Publicitate
Stiinta

Oamenii care încearcă să-și șteargă memoria

Blocat, unfollow, hipnoză și alte moduri prin care încerci să-ți uiți foștii.

de Sara Radin; translated by Irina Gache
22 Martie 2019, 5:00am

Kate Winslet și Jim Carrey în „Eternal Sunshine of the Spotless Mind”, credit: Focus Features

Aveam 15 ani când a apărut Eternal Sunshine of the Spotless Mind. S-a întâmplat pe 19 martie 2004, exact acum 15 ani. Pe atunci, filmul lui Michel Gondry, care i-a adus lui și coautorilor Charlie Kauffman și Pierre Bismuth un Oscar pentru Cel mai Bun Scenariu, a fost considerat un film indie foarte bun, devenit ulterior un clasic. El se bazează pe relația tumultuoasă dintre Clementine (Kate Winslet), un spirit liber cu părul albastru, și Joel (Jim Carrey), un bărbat singur într-o „pasă proastă”, căruia îi este greu să-și găsească sensul în viață. Filmul sci-fi romantic îți arată momentele din relația lor în timp ce Joel trece printr-un tratament special ca să și-o scoată pe Clementine din memorie, după ce află că și ea face același lucru după despărțire. Compania fictivă Lacuna Inc se ocupă de ștersul amintirilor, lucru împotriva căruia vor încerca să lupte mai târziu.

Când a apărut filmul, tocmai începusem prima mea relație romantică, una caracterizată de despărțiri nasoale și împăcări și mai urâte. A fost o experiență formatoare în traiectoria mea și una care mi-a influențat mai multe dintre relațiile de azi, dar și un lucru de care mi-a fost mereu rușine de fiecare dată când un potențial partener îmi cerea detalii despre foști. Acum, că sunt o femeie de 30 de ani care trece prin valul vicios al dating-ului, într-o eră în care ghosting-ul, orbiting-ul și breadcrumbing-ul reprezintă normele, găsesc ceva profund atrăgător la premisa de a șterge o relație dureroasă din colțurile întunecate ale creierului. M-a făcut să-mi pun două întrebări: Chiar se poate să-ți uiți complet foștii? Și dacă da, aș face oare asta?

În primul rând, merită să iei în considerare de ce despărțirile sunt atât de dureroase încât ai vrea să îi ștergi din creier pe foștii iubiți. Conform psihoterapeutei Juli Fraga, o psiholoagă pentru sănătatea și bunăstarea femeilor, „Dacă vrei să-ți ștergi un fost, ăsta este un semn că nu vrei să faci față durerii enorme provocată de pierdere”. Ea crede că în era curentă, plină de distragere, sunt multe moduri prin care te poți anestezia (pentru unii înseamnă o beție cruntă, iar, pentru mine, o comandă la pizza) și distanța de chinul relațional, care îți poate provoca sentimente de respingere, depresie, anxietate și durere. În plus, poate fi foarte greu să treci peste cineva în momentul de față, când fiecare relație și persoană are o amprentă digitală permanentă, pe care o poți revizita cu un click.

Când vine vorba despre despărțiri, psihoterapeuta Jennifer Musselman care studiază cum oamenii sunt obligați social să creadă în idealuri senzaționaliste ale dragostei și dating-ului, spune că „creierele noastre ne transmit că durerea este groaznică și trebuie să o îndepărtăm imediat”. E o abordare validă dacă relația a fost nesănătoasă, sau cu alte cuvinte, a fost bazată pe probleme de atașament. În felul ăsta, o despărțire ar putea chiar să întărească și să declanșeze o traumă mai profundă din copilărie și o relație nesănătoasă avută cu părinții la o vârstă fragedă. Musselman spune că situațiile de care ai vrea să scapi sunt de obicei cele mai volatile și toxice.

Astfel, are sens că aș vrea să șterg orice dovadă a existenței primului meu iubit, o relație care s-a terminat în primul an de facultate când cel mai bun prieten al lui i-a spus că m-am sărutat cu altcineva la o petrecere a frăției (deși tehnic noi eram despărțiți) și a ajuns să-l bată la beție pe cel care i-a transmis mesajul. Așa a distrus și relația aia, iar a noastră s-a dus pe apa sâmbetei. Am menționat că după despărțire am aflat că aveam mononucleoză și a trebuit să-i spun să se testeze?



Odată cu maturizarea și o înțelegere mai bună a propriilor mecanisme, e posibil să te rușinezi când îți amintești de tine ca persoana care a stat cu cineva cu un comportament nociv și/sau a luat niște alegeri proaste sau dureroase. Cât de des te-ai uitat în sinea ta și te-ai gândit: „Căcat. Am făcut-o lată?”. E natural să vrei să uiți sau să reprimi acele părți din tine până le vindeci activ. La fel cum Joel și Clementine au trebuit să se lupte cu greșelile pe care le-au făcut în relație, mulți dintre noi am făcut același lucru când am șters toate dovezile despre foștii iubiți din telefoane și de pe conturile de social media, ca să ne păstrăm măcar o parte din demnitate și să ne recăpătăm controlul. Blochezi și dai unfollow ca să încerci să mergi înainte.

Dar chiar poți să-ți ștergi amintirile despre foști?

În 2007, neurologii americani au descoperit un drog care ar putea elimina amintirile. Conform Telegraph, cercetătorii au creat un drog care provoacă amnezie și poate „șterge anumite amintiri, în timp ce restul rămân intacte”. El este injectat în momentul în care subiectul își amintește un moment care l-a întristat. Pe atunci, studiul, făcut de psihiatrii de la Universitatea McGill și de la Harvard, a fost publicat în Jurnalul de Cercetare Psihiatrică și a stârnit reacții diferite. Unii consilieri guvernamentali se temeau că drogul ar putea fi folosit recreativ ca „rezolvare rapidă”, în timp ce oamenii de știință au propus procedura ca ajutor pentru tratarea victimelor cu PTSD. Descoperirile arată plasticitatea creierului și modurile prin care memoria poate fi alterată. Este la fel ca în firma ficțională Lacuna Inc, ai căror oameni de știință ștergeau amintirile cu ajutorul terapiei cu electroșocuri administrată după ce un pacient își amintește de fostul.

Chiar și așa, stergerea unui fost din creier încă nu este o procedură disponibilă pentru mase, poate nu va fi niciodată, dar există practici care te pot ajuta să te simți mai bine după o despărțire foarte nasoală.

De exemplu, EMDR, Desensibilizare și Retratare prin Mișcări Oculare, este o practică psihoterapeutică în care amintirile traumatizante pot fi alterate sau reduse în așa fel încât să nu mai deranjeze emoțional. În procesul ăsta, pacienții își amintesc lucruri în timp ce sunt puși să-și distragă atenția prin mișcări ale ochilor, ale degetelor și alte elemente. Mai multe studii au spus că este un tratament eficient pentru PTSD.

Apoi mai este hipnoza sau hipnoterapia, unde intri într-o stare de transă și-n propriul subconștient prin niște tehnici speciale, inclusiv prin replici verbale și imagini mentale care cresc atenția și concentrarea, în timp ce calmează sistemul nervos. În felul ăsta, poate fi folosită la controlarea anumitor comportamente, cum ar fi fumatul sau gestionarea anxietății și durerii.

Nicole Wells, o specialistă în hipnoză și coach pentru vorbitul în public, își hipnotizează clienții ca să scoată la iveală factorii care îi ajută deja să treacă peste o relație. De exemplu, ea sugerează o tehnică în care un client este adus în viitor, peste cinci sau zece ani, cu ajutorul hipnozei. Apoi îl ajută să-și imagineze un viitor în care o anumită relație nu mai are același impact. „Când te distanțezi de o experiență și vezi că acea emoție s-a disipat, poți să schimbi răspunsul emoțional puternic și negativ al unei amintiri și să o vezi sub altă lumină”, spune ea. Astfel, hipnoza te poate ajuta să treci peste obiceiuri proaste și despărțire mai rapid, cu forța inconștientului canalizată într-o anumită direcție.



În film, tratamentul științific eșuează și personajele realizează că vor să-și păstreze amintirile despre iubire și durere. Are sens dacă iei în considerare argumentul lui Fraga că „trecutul îți determină viitorul. Dacă nu îți procesezi durerea, o să o retrăiești”. Ca proverbul ăla care zice că e mai bine să fi iubit și suferit. Musselman spune că „Eliberarea traumei și a acestor amintiri din corpurile noastre este cheia pentru a înainta”. Acum că știu toate astea, nu cred că mi-aș mai șterge prima iubire, fiindcă ar însemna să elimin și toate momentele fericite avute împreună (cum ar fi pierderea virginității, în timp ce ascultam The Shins), plus creșterea personală incredibilă de care am avut parte, după ce a ieșit din viața mea.

Deși Eternal Sunshine of the Spotless Mind încă oferă o rezolvare care nu pare complet ilogică, când te gândești la cum a evoluat tehnologia și medicina, el îți demonstrează, după atâția ani, care-i importanța acelor amintiri. Indiferent cât de nasoală este o relație, crești mereu, iar cu cât îmbrățișezi mai mult acea creștere, cu atât ai șanse mai mari să-ți aduci oameni mai sănătoși în viață.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
Film
progrès
durere
iubiti
despartire
amintiri
dezvoltare
Relație
memorie