Tot ce trebuie să știi dacă vrei să o vezi pe Simona Halep la un turneu mare din afară

Oricine a văzut meciurile Simonei Halep din ultimii ani a observat că românii de pe arenele în care joacă sunt din ce în ce mai mulți, mai sonori și mai tricolori. E greu să estimezi câți sunt, dar din America și până-n Orient, dacă joacă Halep, sunt mari șanse să auzi de pe margini „Hai, Simona”.

Asta se întâmplă mai ales pentru că s-a lărgit enorm diaspora, odată cu emigrările în masă din ultimii ani. Dar și pentru că, lipsiți de prea mulți reprezentați sportivi la nivel înalt, își concentrează atenția pe unul dintre puținii atleți cu rezultate însemnate. În plus, când ești dislocat de compatrioții tăi, simți nevoia să te identifici cu un grup de oameni cu care ai ceva în comun, să te relaxezi, să cheltuiești cumva banii pentru care muncești din greu. Așa ajungi să-ți cumperi un bilet s-o susții pe Simona când joacă în orașul tău, îți iei un steag tricolor și-i faci pe ceilalți colegi de stadion să se simtă ca la noi acasă.

Ăsta a fost și cazul unei doamnei blonde între două vârste care, în canicula Madridului, în timp ce dădeam târcoale unor terenuri de tenis din complexul Caja Magica, m-a auzit vorbind în română și m-a întrebat: „Ai idee unde se antrenează Simona?”. A venit de la Barcelona special să vadă finala turneului Madrid Mutua Open (patronat de Ion Țiriac), pe care Halep a pierdut-o în fața lui Kiki Bertens. A prins ultimele bilete disponibile, la aproape o sută de euro bucata. „Totul era vândut de luni de zile”, mi-a zis ea bucuroasă c-a reușit să mai prindă un loc.

Împreună cu alți zeci de admiratori ai tenisului a așteptat-o pe Halep să vină la antrenamentul dinaintea meciului. Câteva zeci de minute și o insolație mai târziu, Simona a apărut pe unul din terenuri. Sportivei noastre îi plac băile de mulțime, fanii, încurajările de pe margine și atmosfera de FedCup, în general. Toate astea o fac să joace cel mai bun tenis al ei, iar la Madrid, unde a avut o susținere fantastică, a fost în elementul ei. La antrenamentul așteptat de spectatori, cu zâmbetul pe buze, a început să schimbe mingi cu partenerul ei de antrenament și să intre în formă pentru meciul din finală.

Tot turneul a jucat un tenis autoritar, parcă inflamat de suporterii români care au venit la orice oră să strige pentru ea. S-a apărat, a atacat, a găsit unghiuri care păreau imposibile și a făcut punctele. Pe una dintre jucătoare a trimis-o acasă fără să-i lase o minge de game tot meciul. 6-0, 6-0 scor final. Poate și de asta pierderea finalei în fața lui Bertens a fost ceva de neașteptat pentru românii de pe Arena Centrală.

N-are însă sens să ne amărâm, turnee de tenis sunt săptămânal, iar Simona și fanii ei au șansa să-și ia revanșa la Roland Garros. La Paris, ea are de apărat primul ei titlu de Mare Șlem. Dacă te gândești să iei avionul și să faci un city break cu tenis inclus, sau dacă trăiești deja în orașul unui mare turneu, am folosit experiența mea de la Madrid și ți-am pregătit un mic ghid ajutător ca să-ți fie mai ușor să te orientezi.

Întrucât turneele de tenis sunt, în general, când e vremea bună, îți recomand să te îmbraci lejer, să-ți iei o șapcă și să te dai cu creme de protecție pentru soare, dacă nu vrei să te arzi pe nas. Ia-ți și o șapcă și ochelari de soare, ca să nu stai cu ochii mijiți câteva ore. Dar ține aproape și un hanorac cu mânecă lungă, just in case că-ncepe să bată vântul. Cu schimbările astea climatice nu te mai poți baza pe aplicațiile de vreme. Cel puțin primăvară tinde să fie foarte cald la soare și destul de răcoare la umbră. Să nu te tragă la șale, mamă.

Ia-ți și o borsetă cu tine, să-nghesui mărunțișuri și ce mai ai nevoie. E mult mai practică decât să-nghesui în buzunare chestii sau să te cari cu ghiozdan sau geantă.

Asta e ceva ce mai bine înveți din experiența altora, decât pe banii tăi, așa că ascultă aici: cele mai bune locuri de pe care poți vedea un meci de tenis sunt cele din spatele jucătorilor. Nu contează cât de sus stai, atât timp cât ești în spatele lor și nu pe lateral. Acela este și unghiul din care vezi tenisul la televizor și are un sens pentru asta: nu trebuie să-ți miști privirea sau capul stânga dreapta după minge. Într-un sport rapid și foarte rapid, ca tenisul, să faci stânga - dreapta cu ochii de nu-știu-câte-ori într-un minut e amețitor și nu într-un sens plăcut. În plus, din spatele jucătorilor ai o perspectivă mai clară asupra locului în care pică mingea și ai ocazia să înjuri mai în cunoștință de cauză când ți se pare că arbitri strigă „out” degeaba.

Prețurile locurilor din spatele jucătorilor nu diferă cu nimic de cele din laterale, iar pentru o finală pot varia între 80 și 160 de euro, în funcție de cât de în față vrei. Merită menționat că la meciurile de dinaintea finalei prețurile sunt mai mici. În funcție de runda pe care vrei s-o vezi, poți găsi bilete între 15 și 50 de euro.

Sfatul meu e să-ți faci cumpărăturile din timp, pentru că se poate întâmpla ca pe același bilet cu un meci de-al Simonei să intre și o partidă cu o vedetă și să fie omor pe locuri.

Una dintre ofertele tari ale turneelor sunt pachetele în care poți vedea mai multe meciuri. Asta are sens pentru că pachetele vin la reducere și, dacă tot te-ai dus până acolo, vrei să mai vezi și alți jucători. În plus, e chiar indicat să-ți iei bilete la mai multe sesiuni pentru că în acest sport uneori jucătorii pot abandona (cum a făcut Martin Cilic înainte de sferturi) și astfel ai acces la mai multe partide. Reducerile, dacă-ți iei mai multe sesiuni, sunt de ordinul câtorva zeci de euro (până în 50, la cea mai scumpă variantă).

Sugestia mea e să le alegi cu grijă pe cele la care mergi în sensul că s-ar putea să fii foarte obosit după patru meciuri la rând și să nu-ți mai ardă de nimic, iar ceea ce trebuia să fie o ieșire de fun, ajunge să te sleiască. Mai ales dacă e foarte cald afară.

Întrucât turneele țin cam o săptămână, îți recomand să urmărești jucătorii preferați într-o fază incipientă a turneului, când e și atmosfera mai intimă, mai puțină lume. Apoi, te bagi să vezi câte două partide pe zi în sferturi, semifinale și finale. O să vezi, dacă meciurile sunt bune, că e de ajuns.

Un alt lucru pe care l-am observat apropo de situația paradoxală că acasă mă pot uita toată ziua la tenis fără remușcări, însă pe stadion tind să fiu rezervat cu timpul petrecut acolo, este că meciurile live nu sunt atât de dramatice ca la televizor. Mna, la TV te bucuri de un montaj artistic, cu priviri ale jucătorilor, reluări, prim-plan pe antrenori și așa mai departe. Când vezi live un meci, o faci din același unghi și asta de-a lungul câtorva ore. Totodată, scaunele de pe stadioane sunt fix așa, nu fotolii de lounge.

S-ar putea ca live să vezi o partidă mișto, dar să nu ți se pară prea interesantă. De cealaltă parte, cine o vede filmată poate să fie thrilled, pentru că a avut parte de un meci senzațional. Așa că o bună estimare pentru cât poți să-ți ții atenția trează e esențială pentru mood și pentru portofel.

La partidele de dublu, chiar și la finale, cum a fost cea câștigată de Horia Tecău și Jean-Juliane Roger, nu prea se omoară lumea să vină și e chiar păcat, pentru că sunt unele dintre cele mai animate partide pe care poți să le vezi live. Jucătorii de la fileu fac spectacol, iar faptul că se joacă cu parteneri creează un feeling de întrecere pe echipe. Ăsta e, uneori, mai spectaculos decât competiția individuală.

Probabil că lipsa de popularitate a meciurile de dublu vine întrucâtva din transmisiunile TV, unde, din cauza aglomerației de pe teren, camerelor de filmat le e mai dificil să se axeze pe un singur jucător sau altul și nu mai ai același vibe de film artistic, pe care-l ai la meciurile de simplu. Însă live e cu totul diferit. Mingi despre care nu știai unde vor ajunge capătă traiectorii incredibile când sunt patru jucători pe teren.

Eu-ți recomand să nu eviți partidele de dublu, mai ales că nu-s prea aglomerate, dar sunt spectaculoase. Clar sunt mult mai spectaculoase decât unele meciuri de simplu, care, uneori, tind să fie foarte safe și fragmentate, cu puncte făcute exclusiv pe greșelile adversarului.

Am fost la turneul de la Madrid și la turneul Next Gen de la Milano așa că pot să-ți vorbesc din experiența acestor două locuri. Mâncarea în spațiul arenelor, truth being told, e cam nasoală și cam scumpă. Am mâncat un burger ultra expirat și niște cartofi prăjiți tari ca piatra cu 15 euro. Tot cu 15 euro era cât pe ce să mănânc o pizza minusculă. Cafeaua e ceva de vise rele. Iar o bere e cinci euro.

Dacă n-ai cum să te cari băuturile de afară, pentru mâncare îți sugerez să-ți faci un bine și, când ai o pauză între meciuri, să mergi la tavernele de pe lângă. Dacă găsești vreunele. Eu am mâncat cu șase euro o pizza super bună și am băgat și-o bere la doză. Ce nu am regretat la capitolul mâncare au fost dulciurile. Înghețata și prăjiturile sunt bune, cu restul n-aș repeta.

La capitolul cumpărături, să știi că un turneu de tenis mi se pare un loc relativ bun de shopping, if that is your thing. Sunt acolo tot felul de branduri mari de țoale de sport și adidași, care vin cu reduceri destul de OK, gen de la o sută de euro la 40.