Am mers din Londra până-n Amsterdam cu o mașină electrică și nu regret nimic

Nissan e tare mândru de funcția e-pedal care stă la baza sistemului de asistență pentru condus încorporat în ultimul model Leaf EV. Când e activată, îi permite șoferului să opereze micul vehicul electric doar prin intermediul acceleratorului. Ca la mașinuțele de karting, apeși pentru viteză și ridici ușor piciorul când vrei să încetinești sau să oprești complet vehiculul.

Totul se datorează sistemului de frânare inteligent care gestionează energia care se pierde în mod normal când apeși frâna și o transformă în electricitate pentru baterii.

Funcționează și e foarte mișto, până începe să plouă. De ce? Pentru că mintea șoferului e ocupată să ajusteze viteza ștergătoarelor și să dea drumul la căldură ca să dezaburească geamurile.

Un lucru pe care producătorii de vehicule electrice uită de multe ori să-l menționeze e cât de mult afectează utilizarea luminilor, a ștergătoarelor și a radioului gama lor de mașini. Dacă mai încarci un Leaf și cu trei malaci și o grămadă de echipament, clar o să-i consumi energia.

Recunosc acum, în această etapă incipientă, că încercarea de a străbate cei aproape trei sute de kilometri dintre Londra și Amsterdam (cu un feribot luat din Harwich) dintr-o singură încărcare a bateriilor, pe vreme ploioasă, în decembrie, a fost, probabil, o idee foarte proastă.

Sustenabilitatea e un termen folosit des în ultima vreme (și pe bună dreptate), pe măsură ce încălzirea globală și schimbările climatice au un impact tot mai mare asupra întregii lumi. Dar sunt puține grupuri de rezistență care chiar luptă pentru binele tuturor. Unul dintre ele e Sustainable Workplace, din cartierul londonez Bankside, un spațiu industrial care funcționează ca un incubator pentru start-up-uri și afaceri care încearcă să repare din lucrurile urâte pe care le-au făcut oamenii planetei.

Găzduiește afaceri care produc orice, de la bere artizanală făcută din resturi de pâine la becuri ecologice, așa că pare un loc bun din care să încep călătoria fără CO2, care are ca punct de pornire un oraș care s-a apucat treptat să consume energie regenerabilă și se încheie în unul dintre cele mai evoluate din Europa.

Cu un Nissan Leaf parțial încărcat cu echipament, ne aventurăm pe străzile Londrei la ora de vârf și ne târâm câteva ore, în timp ce ne chinuim cu luminile, ștergătoarele și încălzirea care încearcă să facă față.

Călătoria e foarte silențioasă și surprinzător de confortabilă. Colegii mei cameramani laudă scaunele somptuoase din spate și încălzitoarele de fund; dar bineînțeles că nu le-am putut ține pornite prea mult, doar electricitatea nu crește în copaci.

În ciuda încercărilor mele de conservare a energiei, ecranul ne arăta că n-o să ajungem la destinație, în Amsterdam, cu energia care ne mai rămăsese. Din fericire, o stewardesă de pe feribot ne-a arătat că aveau prize pentru vehicule.

Pare stupid să ratezi o oportunitate de „combustibil” gratis, așa că preferăm să ne declarăm învinși încă de la început și încărcăm mașina în timp ce mâncăm o bucată unsuroasă de pizza.

Seara umedă se transformă într-o dimineață cenușie, iar noi urcăm la bordul Leaf-ului proaspăt încărcat și pornim spre Haga, pe coasta presărată cu ferme.

Aplicația Fastned ne arată că pe traseu există o grămadă de puncte de încărcare pentru mașini electrice care sunt capabile să încarce bateriile cât bei o cafea – în caz că am avea nevoie.

Olanda, în special Amsterdam, e o destinație sustenabilă model, unde guvernul a implementat o grămadă de inițiative de reducere a emisiilor de carbon și a consumului de combustibil fosil.

Orașul folosește treizeci de procente din energie de la o fabrică locală care reciclează deșeuri; rețeaua de tramvaie a Amsterdamului funcționează doar cu energie regenerabilă, iar taxiurile sunt mașini Tesla cu zero emisii.

În anul 2020, Amsterdam va genera cu douăzeci de procente mai multă energie regenerabilă și va folosi cu douăzeci de procente mai puțină energie pe cap de locuitor decât în 2013, datorită unuia dintre cele mai ambițioase programe eco din Europa.

După o pauză de clătite olandeze, intrăm pe autostradă și ne apropiem de capitală.

Străzile sunt ciudat de liniștite pentru un oraș atât de agitat, dar nu e de mirare, având în vedere că regina străzilor e bicicleta, iar sistemul de transport în comun merge brici, așa că pare stupid să te plimbi cu mașina.

Și totuși, rețeaua de puncte de încărcare pentru vehicule electrice e impresionantă. Aproape fiecare colț de stradă are prize. Îi face pe britanici să pară niște oameni ai peșterii prin comparație.

Leaf rulează silențios prin centrul orașului în timp ce explorăm cele mai populare locuri pietonale cu mașina. Când se lasă seara, ajungem în cartierul Binnenstad și mâncăm niște burgeri excelenți la Nude Burger Club.

Sunt multe baruri și cluburi grozave în zonă, dar hotărâm să încheiem seara cu o priveliște superbă a orașului oferită de SkyLounge, situat deasupra hotelului DoubleTree.

Cu misiunea parțial îndeplinită și Nissan-ul returnat proprietarului său (cu bateria pe jumătate încărcată), punctul de interes al călătoriei devine fiul meu, care are aproape trei ani și a zburat cu mama lui să exploreze un oraș care ne oferă tuturor o fereastră spre viitor.

Ne cazăm peste weekend la Student Hotel – un concept care i s-ar părea de neconceput oricui a studiat în Marea Britanie.

Premisa e simplă: ca să îmbunătățească locurile de cazare pentru studenți și să evite legislația strictă, fondatorul proiectului, Charlie MacGregor, a realizat că singurul mod ar fi să creeze un hotel care să găzduiască atât studenții, cât și turiștii.

Zonele publice ale hotelului includ mese de biliard și ping-pong, unde studenții se adună în grupuri mari să discute despre proiecte.

Locul are o energie pozitivă, iar design-ul și brandingul îndrăzneț îi dau un aspect luxos modern, care îi face pe studenți să fie mândri și să trateze locul cu respect.

Sincer să fiu, mă speria ideea de petreceri târzii și bețivi pe holuri, dar m-am înșelat total. Camerele sunt mari și mobilate elegant și ai șanse mai mari să intri într-o conversație despre fizică avansată în timpul unui joc de biliard decât să fii deranjat noaptea de studenți beți.

Am continuat tematica academică cu o excursie la muzeul de știință NEMO, o minunăție arhitecturală plină de jocuri științifice interactive, care l-au făcut foarte fericit pe fiul meu.

E imposibil să nu te oprești, în drum spre hotel, la celebra brutărie Hartog și să guști delicioasele produse de patiserie olandeză. Și după asta a mers la fix un pahar de vin la OOOSTerBAR, un spațiu verde superb în Generator Hostel.

Cartierul Transvaalbuurt și cartierul universitar sunt pline de restaurante numai bune de recomandat, inclusiv unele cu specific american.

La final de weekend, analizez călătoria noastră eco și mă încântă ideea că vehiculele pe bază de combustibil îi vor fi total străine fiului meu când va ajunge la vârsta potrivită pentru condus. Amsterdam e o dovadă că orașele fără emisii de carbon pot funcționa. Și atâta timp cât fiul meu va continua să exploreze lumea prin propulsie electrică, eu o să fiu un tată fericit.

Student Hotel are acum locații în toată Europa, iar o ședere la cel din Amsterdam City costă 75 de euro pe noapte.

Dacă mergi în Amsterdam cu copiii, merită să faci o vizită la muzeul de știință NEMO, unde intrarea e gratis pentru puștii cu vârste între zero și trei ani și costă 16,50 euro pentru un adult.

Pentru mai multe informații despre Nissan Leaf, intră aici pe site.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.