Publicitate
#RuleazaUnVOT

De ce vor exista în Parlamentul European partide și mai periculoase decât PSD și ALDE

Chiar dacă sunt critice la adresa Uniunii Europene, PSD și ALDE nu pot fi considerate încă partide eurosceptice.

de Sidonia Bogdan
06 Mai 2019, 9:58am

Lidera extremei drepte din Franța, Marine Le Pen, se așteaptă la un rezultat foarte bun la alegerile europarlamentare din acest an. Colaj VICE, fotografie de Christian Liewig/ ABACAPRESSS, via Mediafax

Alegerile din această primăvară pentru formarea Parlamentului European pot schimba, în mod definitoriu, politicile și valorile cu care ne-a obișnuit UE. Cetățenii din 28 state vor ieși la vot pentru a trimite la Bruxelles un număr de 751 eurodeputați ale căror decizii vor afecta viața a peste cinci sute de milioane europeni.

Deciziile lor vizează majoritatea domeniilor de interes pentru oamenii de rând, de la agricultură, migrație, comerț, mediu, tehnologie, alimentație sau drepturi de autor.

În acest mandat european, care tocmai se încheie, s-au format în Europa mai multe mișcări populiste, unele de extremă dreapta, altele de stânga, care, dacă ar reuși să se unească într-un bloc politic comun, ar putea căpăta putere de decizie în interiorul Uniunii Europene.

Euroscepticismul nu mai înseamnă neapărat, ca în trecut, ideea de a milita pentru ieșirea din Uniunea Europeană, ci mai degrabă combaterea vechilor direcții UE din interiorul ei.

Este realist scenariul unui bloc politic comun al populiștilor în UE, după alegerile din 26 mai? Am vorbit cu doi experți în ascensiunea acestor mișcări, conferențiarul universitar doctor Andrei Țăranu și analistul politic Radu Magdin.

Deși extrem de vocali în UE, liderii acestor curente - italianul Matteo Salvini, ungurul Viktor Orban, franțuzoaica Marine Le Pen, olandezul Thierry Baudet, spaniolul Santiago Abascal, polonezul Jaroslaw Kaczynski- susțin cauze destul de diferite între ele, ba chiar diametral opuse, iar asta diminuează riscul formării unei noi forțe politice. Tocmai pentru că nu se aseamănă între ele.

Cu un discurs electoral critic la adresa UE, așa cum ne-au obișnuit liderul PSD Liviu Dragnea sau cel al ALDE Călin Popescu Tăriceanu, în cazul partidelor lor nu există un risc real să vireze în mod oficial pe calea mișcărilor eurosceptice. Sau cel puțin nu încă, deși ambele partide au lansat în această campanie electorală mesaje critice la adresa UE.

Așa cum sunt catalogate actualmente curentele, cei doi analiști intervievați de VICE susțin că PSD și ALDE pot primi eticheta de partide suveraniste, cele care pretind Bruxelles-ului neimplicarea în niciun fel a oficialilor europeni în viața internă a țărilor membre.

Cine formează curentul populist care contestă UE

„Cu fiecare alegere din ultimii trei ani, în Suedia, Italia, Ungaria, Austria, este ca un efect de domino, bing, bing, bing”, declara mulțumită Marine Le Pen, lidera extremei drepte franceze.

„Scriem istorie cu I mare”, mai spunea politiciana, cu referire la aceste alegeri.

În mandatul european care tocmai se încheie, au fost câteva momente care au generat ascensiunea facțiunilor populiste, cum ar fi valul migrator în țările UE din anul 2015, pe fondul războiului din Siria și Brexit-ul, când insularii au decis majoritar prin vot la referendum că sunt de acord cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Cei mai vocali și importanți dintre ei sunt premierul ungur Viktor Orban, care a devenit principalul actor european critic la adresa politicii porților deschise privind migrația, susținută de Angela Merkel și de alți lideri liberali europeni.

Pe aceeași linie se încadrează și vicepremierul italian, Matteo Salvini, cel care a organizat în aprilie 2019 un summit la Milano, în ideea construcției unui bloc politic format din partidele de dreapta europene, mai spre extremă față de partidele mainstream de dreapta care există deja în Parlamentul European.

Salvini a a apărut la acea întrunire împreună cu alți doi eurodeputați, Jörg Meuthen, de la partidul conservator și eurosceptic, Alternativa Pentru Germania (AfG) și Anders Vistisen, de la un partid eurosceptic danez, precum și cu Olli Kotro, un candidat al partidului naționalist finlandez la alegerilor lor locale.

Partidul Libertății din Austria, alt partid conservator și eurosceptic, și-a dat și el acordul în a se alătura acestei alianțe.

Absenți la acest summit au fost: Marine Le Pen (deși relația ei cu Salvini a devenit de notorietate), reprezentanții Partidului PiS din Polonia și Fidesz din Ungaria.

Salvini speră ca acest bloc politic să fie format din 70-80 de eurodeputați, în viitorul Parlament European, din totalul celor 751.

Ideea lui este una mai veche, iar în influențarea acesteia a jucat un rol și fostul strateg populist al lui Donald Trump, Steve Bannon, care anul trecut organiza un tur european cu scopul de a convinge mișcările populiste să se coaguleze. De altfel, Salvini l-a întâlnit pe Bannon de două ori.

Cât de periculoase sunt aceste mișcări

Totuși, cât de realist este acest plan al lui Matteo Salvini? Va reuși el să formeze un bloc politic în UE cu care să influențeze deciziile mari ale Uniunii Europene? Politologul Andrei Țăranu și analistul politic Radu Magdin sunt sceptici în privința reușitei lui, dar nici nu pot ocoli acest scenariu.

„Există mai multe variante de «anti»: anti- în sens hard, compusă din oameni care au favorizat în trecut Brexit-ul, adică UKIP-ul, până la o zonă care este critică față de Uniunea Europeană, în sensul în care trebuie să frânăm ideea de integrare europeană.

Această mișcare este foarte diferită doctrinar: putem vorbi de partide pe care le putem cataloga drept conservatoare, pe altele le putem califica de extremă, altele sunt populiste de stânga sau de dreapta. Este o șaorma cu de toate. Pericolul este dacă reușește cineva prin negociere să pună orgoliile acestor triburi de o parte și să meargă doar pe ideea – cu toții avem o problemă cu Europa”, explică Radu Magdin.

Pe aceeași idee merge și politologul Andrei Țăranu, care susține că, dacă analizezi sensibilitățile ideologice ale acestor facțiuni, observi că mai degrabă se resping reciproc, cum ar fi PiS din Polonia, care este un partid eminamente catolic și Frontul Național al lui Le Pen, un partid eminamente laic, care se opune ideii de „islamizare a Europei”.

„Sunt grupuri diverse. Euroscepticii sunt eurosceptici, naționaliștii sunt naționaliști și nu sunt neapărat eurosceptici. Mai sunt suveraniștii. Eurosceptici sunt cei din Polonia, dar nu sunt împotriva UE. Sunt cei care se opun în cea mai mare măsură birocrației de la Bruxelles. Naționaliștii sunt cei care vor să revină la statele naționale și la dispariția completă a UE, aici o putem cataloga pe Marine Le Pen. Iar suveraniștii, cum este Matteo Salvini, Liviu Dragnea, Viktor Orban, vor o reformare a UE, una conservatoare: revenirea la comunitatea economică europeană. Adică structură politică mai slabă și o entitate economică cel puțin la fel de importantă, dacă nu mai importantă. Dar nu toți sunt de acord cu circulația forței de muncă. De pildă, Kurtz, din Austria (cancelar federal conservator al Austriei- n. red.), nu este un fan al circulației libere a forței de muncă și, pentru asta, Austria a primit sancțiuni europene. Avem multe partide cu multe realități”, explică Andrei Țăranu.

Un alt partid eurosceptic a apărut și în Olanda, al cărui lider este Thierry Baudet. Dacă în trecut acesta milita pentru ieșirea Olandei din UE, acestuia i s-a îndulcit poziția, după ce a văzut câte dificultăți în privința negocierilor financiare a generat Brexitul.

„În Spania, a apărut o mișcare de extremă dreaptă fascistoid-nazistă. Eram la Madrid și am văzut o manifestație a Vox-ului, un partid relativ nou, care promova un afiș cu chipul lui Franco îmbrăcat în general ce spunea «îi mulțumim lui Franco, pentru că din cauza lui nu am devenit comuniști și homosexuali»”, mai explică Andrei Țăranu.

De altfel, la alegerile naționale din 29 aprilie, partidul de extremă dreapta Vox a obținut 24 de locuri în parlament și foarte probabil va trimite și eurodeputați la Bruxelles.

Ce ar putea obține populiștii în mod real de la aceste alegeri

Odată intrați în Parlamentul European, următoarea miză a populiștilor va fi formarea Comisiei Europene. Acesta este și unul dintre motivele pentru care familiile europene clasice, PPE sau socialiștii, nu au rupt definitiv relațiile cu partidul lui Viktor Orban, Fidesz sau cu PSD-ul lui Liviu Dragnea.

Sancțiunea a fost una mai blândă, tocmai pentru că în spatele deciziei există niște calcule electorale pragmatice: partidul la putere în Ungaria a fost numai suspendat, nu exclus, din formaţiunea paneuropeană de centru-dreapta Partidul Popular European (PPE) pe termen nelimitat. Iar președintele Partidului Socialiștilor Europeni (PES), Serghei Stanishev, a anunțat „înghețarea” relațiilor cu PSD, din cauza comportamentului politic al lui Liviu Dragnea.

În aceeași situație ambiguă se află și partidul lui Călin Popescu Tăriceanu, ALDE.

Într-o scrisoare trimisă în martie președintelui ALDE Europa, Hans van Baalen, liderul grupului ALDE din Parlamentul European, Guy Verfhofstadt, recomanda excluderea partidului lui Călin Popescu Tăriceanu, din cauza măsurilor anti-justiție luate de Guvernul de la București. Tema s-ar putea regăsi pe agenda ALDE abia în 28 iunie, deci după alegerile europene.

„PPE-ul nu își poate permite în momentul de față să îl dea afară cu totul pe Viktor Orban. Cum nici socialiștii nu își permit să dea afară PSD, doar îi suspendă. Fiecare europarlamentar contează. PPE nu are cu cine să înlocuiască în Ungaria eurodeputații lui Orban. Problema cea mai mare va fi viitoarea componență a Comisiei Europene. Comisia este un organism consensual. Și în momentul de față, chiar și în anumite state care au fost troublemakers, în Cabinetul Juncker nu am văzut comisar care în mod public să rupă ritmul față de Comisie. Au fost trimiși oameni echilibrați. Una dintre provocări va fi să aduci în comisie un personaj ca Salvini”, a explicat Radu Magdin, lucru care se dorește a fi evitat.

De altfel, acest joc dublu al oficialilor de la Bruxelles este confirmat și de o declarație surprinzătoare a președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, care a spus că premierul Ungariei „a fost mereu un erou”, deși el este cel care a apărat politicile forurilor europene în ceea ce privește sancționarea Poloniei și a Ungariei pentru abaterile de la valorile statului de drept.

Despre fragilizarea viitoarei majorități care va decide componența Comisiei Europene, mi-a explicat și Andrei Țăranu.

„Pericolul este să genereze o criză legată de majoritate în PE. Acum avem în jur de 70% dintre partidele mainstream care au majoritatea în PE și pot să asigure o majoritate Comisiei Europene. Dacă însă acestă majoritate va fi peste 40%, va fi foarte greu să creezi o majoritate din interiorul PE ca să construiești o comisie care să poată dea normative europene care să treacă ușor în PE. Acum avem o comisie care este susținută de trei mari partide: de partidul popular european, partidul socialist european și ALDE. Dacă aceste trei partide vor fi mult mai mici, ceea ce este posibil, vor avea nevoie și de sprijinul ecologiștilor și pot să se ducă și spre stânga. Atunci când se va forma respectiva coaliție, ea va fi destul de diversă”, a explicat Andrei Țăranu.

Dacă celelalte partide europene eurosceptice sau conservatoare au resorturi sau nemulțumiri ideologizate (laicizarea excesivă a Europei, multiculturalismul și politica porților deschise în privința migrației), în cazul partidelor românești nu se pune problema de astfel de sensibilități, contestările lor rezumându-se strict la problemele unor lideri de partid în justiție.

Mizele la București au fost personale – dosarele penale - degenerând apoi în discursuri politice la nivel național cu un accent generalizat și critic la adresa UE.

Cum este posibil ca justiția să tranșeze un verdict în cazul lui Liviu Dragnea în cel mult câteva luni, criticile la adresa UE cu care pesediști își cultivă, mai nou, electoratul, s-ar putea evapora de la sine.

Editor: Gabriel Bejan

Tagged:
Features
Viktor Orban
Política
Marine Le Pen
Matteo Salvini
Parlamentul European
ALDE
euroscepticism