și ea des hotelul și își amintește de Tony cu simpatie: „Era un tip pe genul lui Hugh Hefner. Avea un penis enorm și m-am bucurat să mă ocup de el”. Poveștile despre cum iubita lui Tony din vremea aceea o fugărea pe Grace în jurul piscinei la micul dejun îți dau o idee despre cum decurgea viața în hotelul unde nu existau limite.

Presa a început să publice tot felul de zvonuri, dar Tony a zis că majoritatea poveștilor exagerate nu erau adevărate. De exemplu, cea care susținea că în hotel se mâncau fulgi de ovăz cu cocaină la micul dejun („Ce risipă!”). Totuși, recunoaște că multe n-au fost publicate și altele erau atât de trăznite că n-ar fi putut fi inventate.

„Pe vremea aia, dacă îți luai de băut la bar, erau mari șanse să ai în față și o linie de cox. Asta înseamnă că vindeam coca? În niciun caz, dar se mai nimerea să primești o liniuță bonus când aveai noroc.”

Însă, așa cum se întâmplă mereu, după râs vine plâns. În 1995, la vârsta de 61 de ani, Tony a fost diagnosticat cu SIDA. Din fericire, s-a întâmplat într-o vreme în care se lucra la dezvoltarea unor medicamente pentru controlarea virusului și a reușit să-l trateze.

Câțiva ani mai târziu, în timp ce negocia o ofertă de a vinde hotelul unui producător din Miami, fiul lui Tony, Dale, care n-a fost convins de ofertă, a venit personal să negocieze. Producătorul s-a oferit să-l ia de la aeroport și, câteva ore mai târziu, a fost găsit împușcat mortal pe plajă, în Key Biscayne.

Nu se cunosc multe detalii și au existat mai mulți țapi ispășitori; în orice caz, Tony a fost devastat. Cenușa fiului său a fost împrăștiată la rădăcina măslinului de șapte sute de ani din fața hotelului, unde e și o plăcuță memorială cu numele lui.

Prin 2011, atât Tony, cât și hotelul, o duceau prost. Era bătrân și se despărțise de a cincea soție, care a condus hotelul până atunci. Locul începuse să-și piardă farmecul printre vilele de lux și hotelurile de cinci stele care s-au deschis între timp pe insulă.

Dawn Hindle și soțul ei, Andy McKay, fondatori ai Manumission și proprietari ai Ibiza Rocks – o companie de evenimente care aduce muzică live în cluburile de pe insulă –, au închiriat inițial hotelul trupelor pe care le aduceau să cânte.

Câțiva ani mai târziu, au cumpărat proprietatea de la Tony și au recondiționat-o. Au transformat sala de sport în studio de înregistrări, au vopsit terenul de tenis în roz electric și au transformat cea mai mare sală în club de noapte, dar în rest au încercat să respecte viziunea originală a lui Tony.

„În prezent, Pikes este o bucățică autentică a insulei cu o atmosferă boemă. Reprezintă valorile de bază ale Ibizei, care sunt aceleași ca acum douăzeci de ani: libertate, deschidere, acceptare. Hotelul a fost mereu accesibil și prietenos, în ciuda aparențelor luxoase. Iar pereții lui pur și simplu respiră istorie”, a explicat Hindle.

Dar Ibiza s-a schimbat. Acum trebuie să respecte legislația europeană, așa că nu mai poate mitui poliția ca să dea petreceri ilegale de câte două zile. În trecut, Tony conducea personal oaspeții pe insulă, dar hotelul oferă acum o versiune formală a acestui tur. Există asistenți care te ajută să faci rezervări și îți recomandă locuri de văzut pe insulă.

Încă se țin petreceri, DJ Harvey e rezident în fiecare luni, Primal Scream a ținut un after-party acolo (la care a participat și Kate Moss). La hotel au fost cazați Mark Ronson, Jade Jagger și Lily Allen. Dar azi, totul se face legal, cu bilete, liste de invitați și ore de închidere. Hotelul atrage și clientelă nouă în căutare de muzică live sau festivaluri literare. Există și un cort de yoga și urmează să se deschidă și o zonă de wellness.

Una dintre înțelegerile contractului cu noii proprietari a fost ca Tony, care are astăzi 84 de ani, să aibă o cameră a lui în hotel. Din păcate, anul trecut, proprietarii au renunțat la înțelegere, iar Tony s-a mutat în altă parte, unde e asistat medical non-stop.

„Deja se ajunsese în punctul în care, dacă ieșea din cameră, putea oricând să cadă pe scări sau să se înece în piscină. Sau să ia droguri cu o tânără de douăzeci de ani și să facă infarct”, a zis Hindle.

Suntem siguri că e fix genul de moarte care i-ar surâde lui Tony oricum.

San Antonio, situat la doi pași de dealurile pe care e construit Pikes Hotel, era pe vremuri una dintre destinațiile preferate ale britanicilor dornici de nebunii. Zona s-a reinventat ca destinație culinară. Wild Beets, un restaurant vegan din apropiere, e condus de un bucătar din New York, Taller de Tapas îi aparține altui chef faimos, Boris Buno, iar Aubergine, un restaurant cu produse organice, e proprietatea hotelului Atzaro.

Cât despre plaje, Cala Conta e unul dintre cele mai faimoase locuri însorite de pe insulă. Iar Cala Bassa, o plajă populară și veselă cu apă turcoaz și nisip auriu fin, e la 15 minute de mers cu mașina.

Hotelul e deschis din aprilie până în octombrie. Prețurile se întind de la 150 la nouă sute de euro pe noapte. Există 25 de camere și un apartament mare cu terasă, bucătărie și lounge. Restaurantul hotelului, premiat de mai multe ori, oferă mâncare britanică tradițională gătită din produse locale. Barul cu piscină, numit Club Tropicana, e deschis zilnic de la prânz până la unu noaptea și servește gustări și cocktailuri. Clubul lui Freddie e deschis până la șase dimineața.

Articolul a apărut iniţial pe VICE US.